Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:SAPĂ, SĂPĂTURĂ, SĂPARE, DRAGA, SĂPĂTOR, ȘĂNȚUI, ADÂNCI, BORDEI, CALCOGRAFIE, CAZMA, CONTRAESCARPĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SĂPA: SAPA, SAPĂ, ȘAPA, ȘAPĂ.

 

SĂPA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SĂPÁ, sap, vb. I. Tranz. 1. A lucra, a fărâmița cu sapa^1 (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.). 2. A face cu sapa^1 (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ. 3. A scoate cu sapa^1 ceva din pământ. 4. A scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava. ** Tranz. și refl. Fig. A lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima. 5. (Despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) A roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici. ** Tranz. și refl. recipr. Fig. A unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca (-și) facă rău. - Lat. sappare.

Sursa : DEX '98

 

SĂPÁ vb. v. fixa, rămâne, scormoni, scurma, submina, uzurpa.

Sursa : sinonime

 

SĂPÁ vb. 1. v. excava. 2. v. prăși. 3. v. roade. 4. v. eroda. 5. v. sculpta. 6. a imprima, a întipări. (Vremea a ~ brazde adânci pe fruntea lui.)

Sursa : sinonime

 

săpá vb., ind. prez. 1 sg. sap, 2 sg. sapi, 3 sg. și pl. sápă; conj. prez. 3 sg. și pl. sápe

Sursa : ortografic

 

A SĂPÁ sap tranz. 1) (solul) A lucra cu sapa (hârlețul sau alte unelte agricole). 2) (gropi, șanțuri etc.) A face prin adâncire în pământ și aruncarea lui în afară. 3) (cartofi, morcovi, sfeclă etc.) A scoate din pământ cu sapa (hârlețul sau alte instrumente agricole). 4) (desene, figuri, litere) A grava în piatră, în lemn etc. 5) fig. A face se întipărească; a imprima. \~ urme adânci. 6) (maluri, dealuri etc.) A deteriora printr-o acțiune îndelungată și sistematică; a distruge treptat; a măcina; a roade. 7) fig. (persoane) A supune pe ascuns unor acțiuni de compromitere. /<lat. sapare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SĂPA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 170 pentru SĂPA.

Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă

Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă Palatul lui Duca-vodă de Alecu Russo mai 1842 Amice, îți scriu dintr-o ruină care odinioară a fost palat domnesc: de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă dormind câțiva călugări în compania buhnelor. Am venit să vizitez palatul lui Duca-vodă în Cetățuie, și iată ce-am găsit: Acest fost palat, ridicat spre partea zidului din față cu Iașii, este întreg de piatră, cu bolți de cărămidă. El nu întrunește proporțiile arhitecturale care dau unei clădiri aspectul de monument, dar posedă un ce misterios, care spune multe imaginației. Ferestrele, prea mici, sunt împrăștiate fără nici o simetrie pe fațada lui, însă pe timpul luptelor, atunci când românul era totdeauna cu zilele în mână, locuințele aveau nevoie mai mult de metereze decât de ferestre largi. Înălțimea lui e ca de două rânduri, dar numai unul, adică cel de sus, apare ochilor, căci partea mijlocie cuprinde tainițe întunecoase, iar sub acestea vin beciuri săpate în pământ. O scară de vreo 12 lespezi, strâmtă și lipită de peretele dinafară al palatului, duce pe un balcon mic, sub care se ...

 

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac) Muncitorul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție „Cînd mă născui în lume, murise al meu tată ; Căci mult el se luptase cu iasma încruntată     Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ;     Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ! Fie-ți milă, sfinte,     De bietul muncitor !» Atunci veni la dînsul trimisul ce desface Și-i zise : «Ia-ți iertarea : ești liber ; du-te-n pace     La bunu-ți Creator !» Și biata maică-atuncea, în lacrimi și sudoare, Cu mine-nsărcinată, privea la el cum moare.     Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie,     Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită,     Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ;     N-avea nici cîrpuliță ! Apoi vărsa ea lacrimi cu mult și mai amare, Văzînd că-i seacă pieptul, că ...

