Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚIPENIE, AER, AFUMA, ANIMAL, DEȘERT, DIHANIE, ENTOZOAR, FĂPTURĂ, FIINȚĂ, FOJGĂI ... Mai multe din DEX...

VIETATE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VIETÁTE, vietăți, s.f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] - Viu + suf. -ătate.

Sursa : DEX '98

 

VIETÁTE s. v. animal.

Sursa : sinonime

 

vietáte s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vietății; pl. vietăți

Sursa : ortografic

 

VIET//ÁTE \~ăți f. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; viețui-toare. [G.-D. vietății; Sil. vi-e-] /viu + suf. \~tate

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VIETATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru VIETATE.

Emil Gârleanu - După asemănarea lor!

Emil Gârleanu - După asemănarea lor! După asemănarea lor! de Emil Gârleanu Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte. Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios. Dumnezeu știa că fiecare din vietățile aceste își vor avea pe pământ menirea lor; că, cu cât vor fi mai multe, cu atât se vor înlesni mai bine una pe alta; că nici urechea măgarului n-o să prindă nota privighetoarei, după cum nici mărimea elefantului n-o să poată batjocori micimea șoarecelui. De aceea Atotputernicul se plimba pe pământ, întrebând și ascultând în dreapta și în stânga. Într-un rând, odihnindu-se pe o piatră, se gândea cum să mai dea o viețuitoare aerului. Și cum căta cu ochii primprejur, iată ...

 

Alecu Donici - Ariciul și cârtița

Alecu Donici - Ariciul şi cârtiţa Ariciul și cârtița de Alecu Donici — Sunt liberă, am dreptul, O cârtiță zicea, Pe sub pământ cu-ncetul, Să scurm cât mi-ar plăcea. Și cine poate oare de mine să se lege, Când eu mă cred în lege? Prefac în țărnă neagră pământul sănătos Și-l fac moșinoios... — Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură, Neîmpăcată ură Asupra tuturor ca tine vietăți, Ce zac în răutăți. Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă, Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori; Văd iarăși o grădină de frumuseți cuprinsă, Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori. Și pentru ce tu oare nu scormolești gunoaie, Ca să lucrezi în ele cât vrei la moșinoaie, Iar nu pământ curat: Cunoaște dar, că dușman îți sunt neîmpăcat... După așa cuvinte, ariciul iată, vede Un moșinoi mișcând; Cu armele-i întinse la dânsul se repede Și cârtița mi-o scoate abia, abia suflând. — A! Îmi căzuși pe ace, Ariciul ei îi zice, — socot că te-am pătruns? -- — Iertare! rog iertare! de-acuma n-oi mai face. Oftând ea ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda I

... o ține în marginile ei. El vânturilor zice să sufle cu putere, Văzduhul să-nnoiască gonind nourii grei. El este creatorul a orice vietate. Jivina ce trăiește în ape, pe pământ, Și pasărea ce-n aer cu aripa străbate; Tot ce viază-n lume a Lui făptură ...

 

Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu

Dimitrie Anghel - Pe un volum al lui E. Gîrleanu Pe un volum al lui E. Gîrleanu de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 13—14, 16 ian. 1911, p. 201—203. Brun, ca ieșit dintr-o sticlă de cerneală, adevăratul tip de oriental; ochi languroși și veșnic îndoliați de odaliscă. Cînd nu cuvîntă, știe să privească și să asculte. Înmagazinează bun și rău, minciună și adevăr, cu lăcomia struțului care nu alege cînd îi e foame. Buna lui credință e nesfîrșită și, printr-o bizarerie curioasă, cu care l-a dotat natura, după cîtva timp de la inhibiție, el își însușește toate întîmplările, transformîndu-le și dîndu-le proporții uriașe. Invenția la el e o trebuință organică, e o reacțiune contra uniformității, un antidot fără de care viața n-ar mai avea nici un haz, e, ca să zic așa, pîinea lui cotidiană. Și-apoi, ce-are a face dacă un lucru e adevărat sau nu, cînd el poate să deștepte curiozitatea cetitorului măcar o minută, sau poate avea aparența unui adevăr. Dacă baronul de MĂ¼nchhausen, de cinegetică memorie, care și-a petrecut cea mai mare parte din existență în lumea lighioanelor, ...

