Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul TOANE nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: TOANĂ

  Vezi și:TOANĂ, CAPRICIOS, CAPRICIU, CHEF, CIUFUT, DODII, HACHIȚE, NĂVÂRLII, NĂZUROS, NACAFA, NAZURI ... Mai multe din DEX...

TOANE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TOÁNĂ^1, toane, s.f. 1. Capriciu. * Loc. adj. Cu toane = capricios, răsfățat. ** Criză, atac. * Expr. A-i veni (cuiva) o toană (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) năbădăile, furiile; a-i veni (pe neașteptate) cheful facă ceva (neobișnuit). Toană de plâns = ropot, val, izbucnire de plâns. ** Stare de spirit, dispoziție. ** Fig. Mișcare repede, violentă. 2. (Precedat de "o") Interval de timp, răstimp (scurt). ** Cantitate mică din ceva. - Cf. %tuna%.

Sursa : DEX '98

 

TOÁNĂ^2, toane, s.f. 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod, care prinde peștele înconjurându-l; loc (bogat în pește) unde se aruncă în acest fel năvodul. ** Spărtură, gaură făcută în gheața unei ape, pentru a pescui sau pentru a scoate apă; copcă. 2. Timpul când peștele umblă după mâncare. - Din ucr., rus. tonea.

Sursa : DEX '98

 

TOÁNĂ s. v. acces, atac, banc, bătaie, boiște, cârd, copcă, criză, furie, haită, înverșunare, mânie, ochi, puseu, stol.

Sursa : sinonime

 

TOÁNĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. capriciu. 2. (la pl.) v. dispoziție.

Sursa : sinonime

 

toánă (capriciu, ocol) s. f., g.-d. art. toánei; pl. toáne

Sursa : ortografic

 

TOÁN//Ă^1 \~e f. 1) mai ales la pl. Dispoziție de moment, stranie și inexplicabilă; moft; capriciu; maraz; naz; marafet. * Cu \~e capricios. A fi (sau a se afla) în \~e bune (rele) a avea dispoziție bună (sau rea). 2) Izbucnire momentană. \~ de plâns. * A-i veni cuiva o \~ (sau \~ele) a apuca pe cineva furia; a deveni nervos. 3) fig. rar Mișcare bruscă și violentă. \~a vântului. 4) Răstimp scurt. /v. a tuna

Sursa : NODEX

 

TOÁN//Ă^2 \~e f. 1) Ocol făcut special pe o întindere de apă unde se pescuieşte cu năvodul. 2) Loc bogat în pește. 3) Timp potrivit pentru prins pește. 4) Gaură pe suprafața înghețată a unei ape, făcută pentru a prinde pește sau pentru a lua apă; copcă; produf. /rus. tonea

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru TOANE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 53 pentru TOANE.

Ștefan Octavian Iosif - Aș pune cruce sărăciei

Ştefan Octavian Iosif - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pâine, poezie! Și, ah! când alți petrec și se desfată, Când vinul spumegă-n pahare de-aur, Eu însetez, ori beau — pe

 

Ștefan Octavian Iosif - De sărbători

Ştefan Octavian Iosif - De sărbători De sărbători de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Afară-i noapte neagră ; vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane : Adoarme-acum, ca un copil cu toane, Acum pornește iar, plin de mînie. Eu stau la foc, trudit de insomnie, Ascult cum bate ploaia în obloane ; Visez... și-n vis mă cheamă dragi icoane Din țara Doinei, dulce Românie ! Văd copilași pe ulițele ninse Umblînd cu steaua și cu Moș-Ajunul Și-aud departe-un cor de glasuri stinse... Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai e nici unul... Și-o lacrimă mi-alunecă pe

 

Ștefan Octavian Iosif - Vierița

... o cană! S-ascult o clipă cântecul viorii, Că-s mort de sete și străin ca norii... Vreau să petrec și eu cu voi o toană! Mulți ani și toate bune, vieriță! Ce bine-i sta în păr cu foi de viță... Dar soarele-i de mult ascuns sub creste... M ...

