Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNIERBA, BRAZDĂ, COSITURĂ, ESPLANADĂ, GAZON, IERBAR, IERBOS, IERBUȚĂ, IERBULIȚĂ, OTAVĂ ... Mai multe din DEX...

IARBĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. * Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ** Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. * Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta la ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. - Lat. herba.

Sursa : DEX '98

 

IARBĂ s. v. praf de pușcă, pulbere.

Sursa : sinonime

 

IÁRBĂ s. (BOT.) iarba-broaștei (Hydrocharis mor-sus-ranae) = (reg.) limba-broaștei, mușcatul-broaș-telor; iarba-cănărașului (Phalaris canariensis) = (reg.) mei-lung, meiul-canarilor; iarba-ciutei (Doronicum austriacum) = (reg.) iarba-căprioarei, iarba-lupului; iarba-câinelui (Cynodon dactylon) = pir-de-țelină, pir-gros, (reg.) costrei, curcubeu, pirău, iarba-vântului, iarbă-câinească; iarba-câm-pului (Agrostis alba sau stolonifera) = (reg.) păiuș, iarba-vântului; iarba-fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) = (reg.) brilioancă, rânduniță; iarba-găii (Picris hieracioides) = (reg.) amăruță; iarba-osului (Helianthemum chemaecistus, vulgare etc.) = (reg.) ferăstrău, mălăoi, rujă; iarba-sfân-tului-Ioan (Salvia sclarea) = (reg.) șerlai; iar-ba-șarpelui = a) (Veronica latifolia) (reg.) șopârliță, ventrilică; b) (Echium vulgare) (rar) viperină, (reg.) ochiul-mâței; iarbă-albă (Phalaris arundina-cea) = (reg.) ierbăluță, panglici (pl.), panglicuță, iarba-boierului, iarbă-creață; iarbă-de-lingoare (Lysimachia punctata) = (reg.) gălbenele (pl.), floare-de-lingoare, mărul-cucului, rădăcină-de-lin-goare; iarbă-de-mare = zegras; iarbă-de-ureche (Sedum maximum) = (reg.) oloisă, verzișoară, iarbă-grasă; iarbă-dulce (Polypodium vulgare) = (reg.) spasul-dracului; iarbă-grasă (Portulaca oleracea) = (reg.) grașiță, porcină, iarbă-de-gră-dină; iarbă-mare = a) (Inula helenium) (reg.) oman, toaie; b) (Stellaria holostea) (reg.) coa--de-găină; iarbă-puturoasă (Bifora radians) = puciognă, (reg.) scărișor, buruiană-pucioasă, buruiană-puturoasă; iarbă-roșie = a) (Polygonum persicaria) (reg.) iarba-puricelui; b) (Bidens cenuus) (reg.) cârligioară; iarbă-usturoasă (Teucri-um scordium) = (reg.) dumbeț, ustoroi-de-lac.

Sursa : sinonime

 

iárbă s. f., g.-d. art. iérbii; (buruieni) pl. iérburi

Sursa : ortografic

 

IÁRB//Ă iérburi f. 1) Orice plantă erbacee (sălbatică) cu frunze verzi și flexibile (care serveşte, de regulă, drept hrană pentru animale). * \~-creață mentă. \~a dracului tutun. \~ rea a) iarbă otrăvitoare; b) iarbă care invadează culturile, împiedicându-le crească. \~a-fiarelor plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, având frunze opuse alungite și flori albe, gălbui sau verzui. \~-grasă plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze cărnoase lucioase și flori albe sau galbene, folosită în scopuri medicinale. \~-de-Sudan plantă erbacee exotică, cu tulpină erectă înaltă, cu frunze înguste și lungi, cultivată pentru furaj. 2) la pl. Plante erbacee de tot felul; ierbărie. * Câfrunză și \~ în număr extrem de mare. A căuta (ceva sau pe cineva) ca \~a cea de leac a căuta insistent ceva sau pe cineva. 3) la sing. Vegetație naturală sau cultivată de plante erbacee (de obicei de aceeași specie) mărunte și dese. 4) Nutreț din astfel de plante erbacee proaspăt cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru IARBĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 401 pentru IARBĂ.