 

George Coșbuc - În spital

... steag al lor! Și el n-are, n-are-o mână, Că-n bucăți l-ar destrăma Și cu mâinile-n țărână Groapă i-ar săpa! I-ar săpa-o-n stânci cu dinții, Și-ar muri apoi râzând! Iată, Doamne-al biruinții, Tu i-ai dat un gând: Steagul său, de lângă cruce ...

 

George Crețeanu - Orfanii

... ne'mpăcată Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor: Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să-i mai despartă De mama lor; la ambii săpa mormîntul lor, Acum ei dorm în pace, de mama lor aproape; Acum ferice 'n ceruri toți trei s'au întrunit; Precum la cimitir unite sînt ...

 

Vasile Alecsandri - Ileana

... Mai stai, stai pân' s-a culca Și cocoșul a cânta, De la sânu-i c-oi scăpa, Buruiana c-om săpa

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Norocul dracului Norocul dracului de Barbu Ștefănescu-Delavrancea — Ba e noroc! — Ba nu e noroc! — Ba e noroc, muiere! — Ba nu e, mă omule, nu! — Adică, nu muncesc eu, femeie? — Ba muncești pentru unul, și noi suntem opt guri, și cu Plăvița, nouă. Și Plăvița mugi, și patru copii mărunți începură să strige: — Mi-e foame! — Și mie mi-e foame! — Și mie! — Și mie! Omul vărsă un ștergar cu mălai în copăița femeii. — Scutură ștergarul. — L-am scuturat. — Copaie plină, copaie pe jumătate, copaie pe sfert, și azi să lingi fundul copăii. Opt guri, opt, și cu Plăvița, nouă! Și Plăvița, parc-ar fi înțeles, mugi de după casă, mestecând un cocean uscat, iar copiii începură să plângă. — Că mie mi-e foame! — Și mie! — Ba și mie! Omul se uită lung, se scărpină în cap, băgă ștergarul în sân și plecă zicând: — Ba e noroc, dar n-am eu noroc. Iar femeia din prag îi strigă: — Ba nu e și nu e, omule! Dacă muncești, e, dacă nu muncești, nu e. Și omul plecă să caute ...

 

Constantin Negruzzi - Cârjaliul

Constantin Negruzzi - Cârjaliul Cârjaliul de Constantin Negruzzi Cârjaliul era de neam bulgar, în limba turcească cârjali însemnează brav, îndrăzneț, adevăratul lui nume nu îl știu. Cârjaliul cu faptele lui adusese groaza în toată Moldavia. Pentru ca să dau oarecare idee de el, voi povesti una din izbândele lui. într-o noapte el și arnăutul Mihalache au năpădit amândoi pe un sat bulgăresc. L-au ars, puind foc de ambe capetile, și au început a umbla din colibă în colibă. Cârjaliul tăia și Mihalache prăda, amândoi striga: Cârjali! Cârjali! Sătenii da om piste om. Când Alexandru Ipsilant proclamă revuluția și începu a-și aduna oaste, Cârjaliul îi aduse și el câțiva vechi d-ai săi camarazi. Adevăratul scop a Eteriei, lor le era neștiut, dar războiul le înfățoșa prilejul de a se îmbogăți cu cheltuiala turcilor și poate și a moldavilor—și aceasta lor le părea destul de înțeles. Alexandru Ipsilant era brav personalic, dar nu avea însușirile trebuitoare pentru rolul de care se apucase cu atâta foc și atâta nesocotință. El nu se putea învoi cu oamenii cu care era silit a comanda. Ei nu avea către ...

