Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUVIINCIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru CUVIINCIOS.

NECUVIINCIOS

... NECUVIINCIÓS , - OÁSĂ , necuviincioși , - oase , adj . Care este lipsit de bună - cuviință de respect , de politețe ; care nu este cuviincios ; obraznic . - Ne - + cuviincios

 

POLITICOS

... POLITICÓS , - OÁSĂ , politicoși , - oase , adj . Care are o atitudine amabilă , binevoitoare , îndatoritoare , care se poartă cuviincios , delicat cu cei din jur ; cuviincios

 

BINE

... BÍNE adv . , s . n . sg . I. Adv . 1. În mod prielnic , în mod favorabil , avantajos , util . 2. În concordanță cu regulile eticii sociale , în mod cuviincios , cum se cere , cuminte . Să te porți bine cu oricine . 3. Deplin , în întregime , complet . E cherchelit bine . II. S . n . sg . 1. Ceea ce ...

 

BINECRESCUT

BINECRESCÚT , - Ă , binecrescuți , - te , adj . Care a primit o educație aleasă ; cu purtări cuviincioase . - Bine + crescut ( după fr . bien - élevé ) . [ idem DEX'

 

BUN

... 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face ...

 

CUVIINȚĂ

CUVIÍNȚĂ , cuviințe , s . f . Regulă de bună conduită , atitudine sau purtare cuviincioasă ; politețe ,

 

CUVIOS

... CUVIÓS , - OÁSĂ , cuvioși , - oase . adj . 1. Cucernic , evlavios , pios . 2. ( Înv . ) Cuviincios

 

DECENT

... DECÉNT , - Ă , decenți , - te , adj . Cuviincios

 

MANIERAT

MANIERÁT , - Ă , manierați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are maniere ( 1 ) frumoase , care are o purtare aleasă și cuviincioasă ; ( despre comportamentul oamenilor ) care dovedește bună creștere . 2. ( Despre modul de a se manifesta al cuiva ) Afectat , căutat . [ Pr . : - ni -

 

OMENIE

OMENÍE s . f . Complex de calități alese , proprii unei persoane ; purtare blândă , înțelegătoare ; atitudine cuviincioasă ,

 

   Următoarele >>>