 

Alexandru Vlahuță - Dormi în pace

... cu dor să-și împletească, prinse-n dragoste nebună, Și când se iubesc mai dulce și-și fac visuri împreună, Din senin îți vine-o toană: zvârli țărâna peste una, Iar pe cea stingheră neagra jale pentru totdeauna! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamne, iartă-i pe aceia cari-ncep să se-ndoiască. Sunt dureri prea ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea) Bunica de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință O văz, ca prin vis. O văz limpede, așa cum era. Naltă, uscățivă, cu părul alb și creț, cu ochii căprui, cu gura strânsă și cu buza de sus crestată în dinți de pieptene, de la nas în jos. Cum dăschidea poarta, îi săream înainte. Ea băga binișor mâna în sân și-mi zicea: - Ghici... - Alune! - Nu. - Stafide! - Nu. - Năut! - Nu. - Turtă-dulce! - Nu. Până nu ghiceam, nu scotea mâna din sân. Și totdauna sânul ei era plin. Îi sărutam mâna. Ea-mi da părul în sus și mă săruta pe frunte. Ne duceam la umbra dudului din fundul grădinii. Ea își înfigea furca cu caierul de in în brâu și începea să tragă și să răsucească un fir lung și subțire. Eu mă culcam pe spate și lăsam alene capul în poala ei. Fusul îmi sfârâia pe la urechi. Mă uitam la cer, printre frunzele dudului. De sus mi se părea că se scutură o ploaie albastră. - Ei, ce mai vrei? îmi zicea bunica. Surâsul ei mă gâdila în creștetul capului. - Să spui... Și niciodată nu isprăvea basmul. ...

 

Dimitrie Anghel - Zi de sărbătoare

... laolaltă, cocoșul își pierduse tot imperiul și se clătina ca un sultan decrepit în fața cadînelor lui nedumerite. Cineva ascuns, un spirit glumeț, într-o toană bună, părea că găsise mijlocul să le suprime tuturor centrul de gravitate, astfel se cumpăneau cu toții, lunecînd pe pămîntul hlisos, dînd unii peste alții ...

 

Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei

Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Ţărâi Moldovei Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei de Dosoftei Capul cel de bĂșor, a fiară vestită,     Sămnează puterea țârâi nesmintită. Pre câtu-i de mare fiara și buiacă,     Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă. De pre chip să vede bĂșorul ce-i place,     C-ar vrea-n toată vremea să stea țara-n pace. C-atunci toată vita poate de să-ngrașe,     Fără zăhăială, într-a țărâi pașe. Dară une date are și ea toane,     De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne. Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur     Într-a sale coarne, în cele de taur. Stau împregiur dânsă trei planite-n hoarbă,     Soarele și Luna, și Venus, podoabă. Din ce să-nsămnează țara că rodește     În tot feli de hrană, de le prisosește. Și pre vremi de pace oamenii zburdează     Într-agonisită, că pot de-ș lucrează. Vinul și cu grâul, și cu de tot viptul,     Cu cirezi și turme, copără pământul. Dară miere dulce! Cine poate spune     Ce-au miluit Domnul din ceri, că-s tot bune! Cine poate scrie toate de-amănuntul,     Că știută ...

 

Emil Gârleanu - Frați

Emil Gârleanu - Fraţi Frați de Emil Gârleanu Fără să ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit: — Va merge cornistul companiei. Ofițerul vroi să mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat: — Cred c-ați înțeles, domnule sublocotenent. Ofițerul răspunse scurt că a-nțeles, și plecă. Străbătu sala pe lângă camarazii ce-l priveau bănuitori, apoi luă drumul drept înspre compania lui. În ușă îl aștepta sergentul-major. Ofițerul îi porunci, la rândul lui, cu un glas ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când să sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte, îndreptându-se spre poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își ...

 

Heinrich Heine - Aș pune cruce sărăciei

Heinrich Heine - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul niciodată: Pe lume tu mi-ești singurul tezaur, Tu, artă fără pâine, poezie! Și, ah! când alți petrec și se desfată, Când vinul spumegă-n pahare de-aur, Eu însetez, ori beau — pe

 

Ion Luca Caragiale - O invenție mare

... ești; da Dumnezeu vrea dovezi, nu vorbe... Haide, nu ne mai împuia capul cară-te, cât e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! Ce să facă bietul Aghiuță? A plecat, că știa că Sâmpietru nu glumește. Da ce și-a zis în gândul lui ...