 

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnaţii De cînd ploaia cu cîrnații de Anton Pann Demult, în vremea uitată, 0 muiere cînd dregea, De bărbatul ajutată, Cele de lipsă-n argea, Săpînd ei din întîmplare La iepe să facă loc, Au dat peste o căldăre Plină cu gălbinet foc. 0 scot d-acolo îndată, În casă sup pat o duc; Fiind și o groapă gată, Aici iară o astrunc, Zicînd barbatul muierii: - Să taci, nevastă, cît poți, Că de vor afla boierii, Ni-i ia îndată pe toți. Ea fiind ca într-o parte, Fără de creieri în cap, Că tot așa seci au parte, Alți mai cu minte nu sap, Să tacă mijloc nu fuse, Taina inima-i rodea, Ș-apucînd, sori-sei spuse Că ea o tăcea gîndea. Soru-sa și ea îndată La bărbatul său a spus, Și el, fără judecată, De frate-său n-au ascuns. Frăte-său la altul iară Să o spuie au putut Și așa mai toți aflară Și tot satul au știut. Deci cel ce găsește banii, Trăgînd c-urechea prin sat, Văzînd că știu și dușmanii De ceea ce s-a-ntîmplat, Pricepu că vestea asta ...

 

Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni

Alecu Russo - Contra latinizanţilor ardeleni Contra latinizanților ardeleni de Alecu Russo Steaua Dunării , în nr. 33, anul trecut, a reprodus din Gazeta de Transilvania apologia ardelenilor emeriți, ce luminează Principatele cu flacăra limbii manualului de filozofie, de care România literară a vorbit în nr. 10, și citează totodată opiniunea corespondentului Gazetei din Zărnești despre națiunile lumii alergând toate după uniune , iar numai națiunea română, și ce parte din națiunea română?... un milionaș de moldoveni, prin România literară , prin Steaua Dunării și prin Zimbrul , se împotrivesc misiunii ce destinul a împărțit românilor. România literară , pentru odihna pedanților, a încetat, dar principurile literare și limbistice, dar colaboratorii ei tot trăiesc, și astăzi ei revendică partea lor în hula Gazetei și se mândresc de truda ce și-au dat în cercetarea titlurilor ardelenilor noi a regenta înțelepciunea noastră cu pensumuri latinești. România literară a zis: Petru Maior, Klein, Șincai, Maiorescu, Costineștii, Ureche, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sunt români, dl Uițirab a fost român... iar gramerianii de astăzi sunt numai munteni, moldoveni, blăjeni, brașoveni și ardeleni, da nu români... România literară a zis: păsăreasca ...

 

Emil Gârleanu - Cea dintâi durere

Emil Gârleanu - Cea dintâi durere Cea dintâi durere de Emil Gârleanu Am crescut pe ulița boierească a Iașului, pe Podul-Verde, cum i se zicea odată, în fața grădinii lui Mihai-vodă Sturza și-n coasta pădurii Copoului. Am crescut pe ulița din capătul căreia privirea pătrundea până departe, spre șesul întins, în fundul căruia Cetățuia se ridica deodată, ca înălțată de niște brațe uriașe, mândre că pot scălda în razele soarelui un asemenea giuvaier. Am mai apucat încă pe cei de pe urmă boieri, îmbrăcați totdeauna în haină neagră, cu pălării înalte, rătăcind pe sub aleile de tei, cu ochii pierduți în urmărirea unui vis ce nu se poate îndeplini. Îmi aduc aminte cum ascultam, toată ziua, trâmbițele, al căror glas războinic făcea să răsune cazărmile ce ne înconjurau casa. Toată lumea militărească era tăbăruită lângă noi, la deal. Nu o dată am rămas uimit, în poartă, când regimentul de linie pornea la paradă, cu tamburul-major în frunte, un țigan cât un munte, purtând în cap o căciulă de urs, cât o baniță de mare, haine numai aur, și-n mână un buzdugan pe care îl azvârlea în aer de se rotea de două ori, ...

