Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARUNCAT, ARUNCĂTOR, ARUNCĂTURĂ, AZVÂRLI, ÎMPROȘCA, ÎNVĂLMĂȘI, ARUNCARE, BOMBĂ, REPEZI, ZBURĂTURĂ ... Mai multe din DEX...

ARUNCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ARUNCÁ, arúnc, vb. I. 1. Tranz. A face ca ceva (rar cineva) ajungă la o distanță oarecare, imprimându-i o mișcare violentă; a azvârli. * Expr. A arunca (ceva) In aer = a distruge (ceva) cu ajutorul unui exploziv. A(-și) arunca ochii (sau o privire) = a privi repede, în treacăt; a examina, a cerceta sumar. A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt. ** A da cuiva ceva, azvârlindu-i-;. ** A trânti ceva (în grabă); a face cadă. ** Refl. a se repezi, a se năpusti; a se avânta, a sări; a se azvârli. 2. Tranz. a împrăștia sămânța pentru a semăna. 3. Tranz. A îndepărta ceva rău, nefolositor; a lepăda. 4. Tranz. A răspândi lumină, umbră etc. 5. Tranz. Fig. A face ca cineva ajungă într-o anumită situație (rea). * Loc. vb. A arunca în închisoare = a închide, a întemnița. * Expr. A arunca (pe cineva) pe drumuri = a da (pe cineva) afară dintr-un serviciu; a lipsi (pe cineva) de cele necesare traiului. 6. Intranz. A da cu ceva în cineva. 7. Refl. (Pop; în expr.) A se arunca în partea cuiva = a semăna la chip sau la fire cu cineva (din familie). - Lat. eruncare.

Sursa : DEX '98

 

ARUNCÁ vb. 1. a azvârli, a lepăda, a zvârli, (Transilv. și Maram.) a țipa, (înv.) a scutura. (\~ un lucru nefolositor.) 2. v. azvârli. 3. a azvârli, (fam.) a mătura. (\~ toate paharele de pe masă.) 4. a azvârli, a da. (\~ pe foc un caiet.) 5. v. proiecta. 6. a azvârli, a zvârli. (\~ o piatră la distanța.) 7. a azvârli, a lansa, a trage, (pop.) a slobozi. (\~ săgeți.) 8. a azvârli, (Bucov.) a hăti. (O \~ în fântână.) 9. v. doborî. 10. v. năpusti. 11. v. sări. 12. v. zvârli. 13. v. cheltui. 14. v. împrăștia.

Sursa : sinonime

 

aruncá vb., ind. prez. 1 sg. arúnc, 3 sg. și pl. arúncă

Sursa : ortografic

 

A SE ARUNCÁ arúnc intranz. 1) (despre ființe) A se desprinde brusc din loc, deplasându-se într-o anumită direcție. \~ în apă. 2) A se repezi cu scop agresiv; a sări; a ataca. Câinele s-a aruncat la el. * \~ în partea cuiva (sau la cineva) a semăna cu cineva (la înfățișare, la caracter). /<lat. eruncare

Sursa : NODEX

 

A ARUNCÁ arúnc 1. tranz. 1) A face ajungă, printr-o mișcare bruscă, la o oarecare depărtare; a azvârli. \~ o piatră. \~ flori pe scenă. * \~ (ceva) în aer a distruge ceva printr-o explozie. \~ vorbele (sau cuvintele) a vorbi fără chibzuială. A-și \~ ochii (sau privirea) a) a privi în grabă; b) a examina superficial. \~ (cuiva) mănușa a chema pe cineva la duel; a provoca. 2) A îndepărta, considerând inutil; a azvârli. 3) A face iasă din interiorul său. Vulcanul aruncă lavă. 4) fig. (persoane) A face ajungă într-o anumită situație (de obicei defavorabilă). * \~ în (sau la) închisoare a întemnița. 5) (obiecte de îmbrăcăminte) A pune pe corp în grabă. 6) fig. (mai ales bani) A folosi în mod nechibzuit; a cheltui; a irosi; a risipi; a pierde. 2. intranz. A da cu ceva (în cineva sau în ceva); a azvârli. \~ cu pietre în geam. * \~ din copite a azvârli. /<lat. eruncare

