Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CĂLĂTOR
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 72 pentru CĂLĂTOR.
CONDUCTÓR , - OÁRE , conductori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . , s . n . ( Corp sau material ) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică . 2. S . m . și f . Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele . 3. S . m . și f . ( Înv . )
CRISTÉI , cristei , s . m . Pasăre călătoare mai mare decât mierla , cu penajul brun - măsliniu - roșcat , care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare ( Crex
CUC , cuci , s . m . 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii , cu coada lungă cu pete albe , care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate ( Cuculus canorus ) . 2. Intră în compunerea unor nume de plante : ciuboțica - cucului , limba - cucului etc . 3. ( La unele jocuri de copii ) Lovitură cu mingea în
CUPÉU , cupeuri , s . n . 1. Trăsură ( sau , în trecut , automobil ) de lux , închisă , în general cu două locuri , în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei . 2. Compartiment de călători într - un vagon de cale ferată . [ Var . : ( rar ) cupeá s .
DEBARCADÉR , debarcadere , s . n . Loc pe malul unei ape sau pe un chei , într - un port , amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor , a animalelor sau a unor
DILIGÉNȚĂ^2 , diligențe , s . f . ( Livr . ) Sârguință , osteneală ; zel . promptitudine . DILIGÉNȚĂ^1 , diligențe , s . f . Trăsură mare , acoperită , cu care se făcea în trecut transportul regulat de poștă și de călători pe distanțe mai lungi ;
DIRIJÁBIL , - Ă , dirijabili , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Aerostat de formă cilindrică , cu secțiune circulară sau ovală și cu extremitățile alungite , prevăzut cu o nacelă pentru călători și cu mijloace proprii de propulsie și de mișcare în orice direcție . 2. Adj . Care poate fi
... DRUMÁȘ , drumași , s . m . ( Înv . și reg . ) Drumeț , călător
... DRUMÉȚ , - EÁȚĂ , drumeți , - e , s . m . și f . Persoană care călătorește ( pe jos ) ; călător
ECHIPÁ , echipez , vb . I . Tranz . 1. A înzestra o navă , un avion , o armată , un soldat etc . cu cele necesare în vederea unei acțiuni , unei călătorii etc . 2. A dota cu echipament o întreprindere , o instalație
GÁRĂ , gări , s . f . Ansamblu de construcții , instalații , amenajări etc . situat pe o linie ferată , unde opresc trenurile pentru urcarea și coborârea călătorilor și pentru încărcarea și descărcarea