Gelu Vlașin - Iarba

Gelu Vlaşin - Iarba Iarba de Gelu Vlașin iarba tăiată iarba sfâșiată de arșița fără milă iarba care te-nconjoară iarba care ucide iarba care doare iarba din care s-a născut pruncul iarba din care au răsărit piramidele iarba fiarelor deschizând porțile iadului ca să-ți aducă în dar suferința ca pe-o jertfă

 

Cincinat Pavelescu - Bradul și firul de iarbă

... Cincinat Pavelescu - Bradul şi firul de iarbă Bradul și firul de iarbă de Cincinat Pavelescu Un brad înalt, semeț, voinic, Privind un fir de iarbă mic, Zicea-ngâmfat: În zece ani cât m-am suit, Sărmane fir nenorocit, Și tu ești tot cum te-am lăsat Pe când alături petreceam ... vezi, sunt bun că-mi amintesc Și-am drept să fiu orgolios, Căci ai rămas atât de jos, Abia, abia te mai zăresc. Firul de iarbă îi zise: Bine, Ești mai înalt, e drept, vecine, Și totuși între noi, îmi pare Că e grozavă-asemănare: Oricât te-ai înălța în vânt ...

 

Vasile Alecsandri - Briar

... noapte ce ies la vânătoare Când cerul se ascunde în neagra-nvelitoare, Și-n poalele pădurii, sub crânguri tupilați, Privesc duios la bivoli ce-n iarbă stau culcați, Dar nu-ndrăznesc să iasă din umbră mai devale, Căci ghioaga păzitoare le stă în ochi și-n cale. Știu încă și tătarii ... Allah să te ferească de ghioaga lui Briar!" II Briar, cu-a sale brațe sub capul lui crucite, Cu pletele-i mițoase în iarbă încâlcite, Privește pe d-asupra-i cum trec necontenit Nori lungi și vulturi ageri în zbor neobosit, Și mintea lui furată de-a cerului ... cale-i, se prinse de-a lui coarne Și-i frânse coarda-n luptă, sucind-o să-l răstoarne, Iar bivolul rămase pe iarbă neclintit... Atunci copila dulce i-au zis cu glas uimit: "Voinice! să ai parte în viață de iubire!" Ș-au dispărut din ochii-i precum ... fierbinte rouă Și l-au făcut să treacă din viață-n viață nouă? Dar iarba îi răspunde pe câmp îngălbinind, Izvorul viu și rece prin iarbă șerpuind, Și vulturul sub ceruri nălțându-se-n rotire, Și vântul, val de aer, trecând în vâjâire. Toți sunt în nepăsare, toți iute-l părăsesc ...

 

Vasile Alecsandri - Corbac

... cât presupun, ea este numai o parte din vreo altă baladă ce s-a pierdut. ↑ În povești se pomenește ades de o iarbă ce are putere a topi fierul de la zăvoarele închisorilor. Ar fi de crezut că iarba-fierului nu e alta decât iarba de ...

 

Alice Călugăru - Șerpii

Alice Călugăru - Şerpii Șerpii de Alice Călugăru Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura subt jar, Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt, Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară- ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se da Și mi ...

 

Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei

... pe ieste văi, cu sumanul lăi, mâncat de nevoi și bătut de ploi… Ciobănaș cu lance, dă-ți oile-ncoace, la verde zăvoi, că-i iarbă de noi și umbră de voi… sus frunza rătundă, jos iarba măruntă, sus îi frunza deasă, jos îi iarba grasă… Ciobănaș cu glugă, dă-ți ...

 

Petruț Pârvescu - Gesturi aproximative

... tristă presimțire mi-ntorc capul în urmele pașilor mei umbra unui străin ! naivă și antinaivă sau ... poate că iarba vedeți poate că iarba nu e iarbă pentru că este iarbă ci poate numai ochiul nostru înverzește cînd mieilor albi le-nsîngerează gura ! starea stărilor sau tata puțin cam trist în fața casei înjugați doi boi ...