Sursa : NODEX

 

aruncá (-c, -át), vb. - 1. A scăpa de ceva; a lepăda. - 2. A lăsa, a părăsi. - 3. A pune. - 4. A ţîșni, a izbucni. - 5. a lansa, a azvîrli. - 6. A scutura, a agita. - 7. A construi un pod. - 8. A distruge prin explozie, a face sară în aer. - 9. A lua asupra sa, a prelua. - 10. (Refl.) A se repezi, a se năpusti. - 11. (Refl.) A se aventura, a merge prea departe. - 12. (Refl.) A o șterge, a o întinde. - 13. (Refl.) A semăna cu cineva. - Mr. aruc, arucare, megl. runc, rucari. Lat. runc?re "a plivi" (Cihac, I, 17; REW 2908; Pascu, I, 162; Jud, Archiv, CXXII, 430), sau erunc?re, cf. it. arroncare (abruz. arrongá), v .fr. arôtsé, cu sensul din lat., și rom. runc. Este posibil ca evoluția sensului se datoreze unei confuzii populare între runc?re și r??re "a arunca, a azvîrli", primul fiind simțit ca un der. al celui de al doilea , ca de ex. în relația *manicare și manere. Se află în concurență cu azvîrli, mai ales în Mold. (ALR, I, 94). Începînd cu Lexiconul de la Buda se preferă aproape constant etimonul indicat acolo, lat. *averrunc?re "a îndepărta ceea ce este rău", termen propriu limbajului prezicătorilor, și care nu pare fi avut circulație în popor; dacă totuși a avut, este aproape obligatoriu se fi confundat cu eruncare. Cf., pentru această ipoteză, Miklosich, Rum. Unters., II, 12 (combătut de Meyer, Alb. St., IV, 102); Philippide, Principii, 44; Pușcariu 132; DAR; Rosetti, I, 162. - Der. aruncat, s.n. (aruncare; vrajă, vrăjitorie); aruncător, adj. (care aruncă); aruncătură, s.f. (acțiunea de a arunca; săritură; vrajă, vrăjitorie; sarcină, povară; abreviere).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ARUNCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 913 pentru ARUNCA.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Norocul dracului Norocul dracului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea — Ba e noroc! — Ba nu e noroc! — Ba e noroc, muiere! — Ba nu e, mă omule, nu! — Adică, nu muncesc eu, femeie? — Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă. Și Plăvița mugi, și patru copii mărunți începură să strige: — Mi-e foame! — Și mie mi-e foame! — Și mie! — Și mie! Omul vărsă un ștergar cu mălai în copăița femeii. — Scutură ștergarul. — L-am scuturat. — Copaie plină, copaie pe jumătate, copaie pe sfert, și azi să lingi fundul copăii. Opt guri, opt, și cu Plăvița, nouă! Și Plăvița, parc-ar fi înțeles, mugi de după casă, mestecând un cocean uscat, iar copiii începură să plângă. — Că mie mi-e foame! — Și mie! — Ba și mie! Omul se uită lung, se scărpină în cap, băgă ștergarul în sân și plecă zicând: — Ba e noroc, dar n-am eu noroc. Iar femeia din prag îi strigă: — Ba nu e și nu e, omule! Dacă muncești, e, dacă nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute ...

 

Cincinat Pavelescu - Cum se face o epigramă%3F

... aplauzelor. Dacă epigramele vor avea darul să placă și să merite aprobare sonoră, atunci din aplauzele dv. dăruite voi face un buchet și-l voi arunca cu un salut adânc de gratitudine și de simpatie: ale tale dintru ale tale. Ea se naște, cele mai de multe ori, din ciocnirea împrejurărilor ...

