Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:TENTACULAR, ACTINIE, CALMAR, DECAPOD, HEXACORALIER, HIDRĂ, HOLOTURID, MELC, OCTOCORALIER, OCTOPOD ... Mai multe din DEX...

TENTACUL - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TENTÁCUL, tentacule, s.n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care serveşte la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. - Din fr. tentacule, lat. tentaculum.

Sursa : DEX '98

 

tentácul s. n., pl. tentácule

Sursa : ortografic

 

TENTÁCUL \~e n. (la unele animale acvatice) Organ alungit, musculos și mobil, care serveşte la pipăit, la prinderea hranei și la mișcare. /tentacule

Sursa : NODEX

 

TENTÁCUL s.n. Fiecare dintre apendicele mobile și nearticulate ale unor animale, care servesc ca organ tactil, de prindere și de mișcare. [< fr. tentacule, cf. lat. tentaculum].

Sursa : neologisme

 

TENTÁCUL s. n. fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate ale unor animale acvatice, care servesc ca organ tactil, prehensil și de mișcare. (< fr. tentacule, lat. tentaculum)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru TENTACUL

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru TENTACUL.

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur

Mircea Demetriade - Păianjenul de aur Păianjenul de aur de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs,     Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu.     Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu,     Că-n sângele ei filtruri satanice au curs.     Sub noaptea străvezie, albastru oranisc,     Mă clatin de beția luxuriei nebune;     Orhestra de senzații în mine nu apune     Și drumul cel mai neted îl urc ca pe un pisc.     Din ceți mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad;     Tresar, din roșii buze când șoapte-n sânge-ți cad,     Pe când cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce     Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur,     Un tort ce mi-l cuprinde și creierul mi-l stoarce     Cu pofta-i selenară Păianjenul de

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TENTACUL

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru TENTACUL.

TENTACULAR

... TENTACULÁR , - Ă , tentaculari , - e , adj . Cu tentacule , de natura tentaculelor ; ca un tentacul

 

ACTINIE

ACTÍNIE , actinii , s . f . Animal de mare din încrengătura celenteratelor , fixat pe stânci , variat colorat , cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule ; anemonă - de - mare , dedițel - de - mare (

 

CALMAR

CALMÁR , calmari , s . m . ( La pl . ) Gen de cefalopode comestibile , cu corpul alungit , cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule ( Loligo ) ; ( și la sg . ) animal din acest

 

DECAPOD

DECAPÓD , decapode , s . n . 1. ( La pl . ) Ordin de crustacee cu zece picioare ; ( și la sg . ) crustaceu care face parte din acest ordin . 2. ( La pl . ) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie ; ( și la sg . ) moluscă din acest ordin . 3. ( Tehn . ) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate , folosită la trenurile de

 

HEXACORALIER

HEXACORALIÉR , hexacoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate marine , solitare sau adunate în colonii , cu șase tentacule ; ( și la sg . ) animal care face parte din această subclasă . [ Pr . : - li -

 

HIDRĂ

HÍDRĂ , hidre , s . f . 1. ( La pl . ) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac , care au , la un capăt , gura înconjurată de 6 - 8 tentacule și , la celălalt capăt , un fel de disc cu care se fixează pe un suport ( Hydra ) ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest gen . 2. ( Mitol . ) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete , care , tăiate , creșteau la loc . [ Var . : ídră s .

 

HOLOTURID

HOLOTURÍD , holoturide , s . n . ( La pl . ) Clasă de animale marine fără schelet sau cu scheletul redus la plăci calcaroase tegumentare și cu o coroană de tentacule în jurul gurii ; ( și la sg . ) animal care face parte din această

 

MELC

MELC , melci , s . m . I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor , care au corpul moale , de obicei apărat de o cochilie răsucită în spirală , și patru tentacule sensibile , la cap ; bourel , culbec . II. P . anal . 1. Partea osoasă a labirintului urechii interne . 2. Organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită , să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotație . 3. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală , presărat cu nucă dată prin mașină . 4. ( La pl . ) Șuvițe de păr răsucite în formă de inelușe . - Et .

 

OCTOCORALIER

OCTOCORALIÉR , octocoralieri , s . m . ( La pl . ) Subclasă de celenterate antozoare marine coloniale cu opt tentacule ; ( și la sg . ) animal din această subclasă . [ Pr . : - li -

 

OCTOPOD

OCTOPÓD , - Ă , octopozi , - de , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre animale ) Care are opt picioare . 2. S . n . ( La pl . ) Ordin de moluște cefalopode , care cuprinde animale cu opt tentacule în jurul capului , purtătoare de ventuze ; ( și la sg . ) animal din acest

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...