Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUMPĂNI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 25 pentru CUMPĂNI.

CHIBZUIT

CHIBZUÍT , - Ă , chibzuiți , - te , adj . Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile ; socotit , cumpănit . - V.

 

CUMPĂNIRE

... CUMPĂNÍRE , cumpăniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) cumpăni și rezultatul ei . 1. Echilibru . 2. Fig . Măsură justă ; chibzuială ( în vorbe sau în fapte ) . - V. cumpăni

 

CUMPĂNIT

... CUMPĂNÍT , - Ă , cumpăniți , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Chibzuit , echilibrat , măsurat . - V. cumpăni

 

NECUMPĂNIT

NECUMPĂNÍT , - Ă , necumpăniți , - te , adj . Care nu este cumpănit ; lipsit de chibzuială , fără precauție ; pripit . - Ne - +

 

PRECUMPĂNI

... a triumfa . 2. Tranz . A ține în cumpănă , a echilibra ; a compensa , a contrabalansa , a cumpăni . - Pre ^2 + cumpăni

 

CÂNTĂRI

... determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului , al balanței , al basculei . 2. Tranz . Fig . A aprecia , a judeca ; a cumpăni

 

CÂNTĂRIT

CÂNTĂRÍT^2 , - Ă , cântăriți , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cumpănit , chibzuit , socotit . - V. cântări . CÂNTĂRÍT^1 s . n . Faptul de a cântări . - V.

 

CALM

CALM , - Ă , calmi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Despre natură ) Care se află în stare de liniște deplină . 2. ( Despre oameni , despre manifestările și stările lor sufletești ) Care se stăpânește ; stăpânit , cumpănit , liniștit ; p . ext . potolit , domol , așezat , flegmatic , imperturbabil . II. S . n . 1. Stare de liniște deplină a atmosferei . 2. Stăpânire de sine , sânge rece , tact în acțiuni , în

 

CHIBZUI

CHIBZUÍ , chibzuiesc , vb . IV . Tranz . și intranz . A judeca o situație cumpănind toate eventualitățile ; a se gândi , a reflecta , a

 

CHIBZUINȚĂ

CHIBZUÍNȚĂ s . f . Examinarea atentă a împrejurărilor , judecată cumpănită ; însușire care caracterizează pe omul chibzuit . - Chibzui + suf . -

 

CHIBZUIRE

CHIBZUÍRE s . f . Acțiunea de a ( se ) chibzui ; judecată cumpănită , deliberare . - V.

 

   Următoarele >>>