Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUREA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 43 pentru CUREA.

CURELUȘĂ

... CURELÚȘĂ , curelușe , s . f . Diminutiv al lui curea ( 1 ) . - Curea

 

ZGARDĂ

... ZGÁRDĂ , zgărzi , s . f . 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini ( și de care se prinde o curea

 

ÎNCINGE

... înfășura peste mijloc cu o cingătoare , un brâu etc . 2. Tranz . și refl . A ( - și ) prinde o armă de mijlocul corpului ( eu o curea ) . 3. Tranz . Fig . A înconjura ( din toate părțile ) , a împresura . [ Perf . s . încinsei , part . încins ] ÎNCÍNGE^1 , încíng , vb . III . 1 ...

 

ÎNCURELA

... ÎNCURELÁ , încurelez , vb . I . Tranz . ( Pop . ) A prinde în curele . - În + curele ( pl . lui curea

 

ȘAIBĂ

ȘÁIBĂ , șaibe , s . f . 1. Disc de metal , de lemn etc . găurit , care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță , pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea . 2. Roată de metal sau de lemn , fixată pe un ax , peste care se petrece cureaua de

 

ȘOLDAR

... ȘOLDÁR , șoldari , s . m . Curea

 

BAIERĂ

... BÁIERĂ , băieri , s . f . Curea

 

BICI

... BÍCI , bice , s . n . ( Adesea fig . ) Obiect alcătuit dintr - o curea

 

BRĂCINAR

... BRĂCINÁR , brăcinare , s . n . 1. Șiret , sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele , ițarii etc . ; brâneț . 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului , pentru a le întări ...

 

CĂPEȚEA

CĂPEȚEÁ , căpețele , s . f . Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei . [ Var . : ( reg . ) căpițeá s . f . ] - Refăcut din căpețele ( pl . lui căpețel ) + suf . -

 

   Următoarele >>>