 

Dimitrie Anghel - Garda imperială

... armată gătită de paradă, o armată ca să facă frumos la cucoane, un alai elegant, gata să fie acoperit de flori ce i s-ar arunca de prin balcoane, o ceată de figuranți ce merg la o sărbătoare ori într-un tournoi nevinovat. Codrul bătrîn de stejar, trist și întunecat cum ...

 

Ion Luca Caragiale - O reparațiune

Ion Luca Caragiale - O reparaţiune O reparațiune de Ion Luca Caragiale În numărul 29 al Tribunei din Arad, pag. 6, coloana 3, a apărut, spre aiurirea tutulor românilor de bine, o notiță minusculă, pe care a reprodus-o Românul în fruntea numărului de a doua zi, dând-o în judecata opiniei publice a întregii românimi. În adevăr, notița aceea, credea că nu i-ar fi trăznit prin cap s'o scrie nici celui mai rabiat șovinist maghiar de cea mai josnică speță. Tot a doua zi, vine în Tribuna un fel de dulceagă retractare: onorata redacțiune se lapădă pur și simplu de orice răspundere, pe cuvântul că notița aceea a fost publicată fără știrea onoratei redacțiuni, fapt care onoratei redacțiuni i se pare regretabil. Cum am zice, și batjocură - ocara nu era de ajuns. Cum asta ? Un individ deșuchiat, în toiul târgului, trage o palmă unui om pacinic, și când acesta, amețit de așa ofensă, vrea să deschidă gura, deșuchiatul, zâmbind grațios, îi spune că a fost numai o greșală de mișcare, așa, din nebăgare de seamă, și-i cere cavalerește pardon, bătându-l amical ...

 

Mihai Eminescu - Miradoniz

... ­ o umbră argintie Și luminoasă-n umbra lor cea neagră; Ici se pleacă spre a culege o floare, Spre-a arunca în fluviul bătrân, Colo aleargă dup-un flutur, Îl prinde ­ îi sărută ochii și-i dă drumul; Apoi ea prinde-o pasăre măiastră De ...

 

Vasile Alecsandri - Inelul și năframa

... Dar inelu-i ruginit! ,,Vai! drăguțul mi-a murit Vorba bine nu sfârșea Și de cale se gătea, Pe-un cal ager s-arunca Și la tabără pleca. Calul zboară ca și vântul De cutrieră pământul. Și când toaca-n cer toca, Ea prin tabără umbla, Tot pe dragul ...

 

Ioan Slavici - Păcală în satul lui

Ioan Slavici - Păcală în satul lui Păcală în satul lui de Ioan Slavici I se urâse și lui Păcală să tot umble răzleț prin lume, așa fără de nici o treabă, numai ca să încurce trebile altora și să râdă de prostia oamenilor. Se hotărî dar să se facă și el om așezat, ca toți oamenii de treabă, să-și întemeieze casa lui, să-și agonisească o moșioară, — vorbă scurtă, — să se astâmpere odată. Și fiindcă românul zice că nu e nicăieri mai bine ca în satul lui, Păcală se întoarse și el în satul lui și începu cum încep toți oamenii care n-au nimic, adică făcu ce făcu de-și agonisi o vițelușă și o trimise la pășune în izlazul satului. Căci așa se facea averea. Păscând, vițelușa se face vițea, vițeaua se face juncă, junca se face vacă, vaca fată, iar vaca cu vițelul o vinzi ca din prețul ei să cumperi șapte vițelușe și să le trimiți și pe ele la pășune în izlazul satului. De ce e oare izlazul izlaz, dacă nu pentru ca să-l pască vițelușele oamenilor? Păștea dar vițelușa lui Păcală, păștea, și cu cât mai mult păștea, cu ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Șuer

