Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUCHIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 47 pentru MUCHIE.

CANT

... CANT , canturi , s . n . 1. Muchie , latură a unor obiecte . 2. Parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate , ale unui caiet sau ...

 

MUCHIER

... MUCHIÉR , machiere , s . n . Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor . [ Pr . : - chi - er ] - Muchie

 

ȘANFREN

ȘANFRÉN , șanfrenuri , s . n . ( Tehn . ) Tăietură oblică a muchiilor unei piese

 

ȘANFRENA

ȘANFRENÁ , șanfrenez , vb . I. Tranz . A executa , manual sau cu ajutorul unei mașini , o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane , a unei piese , pentru a înlătura muchiile

 

ȘPIȚ

ȘPIȚ ^2 , șpițuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Unealtă formată dintr - o bară de oțel cu vârful ascuțit , folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor . 2. ( Tipogr . ) Linie simplă sau înflorată , care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor . 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte , construcții etc . 4. ( Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine din această

 

ȘTERGĂTOR

... de șters . 4. S . n . Perie cilindrică cu care se curăță țeava tunului . 5. S . n . Aparat format dintr - una sau din două palete cu muchie de cauciuc care , acționate de un motor , șterg geamul de la parbrizul unui vehicul . 6. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care se ocupă cu ...

 

ȘTIRBI

ȘTIRBÍ , știrbesc , vb . IV . 1. Intranz . A - și pierde dinții , a deveni știrb . 2. Refl . ( Despre vase de gospodărie și alte obiecte ) A pierde o părticică din margine ; a se ciobi ; ( despre instrumente de tăiat ) a avea lipsă o părticică ( sau mai multe ) din muchia tăișului ; a se toci ; p . ext . a se ciunti . 3. Tranz . Fig . A diminua valoarea , prestigiul cuiva ; a nesocoti , a încălca ( o lege , un drept etc . ) ; a aduce prejudicii

 

ȚIU

ȚIU ^2 , țiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă , cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit , se desprind blocurile de gheață etc . 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă , folosită în dulgherie . 3. Târnăcop de oțel , de forma unei bare cu secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de mineri . - Et . nec . ȚIU ^1 interj . ( Adesea repetat ) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung , ascuțit , cu rezonanță metalică . 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers . -

 

BIZOTA

BIZOTÁ , bizotez , vb . I . Tranz . A șlefui oblic muchiile unei oglinzi , ale unei pietre prețioase

 

BONTI

BONTÍ , bontesc , vb . IV . Tranz . A teși muchia unui obiect , dându - i o formă

 

   Următoarele >>>