 

Emil Gârleanu - Părăsită

... slabă; când intră în câmp, în nemărginirea înecată de flori dese, aerul parcă era mai greu; se înăbușea, vroi să pască, smulse câteva fire de iarbă și se așeză, ca niciodată, jos. Întinse botul, adulmecă, o greutate parcă o apăsa deasupra creștetului, apoi soarele începu să ardă din ce în ce ...

 

Alexandru Macedonski - Stepa

Alexandru Macedonski - Stepa Stepa de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I În zadar, asupritoare, omenirea-naintează, Stepa largă e și astăzi un domen necucerit; N-o despintecă nici pluguri, nici orașe n-o brăzdează. Pe sub iarba mătăsoasă, cu talaz nețărmurit, Se revarsă, fără margini, printre locuri mlăștinoase, Și de ceruri se izbește alergând spre răsărit. În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase,     O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. II Și sub aripa ciudată ce mi-o simt trecând pe frunte, Mă revăd băiatul tânăr cu superbe-nsuflețiri, Blond copil, care cutează preursirile să-nfrunte. Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri, Diezată nu mai țipă nici o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă,     Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. ...

 

Dimitrie Anghel - Într-un amurg de toamnă (Anghel)

... creangă ori foaie, pentru ea luptă căutându-și partea de soare. Și-acum, când moartea era pe aproape, în nemișcarea asta, rigiditatea fiecărui fir de iarbă, înțepenirea dreaptă a fiecărui arbore, lupta îndărătnică a fiecărei flori, vădeau și mai bine aceasta. Fiecare părea că vrea să amâie ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IARBĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 65 pentru IARBĂ.

ÎNIERBA

... cu ierburi un teren sterp . 2. ( Înv . ) A pune într - un loc praf de pușcă , pentru a provoca o explozie . - În + iarbă

 

BRAZDĂ

... și răsturnată cu plugul ; urmă rămasă în pământ după plug ; brăzdătură . 2. Bucată de pământ înierbată , de formă paralelipipedică , desprinsă de pe terenurile acoperite cu iarbă , care servește la ornarea parcurilor , la protejarea taluzurilor etc . 3. Rând de iarbă , de grâu etc . cosit ; polog ^1 . 4. Strat de legume sau de flori ; răzor ^1 . 5. Urmă , dâră , pârtie . 6. Fig . Zbârcitură , cută a ...

 

COSITURĂ

... COSITÚRĂ , cosituri , s . f . 1. Câmp de pe care s - a cosit iarba . 2. Cantitate de iarbă cosită ; nutreț . 3. Rană pe care și - o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului , ca urmare a poziției sau a ...

 

ESPLANADĂ

... ESPLANÁDĂ , esplanade , s . f . 1. Suprafață ( plantată cu arbori , iarbă și flori ) aflată , de obicei , în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural . 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei ...

 

GAZON

... GAZÓN s . n . Iarbă care se udă și se cosește des pentru a fi menținută scurtă , deasă și mereu verde ; suprafață de teren pe care se află ...

 

IERBAR

... IERBÁR^2 , ierbare , s . n . Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor ; rumen ^1 . - Iarbă + suf . - ar . IERBÁR^1 , ierbare , s . n . Colecție de plante uscate , presate între foi de hârtie ( sugativă ) , păstrate în cutii sau în mape etichetate și ... pe grupe sistematice , constituind un material pentru studiile de botanică ; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție . [ Var . : ( rar ) herbár s . n . ] - Iarbă

 

IERBOS

... IERBÓS , - OÁSĂ , ierboși , - oase , adj . 1. Acoperit cu iarbă , bogat în iarbă

 

IERBUȚĂ

... IERBÚȚĂ , ierbuțe , s . f . ( Reg . ) Diminutiv al lui iarbă ; ierbuliță . - Iarbă

 

IERBULIȚĂ

... IERBULÍȚĂ , ierbulițe , s . f . ( Pop . ) Diminutiv al lui iarbă ; ierbuță . - Iarbă

 

OTAVĂ

... OTÁVĂ s . f . Iarbă care crește în același an , după ce câmpul a fost cosit sau pășunat ; p . ext . loc unde crește această iarbă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...