 

Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină

Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină Cât un fir de neghină de Emil Gârleanu „Nu trebuie să fii cât un munte de mare ca să poți judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de colb, dacă ai în căpușorul tău scânteia dumnezeiască ce cuprinde lumea, ți-i de ajuns: știi ce ești, de unde vii și-ncotro trebuie să te îndrepți.â€� Gândirea aceasta i-o spusese gânganiei o furnică. Și spusa muncitoarei îi intrase atunci pe o ureche și-i ieșise pe alta. De-abia văzuse de câteva zile lumina soarelui, pământul, florile! În iarbă i-au părut toate un rai; dar când a întins aripioarele și-a zburat, mirându-se că poate să străbată aerul, când apoi a căzut istovită de oboseală, pe-o frunză, atunci întâiași dată a cunoscut greul. Și spusele furnicii i-au venit în minte... Ce era? O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânță. De unde venea? Din iarbă; ținea minte că se trezise sub o rochița-rândunicii . Dar încotro avea să se îndrepte? Ei, asta era greul! S-a coborât de pe frunză ...

 

Emil Gârleanu - Mărinimie

... oprit. Își aștepta sfârșitul. Cocostârcul o vede și înțelege. Dar dimineața e mărinimos. Ș-apoi i se pare atât de mică, atât de neînsemnată această vietate a bălții, că, de la o vreme, parcă o pierde din ochi în fundul apei, și nici n-o mai zărește. Ridică piciorul ...

 

George Topîrceanu - Otilia Cazimir: Ariciul

... de George Topîrceanu Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici, — O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe sub gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

Alecu Russo - Contra latinizanţilor ardeleni Contra latinizanților ardeleni de Alecu Russo Steaua Dunării , în nr. 33, anul trecut, a reprodus din Gazeta de Transilvania apologia ardelenilor emeriți, ce luminează Principatele cu flacăra limbii manualului de filozofie, de care România literară a vorbit în nr. 10, și citează totodată opiniunea corespondentului Gazetei din Zărnești despre națiunile lumii alergând toate după uniune , iar numai națiunea română, și ce parte din națiunea română?... un milionaș de moldoveni, prin România literară , prin Steaua Dunării și prin Zimbrul , se împotrivesc misiunii ce destinul a împărțit românilor. România literară , pentru odihna pedanților, a încetat, dar principurile literare și limbistice, dar colaboratorii ei tot trăiesc, și astăzi ei revendică partea lor în hula Gazetei și se mândresc de truda ce și-au dat în cercetarea titlurilor ardelenilor noi a regenta înțelepciunea noastră cu pensumuri latinești. România literară a zis: Petru Maior, Klein, Șincai, Maiorescu, Costineștii, Ureche, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sunt români, dl Uițirab a fost român... iar gramerianii de astăzi sunt numai munteni, moldoveni, blăjeni, brașoveni și ardeleni, da nu români... România literară a zis: păsăreasca ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella Fanta-Cella de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Aici țipătul goelanzilor nu e, ca aiurea, ascuțit și jalnic. La Miramare cerul e albastru ca o boltă de peruzea. Marea se îndoaie în cute de smarald, bătând malurile golfului și prelingând licărișul zării, arcuit din lagunele Veneției până în livezile Iliriei. Șalupele, cu două pânze, alunecă, se întrec, ca lebedele când își încondură aripile și vâslesc adânc cu picioarele lor cenușii. Și nu e dor, nu e farmec și cântec de dragoste pe care călătorul să nu-l simtă izvorând de pretutindeni din pânza ce lincăie molatic și din albia țărmurilor cu grădini de chiparoși și portocali. Și dacă năvodul atârnă greu, pescarii întind vesel de funii. Mușchii lor de aramă se umflă; mânecile trosnesc; chipurile lor, torturate de opintire, se-nviorează; iar când apar din valuri maldărele de pești, care sar și scutură din coadă, încep cu toții să cânte, în mijlocul șuietului de peste ape, cântece moștenite de la strămoșii lor. "Eviva! colț fericit al lumii, cu adieri și calde, și răcoroase. Cât vei fi bogat în pește și aurit de soare, vom pluti în copăile noastre până în matca Adriei." "Apus norocos, ce momești ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului Din memoriile Trubadurului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea S-a dus greutatea întunericului care învăluia toată încăperea lumii. Parcă vântul a desfundat ș-a risipit negura din rețeaua copacilor. Soarele și-a deschis la răsărit apărătoarea sa năprasnică, roșie ca para focului, aurie, violetă, albastră și, pe la mijlocul cerului, ca o jumătate de roată verzurie. Desfășurați pe cer, cu închipuirea, o coadă de păun, înfiptă cu rădăcina în pământ, și prelungiți-i penele cu lumini metalice până la înălțimea amiezii, și totuși n-o să simțiți acea frumusețe fără de pereche a unui răsărit de soare. Nu vă rămâne decât să vă scuturați trupul de trândăvia încropită a patului, să crăpați ochii voștri cârpiți de somn și, deșteptându-vă simțurile greoaie cu apă proaspătă și rece, să priviți fără a vă sătura ceea ce omul nu poate nici descrie, nici zugrăvi cu fețe mincinoase pe o pânză moartă. Arta împuținează natura. Arta e născocită pentru cei ce aud și văd pe sfert din câte natura le desfășură înaintea lor. Tot ce creează omul e o sărăcie vicleană ...