 

Vasile Alecsandri - Mihu copilul

Vasile Alecsandri - Mihu copilul I La dealul Bărbat, Pe drumul săpat, Merge hăulind, Merge chiuind Mihu copilaș, Mândru Păunaș, Păunaș de frunte, Copilaș de munte. [1] Merge el cântând, Din cobuz sunând, [2] Codrii dezmierdând Din cobuz de os Ce sună frumos. Merge cel voinic Pe-un murgușor mic Prin mezul nopții, Prin codrul Herții. [3] Mult e frunza deasă, Noaptea-ntunecoasă, Și calea pietroasă! Dar când se urca Și murgul călca Piatra scăpăra, Noaptea lumina, Noaptea ca ziua. Merge, mări, merge, Ș-urma li se șterge Printre frunzi căzute Pe cărări pierdute. Merge tot mereu Voinicelul meu, Din frunze pocnind, Codrii vechi trezind Și mereu grăind: ,,Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai, Ce lași tu drumul Ș-apuci colnicul? Ori zaua te-apasă, [4] Ori șaua te-ndeasă, Ori frâul cu fluturi, Ori scumpele rafturi, Ori armele mele Ce lucesc ca stele, De duci așa greu Trupușorul meu?" ,,Zaua nu mă-ndeasă, Șaua nu m-apasă, Frâul nu mă strânge, Chinga nu mă frânge, Dar ce mă apasă Și-n drum nu mă lasă, Că s-ațin pe-aici Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De haiduci levinți [5] Duși de la părinți De când erau mici ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂPA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 44 pentru SĂPA.

SAPĂ

... SÁPĂ^3 , sape , s . f . ( La cai sau , mai rar , la alte animale ) Crupă . SÁPĂ^2 s . f . ( Pop . ) Faptul de a săpa . SÁPĂ^1 , sape , s . f . 1. Unealtă agricolă pentru săpat și prășit , alcătuită dintr - o lamă de oțel plană sau puțin concavă , fixată aproape perpendicular ...

 

SĂPĂTURĂ

... SĂPĂTÚRĂ , săpături , s . f . 1. Săpat . 2. ( Concr . ) Groapă , adâncitură făcută în pământ cu sapa ^1 sau cu alte unelte ori mașini de săpat . - Săpa

 

SĂPARE

... SĂPÁRE , săpări , s . f . Acțiunea de a ( se ) săpa ; săpat , săpătură . - V. săpa

 

DRAGA

... DRAGÁ , draghez . vb . I. Tranz . 1. A săpa

 

SĂPĂTOR

... ocupă cu săpatul , care muncește cu sapa ^1 . 2. S . m . Persoană care sapă în lemn , în piatră etc . 3. S . f . Mașină de săpat . - Săpa

 

ȘĂNȚUI

... ȘĂNȚUÍ , șănțuiesc , vb . IV . 1. Tranz . A săpa

 

ADÂNCI

... ADÂNCÍ , adâncesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) face mai adânc , a ( se ) săpa în adâncime . 2. Refl . A pătrunde în adâncime , a înainta spre interior ; a se face nevăzut . S - a ...

 

BORDEI

BORDÉI , bordeie , s . n . 1. Încăpere săpată ( pe jumătate ) în pământ și acoperită cu pământ , paie sau stuf . 2. P . ext . Locuință mică , rudimentară , sărăcăcioasă . - Et .

 

CALCOGRAFIE

CALCOGRAFÍE s . f . 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime ; tipar adânc . 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii

 

CAZMA

CAZMÁ , cazmale , s . f . 1. Unealtă de săpat pământul , asemănătoare cu lopata , alcătuită dintr - o lamă metalică , ușor concavă , cu muchie ascuțită , fixată la o coadă dreaptă de lemn ; hârleț . 2. ( Reg . ) Târnăcop . 3. Lovituri de cazma ( 1 ,

 

CONTRAESCARPĂ

CONTRAESCÁRPĂ , contrasecarpe , s . f . Baraj antitanc săpat pe contrapanta unui teren înclinat , în scopul măririi înclinării acestuia pentru a provoca răsturnarea tancurilor inamice ce ar încerca să treacă . [ Pr . : - tra -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...