Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MLĂȘTINOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 26 pentru MLĂȘTINOS.

BĂHNOS

... BĂHNÓS , - OÁSĂ , băhnoși , - oase , adj . ( Reg . ) Mlăștinos

 

BĂLTOS

... BĂLTÓS , - OÁSĂ , băltoși , - oase , adj . Plin de bălți ; p . ext . mlăștinos

 

BAHNĂ

... BÁHNĂ , bahne , s . f . ( Reg . ) Loc mlăștinos

 

BECAȚĂ

BECÁȚĂ , becațe , s . f . Numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung , cu carnea gustoasă , care trăiesc în regiuni mlăștinoase ; becațină . (

 

FASCINĂ

FASCÍNĂ , fascine , s . f . Mănunchi de nuiele sau de ramuri subțiri , legat din loc în loc cu sârmă , uneori umplut cu piatră , moloz sau pământ , folosit la întărirea terasamentelor , la construirea digurilor sau a drumurilor în regiunile mlăștinoase și la alte lucrări făcute în terenurile desfundate ; fascie ^1 [ Var . : fașínă s .

 

GLEI

GLEI , gleiuri , s . n . ( Geol . ) Strat de nămol de culoare cenușie sau vânătă - verzuie , format sub unele soluri

 

JUNGLĂ

JÚNGLĂ , jungle , s . f . Pădure tropicală sau subtropicală deasă , greu de străbătut , cu numeroase tufișuri și liane , situată adesea în regiuni

 

LĂCOVIȘTE

... LĂCOVÍȘTE , lăcoviști , s . f . ( Reg . ) Loc apătos , mocirlos , mlăștinos

 

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

MĂRGHILĂ

... MĂRGHÍLĂ , mărghile , s . f . ( Reg . ) Loc mlăștinos

 

MANGROVĂ

MANGRÓVĂ , mangrove , s . f . Formație vegetală tropicală alcătuită din arbori și arbuști , caracteristică țărmurilor maritime mlăștinoase , inundate în timpul

 

   Următoarele >>>