 

Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito...

Mihai Eminescu - Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... Ce s-alegea de doi nebuni, iubito... de Mihai Eminescu (variantă) Ce s-alegea de doi nebuni, iubito, De ne-ntâlneam demult și nu pierdeam O tinereță, care-am risipit-o? De dragul tău demult înnebuneam, Sau că muream de-atâta fericire, Dar numai sara vieții n-ajungeam. Era de zgomot plină, de-nflorire, Iar ochii tăi cei tineri de copil M-ar fi ținut de-a pururea-n uimire. Iar graiul tău când blând și când ostil Făcea singurătatea-mi zgomotoasă, Cum e cu zgomot luna lui april. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagi. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit izvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. A noastre visuri cad pe rând și mor Precum în vânt rotiri de frunze-uscate... Statornic nu-i decât al nostru-amor... Renunț silit la el, căci nu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TOANE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru TOANE.

TOANĂ

TOÁNĂ^2 , toane , s . f . 1. Ocol făcut prin desfășurarea largă și completă a unui năvod , care prinde peștele înconjurându - l ; loc ( bogat în pește ) unde se aruncă în acest fel năvodul . 2. Timpul când peștele umblă după mâncare . TOÁNĂ^1 , toane , s . f . 1. Capriciu . 2. ( Precedat de " o " ) Interval de timp , răstimp (

 

CAPRICIOS

CAPRICIÓS , - OÁSĂ , capricioși , - oase , adj . Cu manifestări inegale și neașteptate , cu toane ; inconsecvent ,

 

CAPRICIU

... CAPRÍCIU , capricii , s . n . 1. Dorință trecătoare , adesea extravagantă , manifestată cu încăpățânare ; gust schimbător , neașteptat ; toană ^1 , farafastâcuri ( 2 ) , bâzdâc . 2. Compoziție muzicală instrumentală fără formă precisă , cu caracter de improvizație , cu treceri neașteptate de la o stare emoțională la alta ...

 

CHEF

CHEF , chefuri , s . n . 1. Petrecere zgomotoasă cu mâncare , băutură ( și cântec ) . 2. Stare de ( ușoară ) beție și de bună dispoziție a omului care a băut . 3. Bună dispoziție , voie bună , veselie ; toane bune . 4. Voie , poftă , dorință . 5. ( Înv . )

 

CIUFUT

CIUFÚT , - Ă , ciufuți , - te , adj . , s . m . și f . ( Înv ) 1. ( Om ) zgârcit , avar . 2. ( Om ) cu toane , prost

 

DODII

DÓDII s . f . pl . ( Pop . și fam . ; în expr . ) A vorbi sau a grăi ( cam ) în dodii = a vorbi fără șir ; a aiura . A lăsa ( pe cineva ) în dodiile lui = a lăsa ( pe cineva ) să - și facă nestingherit toanele , capriciile . A umbla sau a merge ( ca ) în dodii = a umbla sau a merge în neștire , năuc . - Et .

 

HACHIȚE

HÁCHIȚE ( HACHÍȚE ) s . f . pl . ( În expr . ) A avea hachițe sau a - l apuca ( pe cineva ) , a - i veni ( cuiva ) hachițele = a avea toane , capricii , istericale . - Et .

 

NĂVÂRLII

NĂVÂRLÍI s . f . pl . ( Reg . și fam . ) Convulsii epileptice ; p . ext . toane , năbădăi ,

 

NĂZUROS

NĂZURÓS , - OÁSĂ , năzuroși , - oase , adj . Care face nazuri , care are toane ; mofturos , capricios , pretențios . - Nazuri + suf . -

 

NACAFA

... NACAFÁ , nacafale , s . f . ( Înv . și reg . ) 1. Pretenție ; capriciu , toană

 

NAZURI

NÁZURI s . n . pl . ( Pop . și fam . ) Capricii , mofturi ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...