 

Constantin Stamati - Dragoș (Stamati)

... gâtlejul; Nu-i de leac verdeață, nu-i de izvor stiglă, Ce firea îi moartă ca și țintirimul. Nu-i măcar nici urmă de vro vietate În câmpul acela pustiu și sălbatic, Ce spre apus numai se zărește munte, Și pe el, în zare, o cetate albă. Deci Dragoș se luptă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Biblie pentru VIETATE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru VIETATE.

Leviticul Capitol 11

Leviticul Capitol 11 Leviticul 10 Leviticul Capitol 11 1 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron, și le -a zis: 2 ,,Vorbiți copiilor lui Israel, și spuneți-le: ,Iată dobitoacele pe cari le veți mînca dintre toate dobitoacele depe pămînt. 3 Să mîncați orice dobitoc care are unghia despicată, copita despărțită și rumegă. 4 Dar să nu mîncați din cele ce rumegă numai, sau cari au numai unghia despicată. Astfel, să nu mîncați cămila, care rumegă, dar n`are unghia despicată: s`o priviți ca necurată. 5 Să nu mîncați iepurele de casă, care rumegă, dar n`are unghia despicată: să -l priviți ca necurat. 6 Să nu mîncați iepurele, care rumegă, dar n`are unghia despicată: să -l priviți ca necurat. 7 Să nu mîncați porcul, care are unghia despicată și copita despărțită, dar nu rumegă; să -l priviți ca necurat. 8 Să nu mîncați din carnea lor, și să nu vă atingeți de trupurile lor moarte: să le priviți ca necurate. 9 Iată viețuitoarele, pe cari să le mîncați dintre toate cele ce sînt în ape. Să mîncați din toate cele ce au aripi (înotătoare) și solzi, și cari sînt în ape, ...

 

Genesa Capitol 1

Genesa Capitol 1 Genesa Capitol 1 1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pămîntul. 2 Pămîntul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întunerec, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!`` Și a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună; și Dumnezeu a despărțit lumina de întunerec. 5 Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunerecul l -a numit noapte. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua întîi. 6 Dumnezeu a zis: ,,Să fie o întindere între ape, și ea să despartă apele de ape.`` 7 Și Dumnezeu a făcut întinderea, și ea a despărțit apele cari sînt dedesuptul întinderii de apele cari sînt deasupra întinderii. Și așa a fost. 8 Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua. 9 Dumnezeu a ...