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Şuer Șuer de Barbu Ștefănescu-Delavrancea La răspântia căilor singuratice, unde călătorul e minune și glasul omului poveste, o colibă, dusă pe jumătate în pământ, stă locului neclintită. Stăpânul lumii e vântul, și aruncă, ca în bătătură la el, clăi de nori posomorâți peste întinsul cerului. Frunzele uscate scot sunete seci și, repezite în depărtări, se pierd spre roata pământului. Noaptea învăluie tot ca într-o trâmbă de întuneric. Prin crăpăturile ușii licăresc fâșii de lumină, ce se mișcă, ca și când s-ar țese, schimbându-se între ele. Înainte vreme, în așa loc și-așezau pragul cei care, biruiți de dorul libertății, fugeau de mincinosul trai al iobăgiei. N-aveau nici plug, nici boi, nici sapă. Pământul înțelenea nespart. Dar parcă se săturau cu bucuria de-a se mișca încotro i-or duce picioarele și cu goana ce dădeau în huzmetarii vitregi. Așa sta, în limpezimea câmpiilor, coliba haiducului cu poturi ceadirii, cu șerparul verde, smead la față, cu mustața rară și cu ochii ca solzul de crap. Șuer aține, în plaiuri depărtate, poteca arnăuților cu fes roșu și cu iatagan adus. Când făcu crucea, dând drumul murgului, Kira îi strigă, țintindu-l ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Zmeoaica

Ştefan Octavian Iosif - Zmeoaica Zmeoaica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Zorește-ți fugarul și-aține-te bine ! Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos Pe urmele noastre pornit-a, și vine Purtată în goană, ca norul de vînt, C-o falcă în cer și cu alta-n pămînt ! — N-ai teamă, copilă de crai, căci cu noi E Galben-din-soare, copilă, n-ai teamă ! Aruncă năframa cea scumpă-napoi, Să crească un codru năstrușnic de-aramă : Pîn'dinții Zmeoaicei, rozînd, s-or toci, Noi fi-vom departe, departe de-aci ! — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Nu simți tu dogoarea arzîndu-te-n spate ? E crunta Zmeoaică cu chipul hidos : Rozînd la copaci, prin pădure străbate. Ea vine cumplită, cu părul vîlvoi, Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi ! — N-ai teamă, tu, mîndră copilă de crai, N-ai teamă, al inimei mele tezaur ! Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai, Pe loc să se facă un munte de aur. Ah, iată-l cum crește cu vîrful în cer — Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier ! — ...

 

Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)

Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi) Anecdote de Constantin Negruzzi Un om care iubea desfătările mesei zicea: tatăl meu mânca mult, și maică-mea ședea mult la masă; eu li samăn amândurora. Dionisie tiranul a poruncit să taie barba cea de aur care era la idolul lui Asklepios, zicând că nu era potrivit ca feciorul să aibă barbă, când Apolon, tatăl său, nu avea. Un guraliv, povestind multe lucruri lui Aristotel, l-a întrebat în sfârșit dacă poveștile sale nu-l supărau. — Nicidecum, au răspuns Aristotel, căci nici nu iau sama. Un curtezan au zis împăratului August: — Huietul umblă că ai să-mi dai un dar. — Nu crede, i-au răspuns August. Un soldat, aflându-se pe mare cu femeia sa în vremea unei furtuni, au văzut că corăbierii aruncau cu grabă orice puteau găsi, neluând sama la nimic, și, cum ei strigau ca să arunce fieștecare orice avea greu, de voiesc să nu piardă împreună cu averile și viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că n-are nimic mai greu și mai supărător decât pe femeia sa. Împăratul Conrad al III-lea, luând cetatea ...

