Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

RESTANȚIER - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ** (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr: -ți-er] - Restanță + suf. -ier.

Sursa : DEX '98

 

RESTANȚIÉR adj. (înv.) îndărătnic. (O persoană \~ la plată.)

Sursa : sinonime

 

restanțiér adj. m. (sil. -ți-er), pl. restanțiéri; f. sg. restanțiéră, pl. restanțiére

Sursa : ortografic

 

RESTANȚIÉR \~ă (\~i, \~e) și substantival Care are o restanță; cu restanțe. [Sil. -ți-er] /restanță + suf. \~ier

Sursa : NODEX

 

RESTANȚIÉR, -Ă adj. (adesea s.) Rămas în urmă, în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [Pron. -ți-er. / < restanță + -ier].

Sursa : neologisme

 

RESTANȚIÉR, -Ă adj., s. m. f. (cel) rămas în restanță (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). (< restanță + -ier)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.