 

Proverbele Capitol 30

Proverbele Capitol 30 Proverbele 29 Proverbele Capitol 30 1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache. Cuvintele înțelepte rostite de omul acesta pentru Itiel, pentru Itiel și pentru Ucal. 2 Negreșit, sînt mai prost decît oricine, și n`am pricepere de om. 3 N`am învățat înțelepciunea, și nu cunosc știința sfinților. 4 Cine s`a suit la ceruri, și cine s`a pogorît din ele? Cine a adunat vîntul în pumnii lui? Cine a strîns apele în haina lui? Cine a hotărît toate marginile pămîntului? Cum se numește el, și cum cheamă pe fiul său? Știi tu lucrul acesta? - 5 Orice cuvînt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru ceice se încred în El. 6 N`adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, și să fii găsit mincinos. - 7 Două lucruri Îți cer; nu mi le opri, înainte de moarte! 8 Depărtează dela mine neadevărul și cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pînea care-mi trebuie. 9 Ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine, și să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VIETATE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 15 pentru VIETATE.

ȚIPENIE

... ȚIPÉNIE s . f . ( În construcții negative ) Ființă omenească , om ; ființă , vietate

 

AER

ÁER^2 , aere , s . n . ( Bis . ) 1. Bucată de stofă sau de pânză , de obicei pictată sau țesută cu imaginea lui Cristos mort , cu care se acoperă vasele liturgice . 2. Epitaf ( 2 ) . ÁER^1 s . n . 1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei și care este absolut necesar vietăților aerobe . 2. Văzduh , atmosferă . 3. Înfățișare , aspect ,

 

AFUMA

AFUMÁ , afúm , vb . I . 1. Tranz . A expune un aliment la fum , cu scopul de a - l conserva . 2. Tranz . A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru . 3. Tranz . și refl . A ( se ) acoperi cu un strat de fum ; a ( se ) înnegri de fum . 4. Refl . ( Despre mâncăruri ) A căpăta gust neplăcut de fum ( când începe să se ardă ) . 5. Refl . Fig . ( Fam . ) A se îmbăta ușor ; a se

 

ANIMAL

... 1. S . n . Ființă organizată , uni - sau pluricelulară , înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca ; p . restr . vietate , jivină , dobitoc . 2. S . n . Om brutal , grosolan , josnic , care se poartă ca un animal ( 1 ) . 3. Adj . De animal ( 1 ) , propriu animalelor . Căldură animală ...

 

DEȘERT

DEȘÉRT , - ÁRTĂ , deșerți , - arte , ( 1 ) adj . , deșerturi , ( II ) s . n . I. Adj . 1. Care nu conține nimic în interior ; gol . 2. ( Despre terenuri , țări , regiuni ) Lipsit de vietăți și de vegetație ; pustiu . 3. Fig . Lipsit de temei ; amăgitor . 4. Fig . Fără rezultat ; nefolositor , zadarnic . II. S . n . 1. Spațiu gol ; pustietate . 2. Regiune cu climă aridă , cu ploi extrem de puține , în care viața vegetală și animală este foarte redusă , iar populația foarte rară ; pustiu ; 3. ( În limbajul bisericesc ; în expr . ) A lua în deșert = a batjocori ; a nesocoti . 4. ( Pop . ) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul

 

DIHANIE

... DIHÁNIE , dihănii , s . f . 1. Animal sălbatic ; fiară , jivină . 2. Ființă ciudată , monstruoasă ; namilă , monstru . 3. Ființă , vietate

 

ENTOZOAR

ENTOZOÁR , entozoare , s . n . ( La pl . ) Nume generic dat animalelor care trăiesc ca parazite în interiorul unei vietăți ; ( și la sg . ) animal din această categorie . [ Pr . : - zo -

 

FĂPTURĂ

... FĂPTÚRĂ , făpturi , s . f . 1. Ființă , vietate

 

FIINȚĂ

... FIÍNȚĂ , ființe , s . f . 1. Tot ceea ce are viață ( și se mișcă ) ; viețuitoare , vietate

 

FOJGĂI

FOJGĂÍ , fojgăiesc , vb . IV . Intranz . ( Reg . ; Despre vietăți care se găsesc în mare număr pe un spațiu mic și se mișcă neîncetat ) A foi ^2 , a mișuna ( cu zgomot ) . [ Var . : foșcăí vb .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...