 

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor

Dimitrie Anghel - Calvarul florilor Calvarul florilor de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială , I, 5—6, iunie-iulie 1910, p. 334—336. Cine a trăit mult timp în preajma grădinilor și s-a deprins să urmărească jocul umbrelor în creșterea și scăderea luminei, ori s-a lăsat îmbătat de miresmele ce le poartă și le împrăștie vîntul, și apoi e silit să trăiască într-o casă ale cărei ferești dau pe un orizont de hornuri și de coperișuri, acela păstrează în suflet melancolia înduioșată, ce trebuia s-o resimtă întîiul om după raiul pierdut. Eu am trăit mult în preajma lor, și întîiele mele visuri le-am scuturat din caliciul florilor. Ele, din vremile cele mai vechi, au spus în graiul lor mut ceea ce nu poate spune gura, au fost semnul de pietate al celor morți, cununa celui victorios, ghirlanda zilei de sărbătoare, prinosul de dragoste iubitei. În orașele mari, unde scuarele și grădinile sunt mai dese, nu ca la noi, poți urmări mersul anotimpurilor, și în parterele împrejmuite de verdeață florile se perindă ca niște călători ce vin și pleacă, de la umila viorică, pîn' la capricioasa crizantemă. Crizantemele mai cu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARUNCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 100 pentru ARUNCA.

ARUNCAT

ARUNCÁT , - Ă , aruncați , - te , adj . 1. Care a fost trimis la o distanță oarecare , prinrt - o mișcare violentă . 2. Care a fost îndepărtat , lepădat ca

 

ARUNCĂTOR

ARUNCĂTÓR , - OÁRE , aruncători , - oare , subst . 1. S . m . și f . Atlet specializat în aruncarea discului , suliței , greutății etc . 2. S . n . Armă de foc cu țeava neghintuită , cu pereți subțiri , ușor transportabilă , cu care se aruncă mine ;

 

ARUNCĂTURĂ

... ARUNCĂTÚRĂ , aruncături , s . f . 1. Aruncare . 2. Distanță la care ajunge un obiect aruncat . 3. ( Rar ) Săritură . - Arunca

 

AZVÂRLI

... AZVÂRLÍ , azv ? rl , vb . IV . 1. Tranz . A arunca ceva ( departe ) printr - o mișcare rapidă și violentă . 2. Intranz . A arunca cu ceva asupra cuiva . 3. Refl . A se repezi , a se năpusti , a se avânta , a se ...

 

ÎMPROȘCA

... împrăștia apă sau noroi stropind în toate părțile ; ( adesea fig . ) a stropi pe cineva cu apă , cu noroi etc . 2. A arunca întruna , a zvârli fără încetare în toate părțile proiectile , pietre etc . ; a arunca

 

ÎNVĂLMĂȘI

... ÎNVĂLMĂȘÍ , învălmășesc , vb . IV . Tranz . și refl . A ( se ) amesteca de - a valma ; a pune , a arunca

 

ARUNCARE

... ARUNCÁRE , aruncări , s . f . Acțiunea de a ( se ) arunca ; aruncătură . V. arunca

 

BOMBĂ

BÓMBĂ , bombe , s . f . 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă , incendiară etc . , care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre ; ( rar ) proiectil de tun . 2. ( În sintagma ) Bombă vulcanică = bucată de lavă aruncată în aer din crater și rotunjită prin învârtirea în atmosferă . 3. ( În sintagma ) Bombă calorimetrică = vas rezistent de metal întrebuințat pentru determinarea căldurii de ardere a unei substanțe . 4. Fig . ( Sport ) Lovitură de minge trasă puternic spre poartă . 5. Fig . ( Arg . ) Știre senzațională . 6. Fig . ( Arg . )

 

REPEZI

... fără chibzuială , a acționa în pripă ; a se pripi ( 1 ) . 3. Refl . A se năpusti , a se arunca , a năvăli . 4. Tranz . A trânti , a izbi , a arunca , a azvârli . 5. Tranz . Fig . A se răsti la cineva , a - i vorbi aspru , violent ; a brusca ...

 

ZBURĂTURĂ

ZBURĂTÚRĂ , zburături , s . f . 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într - un pom sau după o pasăre ; scurtătură . 2. Mișcare de aruncare ; distanță până la care ajunge un lucru aruncat . Departe ca la o zburătură de praștie . - Zbura + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...