Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NORMĂ
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 35 pentru NORMĂ.
NEREGULÁT , - Ă , neregulați , - te , adj . 1. Care constituie o abatere de la normă , de la forma obișnuită . 2. Care este lipsit de regularitate , de simetrie , de uniformitate , de
NIZÁM , nizamuri , ( I ) s . n . , nizami , ( II ) s . m . I. S . n . ( în evul mediu , în țările române ) . 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia . 2. Normă de lucru fixată printr - un regulament . II. S . m . Soldat turc în
NORMÁL , - Ă , normali , - e , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care este așa cum trebuie să fie , potrivit cu starea firească , obișnuit , firesc , natural . 2. Care este conform cu o normă ( 1 ) . 3. ( Înv . ; în sintagma ) Școală normală ( și substantivat , f . ) = școală
... NORMATÓR , - OÁRE , normatori , - oare s . m . și f . Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într - o întreprindere . - Norma
ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o disciplină , cu o regulă . 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii , lege proprie naturii . 4. Organizare , orânduire socială , politică , economică ; regim ; spec . stabilitate socială , respectul instituțiilor sociale
PĂCÁT , păcate , s . n . 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericești , abatere de la o normă ( religioasă ) ; fărădelege ; p . gener . faptă vinovată , greșeală , vină . 2. Cusur , defect , scădere ; slăbiciune , patimă , viciu . 3. Întâmplare rea ; nenorocire , năpastă , pacoste , necaz . 4. ( Eufemistic ) Diavol , drac ,
POSTULÁT , postulate , s . n . Adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat ; principiu de bază ,
PRÁVILĂ , pravile , s . f . ( Înv . ) 1. Lege ( sau corp de legi ) , dispoziție , regulament , hotărâre ( cu caracter civil sau bisericesc ) . 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva ; regulă . 3. Regulă de
PRECÉPT , precepte , s . n . Formulă , principiu , învățătură care stă la baza unei doctrine ( mai ales morale ) ; normă , regulă de
PRINCÍPIU , principii , s . n . 1. Element fundamental , idee , lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică , un sistem politic , juridic , o normă de conduită etc . 2. Element primordial , cauză primară sau punct de plecare a ceva ; spec . element primordial considerat în trecut drept origine a lumii fizice . 3. Convingere intimă , punct de vedere
RÉGULĂ , reguli , s . f . 1. Normă , lege pe baza căreia are loc un proces , se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen ; precept . 2. Rânduială , ordine ; regularitate . 3. ( Pop . )