Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSIDERAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 303 pentru CONSIDERAT.

CONSIDERA

CONSIDERÁ , consíder , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) privi , a ( se ) socoti ( ca . . . ) 2. Tranz . A analiza , a studia , a

 

CONSIDERAȚIE

CONSIDERÁȚIE , considerații , s . f . 1. Stimă , respect . 2. Motiv , considerent , rațiune . 3. Părere , idee , reflecție . [ Var . : considerațiúne s .

 

CONSIDERAȚIUNE

CONSIDERAȚIÚNE s . f . v .

 

GURĂ

GÚRĂ , guri , s . f . I. 1. Cavitate din partea anterioară ( și inferioară ) a capului oamenilor și animalelor , prin care alimentele sunt introduse în organism ; p . restr . buzele și deschizătura dintre ele ; buze . 2. Gura ( I 1 ) considerată ca organ cu care cineva se hrănește . 3. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al vorbirii ; cloanță . 4. Gura ( I 1 ) considerată ca organ al cântării . II. Deschizătură a unui obiect , a unei încăperi etc . , prin care intră , se introduce , se varsă , iese etc . ceva , prin care se stabilește o comunicație etc . Gura vasului . Gura cămășii . Gură de canal . Gura

 

PARTICULAR

PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu

 

CLIENT

CLIÉNT , - Ă , clienți , - e , s . m . și f . 1. Persoană care cumpără ( regulat ) de la un magazin , consumă ceva într - un local public etc . , considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără , consumă etc . ; mușteriu . 2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a - și apăra interesele , unui medic pentru a - și îngrijii sănătatea etc . , considerată în raport cu aceștia . 3. ( În antichitatea romană ) Plebeu fără drepturi depline , dependent de un patrician și protejat de acesta . [ Pr . : cli -

 

COAUTOR

COAUTÓR , - OÁRE , coautori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care a scris o lucrare , a făcut o invenție etc . împreună cu alta sau cu altele , considerată în raport cu aceasta sau cu acestea . 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele , considerată în raport cu aceasta sau cu acestea . [ Pr . : co - a -

 

CONSIDERARE

... CONSIDERÁRE s . f . Acțiunea de a ( se ) considera și rezultatul ei ; studiu , examinare , considerație . - V. considera

 

INIMĂ

ÍNIMĂ , inimi , s . f . I. 1. Organ intern musculos central al aparatului circulator , situat în partea stângă a toracelui , care are rolul de a asigura , prin contracțiile sale ritmice , circulația sângelui în organism , la om și la animalele superioare ; cord ^1 . 2. ( Pop . ) Stomac , burtă , pântece , rânză . 3. ( La cărțile de joc ) Cupă ^2 . 4. Piesă sau organ de mașină care are formă asemănătoare cu o inimă ( I 1 ) . II. Fig . 1. Inima ( I 1 ) considerată ca sediu al sentimentelor umane : a ) ( În legătură cu bucurii , plăceri ) I s - a bucurat inima când a auzit vestea cea bună . 2. Inima ( I 1 ) considerată ca centru și simbol al vieții sufletești . L - am șters din inimă . III. Fig . 1. Caracter , fire . Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă . 2. Ființa , om , individ . Înflăcărarea a cuprins toate inimile . IV. P . anal . 1. Mijloc , centru , interior . 2. Piesă sau element de construcție care ocupă un loc central într - un sistem tehnic sau într - un element al acestuia . 3. Partea din interior a unei plante , a unei legume , a unui fruct ; miez . 4. ...

 

MASĂ

MÁSĂ^2 , mese , s . f . 1. Mobilă formată dintr - o placă dreptunghiulară , pătrată sau rotundă , sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă , se scrie etc . 2. Ceea ce se mănâncă ; mâncare , bucate ; p . ext . prânz , cină ; ospăț , banchet . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă ^2 ( 1 ) și se folosesc în diverse scopuri practice . 4. Compus : ( Bot . ) masa - raiului = plantă erbacee cu flori roz - purpurii ( Sedum carpaticum ) . MÁSĂ^1 , mase , s . f . 1. Mulțime compactă de oameni , considerată ca o unitate ; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune ; cercuri largi ale populației . 2. Îngrămădire de elemente ( de aceeași natură ori diferite ) care alcătuiesc împreună un singur corp ; ( totalitatea unui ) corp format printr - o asemenea îngrămădire de elemente . 3. ( Fiz . ) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică ( în raport cu volumul ) . 4. ( Jur . ) Totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit ; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi

 

METROPOLĂ

METRÓPOLĂ , metropole , s . f . 1. Nume dat marilor orașe ale lumii ( de obicei capitale de state ) , 2. Oraș sau stat antic , considerat în raport cu coloniile sale . 3. Stat considerat în raport cu coloniile sale . [ Acc . și :

 

   Următoarele >>>