Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂRÂMIȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru FĂRÂMIȚĂ.

FĂRÂMIȚAT

FĂRÂMIȚÁT^1 s . n . Fărâmițare . - V. fărâmița . FĂRÂMIȚÁT^2 , - Ă , fărâmițați , - te , adj . Care s - a prefăcut în fărâmițe , care s - a sfărâmat în componente foarte mici . - V.

 

FĂRÂMIȚARE

FĂRÂMIȚÁRE , fărâmițări , s . f . Acțiunea de a ( se ) fărâmița și rezultatul ei . - V.

 

AMĂNUNȚI

AMĂNUNȚÍ , amănunțésc , vb . IV . Tranz . ( Rar ) 1. A fărâmița , a mărunți . 2. A da

 

DINTE

DÍNTE , dinți , s . m . 1. Fiecare dintre organele osoase mici , acoperite cu un strat de smalț , așezate în cavitatea bucală a majorității vertebratelor și servind de obicei pentru a rupe , a mesteca și a fărâmița alimentele ; p . restr . fiecare dintre organele osoase mici așezate în partea din față a maxilarelor . 2. Fiecare dintre crestăturile , zimții , proeminențele ( ascuțite și regulate ) de pe marginea unor unelte sau piese de mașină ; fiecare dintre colții pieptenului , ai greblei , ai grapei etc . 3. Înălțime stâncoasă , izolată , cu pereții abrupți ;

 

DUMICA

DUMICÁ , dumíc , vb . I . Tranz . ( Pop . ) 1. A sfărâma , a rupe , a tăia în bucățele , a fărâmița un aliment ; ( în special ) a mesteca în gură un aliment . 2. A tăia pe cineva în bucăți ; a ciopârți ; p . ext . a distruge , a nimici . [ Prez . ind . acc . și : dúmic ] . - Probabil

 

FĂRÂMIȚA

FĂRÂMIȚÁ , fărâmițez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) preface în fărâmițe , a ( se ) sfărâma în componente foarte

 

FĂRÂMICĂ

... FĂRÂMÍCĂ , fărâmici , s . f . ( Pop . ) Fărâmiță

 

MĂCINA

MĂCINÁ , mácin , vb . I . Tranz . 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii ; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii , al râșniței sau al altor unelte . 2. ( Adesea fig . ) A fărâmița , a zdrobi , a ruina , a roade , a mânca . 3. Fig . A examina sau a medita îndelung ; a rumega , a

 

MĂRUNȚI

MĂRUNȚÍ , mărunțesc , vb . IV . Tranz . A tăia , a fărâmița , a rupe , a împărți , a sfărâma în bucăți mici ; a

 

SĂPA

SĂPÁ , sap , vb . I . Tranz . 1. A lucra , a fărâmița cu sapa ^1 ( sau cu cazmaua ) pământul ( pentru a însămânța , a prăși etc . ) . 2. A face cu sapa ^1 ( sau cu alt instrument ) o adâncitură , o groapă , un șanț în pământ . 3. A scoate cu sapa ^1 ceva din pământ . 4. A scobi , a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava . 5. ( Despre ape , ploi și alte elemente ale naturii ) A roade , a mânca , a măcina ( surpând ) ; a ruina , a dărâma , a

 

   Următoarele >>>