Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 130 pentru RUPTĂ.

RUPT

... RUPT ^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) rupe . 2. ( În loc . ) În ruptul capului = cu nici un preț ; niciodată . Cu ruptul ( sau cu rupta ) = cu ridicata ; în total . Pe rupte sau pe ruptele ...

 

RUPE

RÚPE , rup , vb . III . 1. Tranz . A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice ; a despărți ( intenționat ) un obiect în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . A distruge un obiect prin întrebuințare . 3. Tranz . ( Adesea fig . ) A distruge un obiect prin sfărâmare , spargere etc . Apele rup stăvilarele . 4. Tranz . A sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr - însul . 5. Tranz . A smulge . 6. Refl . și tranz . A ( se ) depărta , a ( se ) desprinde de cineva sau de ceva . Se rupseră din grămadă . 7. Tranz . Fig . A se exprima cu greu într - o limbă străină , a ști foarte puțin o limbă străină . [ Var . : ( reg . ) rúmpe vb .

 

RUPTURĂ

... RUPTÚRĂ , rupturi , s . f . 1. Faptul de a se rupe ; întrerupere a continuității materiei , fig . a relațiilor , a colaborării dintre oameni . 2. Loc în care un obiect este rupt ...

 

CIOT

CIOT , cioturi , s . n . 1. Parte rămasă dintr - un copac după ce restul a fost tăiat sau rupt . 2. Parte rămasă dintr - un picior , dintr - un braț sau ( la animale ) din coadă , după ce restul a fost tăiat , rupt . [ Var . : cioátă s . f . , ( rar ) ciótur s . n . ] - Et .

 

CIUPI

... A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca ; a ciuguli ; ( despre oameni ) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva ( și a mânca ) . 3. Tranz . A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor . 4. Tranz . Fig . ( Fam . ) A - și ...

 

HĂBUC

... HĂBÚC , hăbuci , s . m . A ( se ) rupe , a ( se ) face hăbuc ( i ) ( Reg . ; în expr . ) = a ( se ) rupe

 

PETIC

PÉTIC , petice , s . n . 1. Fâșie ( nu prea mare ) tăiată , ruptă sau rămasă dintr - o țesătură , dintr - o bucată de piele , dintr - o hârtie etc . ; spec . bucată dintr - un material cu care se repară , prin aplicare și coasere sau lipire , obiecte de stofă , de piele etc . rupte sau găurite . 2. Suprafață mică de teren ( cultivabil ) . 3. P . anal . Bucată , porțiune mică din ceva ( în raport cu întregul ) . Se vede ici - colo câte un petic de zăpadă . [ Var . : pétec s .

 

PETICI

... a cârpi . 2. Tranz . și refl . ( Rar ) A face să rămână sau a rămâne numai petice ( 1 ) ; a ( se ) rupe în bucăți ; a ( se ) zdrențui 3. Tranz . A astupa gropile și spărturile unui drum cu material pietros . [ Var . : petecí vb . IV ...

 

RĂZGHINA

... RĂZGHINÁ , răzghín , vb . I . Refl . ( Reg . ; mai ales despre animale ) A - și rupe picioarele , depărtându - le prea mult unul de altul ; p . gener . a se rupe

 

RUPERE

... RÚPERE , ruperi , s . f . Acțiunea de a ( se ) rupe și rezultatul ei . V. rupe

 

RUPTAȘ

RUPTÁȘ , ruptași , s . m . Contribuabil care , plătind darea numită ruptă , era scutit de orice bir . - Ruptă + suf . -

 

   Următoarele >>>