Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUCITOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru LUCITOR.

LUCIOS

... LUCIÓS , - OÁSĂ , lucioși , - oase , adj . 1. ( Despre obiecte ) Care lucește ; strălucitor , sclipitor , lucitor , luciu . 2. ( Despre surse de lumină ) Care răspândește lumină ; care strălucește , lucitor

 

ARGINȚICĂ

ARGINȚICĂ , argințele , s . f . Arbust cu flori mari , albe și cu frunze verzi lucitoare pe partea superioară și albe pe cea inferioară . ( Dryas octopetala ) . - Argint + suf . -

 

CALCE

CÁLCE^2 , s . f . 1. Oxid de calciu . 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural . CÁLCE^1 , călci , s . f . Calcea calului ( În sintagma ) = plantă erbecee perenă , toxică , cu frunze groase și lucitoare , în formă de copită de cal , și cu flori mari , galbene - aurii ( Caltha

 

IARBĂ

IÁRBĂ , ierburi , ( 2 ) s . f . 1. Nume generic dat plantelor erbacee , anuale sau perene , cu părțile aeriene verzi , subțiri și mlădioase , folosite pentru hrana animalelor . 2. Buruieni de tot felul . 3. Pajiște . 4. Compuse : iarbă - de - mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi , care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie ; zegras ( Zostera marina ) ; iarba - broaștei = mică plantă acvatică , cu frunze rotunde , lucitoare , care ( datorită pețiolului lung ) plutesc la suprafața apei , și cu flori albe ( Hydrocharis morsus - ranae ) ; iarba - ciutei = plantă perenă din familia compozeelor , cu flori galbene dispuse în capitule ( Doronicum austriacum ) ; iarba - fiarelor = a ) plantă erbacee veninoasă , cu frunze opuse , acoperite cu peri , cu flori albe - gălbui ( Cynanchum vincetoxicum ) ; b ) ( în basme ) iarbă cu putere miraculoasă , cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată ; p . ext . putere supranaturală , care poate ajuta la ceva greu de obținut ; iarba - găii = plantă erbacee cu frunze dințate , acoperite cu peri aspri , cu flori galbene ( Picris hieracioides ) ; iarbă - creață = izmă - creață ; iarbă - deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri , cu frunze înguste și flori verzi , dispuse în panicule ( Poa nemoralis ) ; iarbă - grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ , ...

 

LUCIU

... LÚCIU , - IE , lucii , ( I ) adj . , luciuri , ( II ) s . n . I. Adj . 1. ( Despre obiecte ) Care răsfrânge razele de lumină , care lucește ( 1 ) ; lucitor , lucios . 2. Cu lustru ^1 , lustruit ; neted ; p . ext . alunecos . 3. ( Despre terenuri , drumuri etc . ) Acoperit de gheață ; lunecos . II. S . n . Aspect al suprafeței ...

 

MĂTRĂGUNĂ

MĂTRĂGÚNĂ , mătrăgune , s . f . Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor , cu flori brune - violete care conțin atropină și cu fructe negre , lucitoare , întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei antiseptice și cardiace ; beladonă , doamna - codrului , doamnă - mare ( Atropa

 

MORCOVEANCĂ

MORCOVEÁNCĂ , morcovence , s . f . Plantă erbacee cu frunze lucitoare , cu flori albe dispuse în umbele și cu fructe ovale , care creste în regiunile muntoase ( Pleurospermum austriacum ) . - Morcov + suf . -

 

NĂVALNIC

NĂVÁLNIC , - Ă , navalnici , - ce , adj . , s . m . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Care nu poate fi domolit , stăpânit ; furtunos , impetuos , aprig , violent ; strașnic , cumplit . 2. S . m . Specie de ferigă cu frunze mari , lucitoare , în formă de lance , dispuse în rozete , folosită în medicina populară ( Scolopendrium vulgare ) . - Năvală + suf . -

 

PLUTICĂ

PLUTÍCĂ , plutici , s . f . Plantă erbacee acvatică cu rizom lung , cu flori galbene și cu frunze lucitoare care plutesc la suprafața apei ( Nymphoides peltata ) . - Plută ^1 + suf . -

 

POPILNIC

POPÍLNIC , popilnici , s . m . 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă , cu două frunze mari în formă de rinichi , cu o floare de culoare roșu - închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor , folosit la prepararea unui ceai expectorant ( Asarum europaeum ) . 2. ( Și în sintagma popâlnic iepuresc ) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor , cu frunza lucitoare și cu flori violacee , trandafirii sau albe ( Hepatica nobilis ) . [ Var . : ( reg . ) pop ? lnic , pochívnic s .

 

   Următoarele >>>