Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PARTICIPIAL, FI, GERUNDIV, SUPIN ... Mai multe din DEX...

PARTICIPIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PARTICÍPIU, participii, s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. * (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. - Din lat. participium, it. participio, fr. participe.

Sursa : DEX '75

 

PARTICÍPIU s. 1. (înv.) împărtășire, părtășire, părtișitiv. 2. participiu prezent v. gerunziu.

Sursa : sinonime

 

particípiu s. n. [-piu pron. -piu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. -pi-i-)

Sursa : ortografic

 

PARTICÍPI//U \~i n. gram. Formă nominală a verbului care denumeşte acțiunea prezentată ca o însușire. /<lat. participium, fr. participe

Sursa : NODEX

 

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium].

Sursa : neologisme

 

PARTICÍPIU s. n. mod verbal nepersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr, care exprimă acțiunea suferită de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PARTICIPIU

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PARTICIPIU.

Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele

Alexandru Dimitrie Xenopol - Istoria ideilor mele Istoria ideilor mele [1] de Alexandru Dimitrie Xenopol I. E. Torouțiu, Studii și documente literare . Vol. IV. Junimea. (București: Inst. Arte grafice Bucovina, 1933), pp. 368-428 Note de Torouțiu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 Izvoare 12 NOTE I A RIRIA Comment veux tu que Je comprenne Quand mon amour est si gĂ©ant Quand il me tire du nĂ©ant NĂ©ant de l'âme oĂ¹ j'ai vĂ©cu Jusqu'Ă  ce que je t'ai connu? Comment veux-tu que je comprenne? 6 AoĂ»t 1901 Vörishofen [2] Mai mulți oameni, cari au găsit hrana sufletului lor în lumea cugetării, au scris amintirile vieții lor personale. În paginile ce urmează stau cuprinse acele ale desfășurării zilelor mele, însă privită aproape numai din punctul de vedere al desvoltării ideilor asupra lucrurilor și a lumii. Deși idealismul nu e product al individualității, și aceasta nu poate fi pe deplin cunoscută fără cercetarea fiziologică și psichologică a ființei ce-i dă naștere, voiu căuta să, desfac, pe cât se ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PARTICIPIU

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru PARTICIPIU.

PARTICIPIAL

... PARTICIPIÁL , - Ă , participiali , - e , adj . Care ține după un participiu , privitor la un participiu ; care provine dintr - un participiu ; care este exprimat printr - un participiu

 

FI

... trebui , a considera că este cazul să . . . , a se cuveni . E ceva de făcut . C. ( Verb auxiliar ) I. ( Construit cu un participiu , servește la formarea diatezei pasive ) Faptele sunt cunoscute . II. ( Construit cu un participiu invariabil , formează timpuri compuse ale diatezei active ) . 1. ( Cu viitorul I formează viitorul anterior ) Voi fi terminat . 2. ( Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ - condițional ... totul . 5. ( Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect ) Să se fi aflând mulți în lume ? III. ( Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu , servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus , mai mult ca perfect sau imperfect ) Te - ai fost dus . [ Forme ...

 

GERUNDIV

GERUNDÍV , gerundive , s . n . ( în limba latină ) Adjectiv verbal cu sens pasiv , derivat de la tema gerunziului ; ( în limba franceză ) una dintre formele participiului prezent , precedate de prepoziția "

 

SUPIN

SUPÍN , supine , s . n . Mod nepersonal al unui verb , precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile " de " , " la " etc . , având aceeași formă ca participiul trecut , de care se deosebește prin aceea că nu este