Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CIUPIT, CIUPITURĂ, CIUGULI, CIUPEALĂ, CIUPITOR, MÂNCA, PIȘCA, PIȘCAT, PLECTRU, VIOARĂ ... Mai multe din DEX...

CIUPI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIUPÍ, ciupesc, vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu vârful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strângând-o și provocând durere; a pișca. * Refl. Se ciupește singur. ** A apuca, a mușca ori a înțepa cu ciocul sau cu gura. ** Fig. A face aluzii înțepătoare; a necăji, a tachina. 2. Tranz. A apuca câte puțin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a mânca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mâna bucățică cu bucățică din ceva (și a mânca). 3. Tranz. A rupe vârful lăstarilor viței de vie sau vârful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A-și însuși (în mod repetat) mici sume de bani, obiecte mărunte etc. ** A smulge, a afla de la cineva mici informații, secrete mărunte (pentru a le furniza altcuiva). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se îmbăta puțin; a se chercheli. - Cf. bg. %?upja%, scr. %?upati%.

Sursa : DEX '98

 

CIUPÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, tur-menta.

Sursa : sinonime

 

CIUPÍ vb. 1. a pișca, (pop.) a ţicura, (reg.) a picura, a pişcura, (Transilv.) a piţiga. (Cine te-a \~ așa de piele?) 2. a ciuguli, (pop.) a piguli. (Pasărea \~ un fir de iarbă.) 3. v. înțepa. 4. (fam. fig.) a scărpina. (\~ un instrument muzical cu coarde.) 5. v. pișca. 6. a se pișca. (Pantalonii s-au cam \~.)

Sursa : sinonime

 

ciupí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciupésc, imperf. 3 sg. ciupeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciupeáscă

Sursa : ortografic

 

A CIUP//Í \~ésc tranz. 1) (boabe, fărâme etc.) A mânca apucând (cu mâna, cu gura, cu ciocul) în cantități mici; a ciuguli. 2) (ființe) A apuca de piele cu vârful degetelor strângând (și provocând durere); a pișca. 3) (despre păsări) A mușca cu ciocul. 4) fig. A înțepa cu vorba; a critica ușor; a pișca. 5) fam. A fura în cantități neînsemnate și pe nesimțite; a pișca. 6) (bucăți mici, vârfuri, margini etc.) A înlătura câte puțin prin rupere sau prin tăiere; a pișca. 7) (coardele instrumentelor muzicale) A apuca cu vârful degetelor, făcând vibreze; a pișca. /cf. bulg. țupja, sb. țupati

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIUPI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 46 pentru CIUPI.

Emil Gârleanu - În curtea mea

Emil Gârleanu - În curtea mea În curtea mea de Emil Gârleanu Curtea mea e la țară, pe malul unei ape. De jur împrejurul curții se încinge un gard de cătină, iar pe cătina în care vrăbiile stau împănate ca albinele în roi, se țese, de cu primăvară până-n toamnă, tulpina de rochița-rândunicii . Pe de margini, din loc în loc, ca la o azvârlitură de piatră unul de altul, se înalță plopi bătrâni, fuse uriașe pe care se deapână vântul; pe vârfurile lor țin acoperământul, — cerul. Tufe de pomușoară și de agrișe dau, înăuntrul curții, adăpost păsărilor mele. Căci am păsări multe și felurite. De ici, din portița încununată cu iederă, hai să le privim. Ai auzit cucurigul ? Răsare soarele. Cocoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l pe culme, țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. Parcă vrea să-și arate bărbăția cârdului celuia de claponi din fața lui, — găini care nu se ouă, ale căror pene lungi și moi îi prefac într-un fel de sălcii plângătoare printre păsări. A, uite-o, harnica ogrăzii! Repede-repede, sfârâindu-i piciorușele în ghetele galbene pe nisip de iute ...

 

Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu

Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu Plagiatul Zola-Bibescu de Ion Luca Caragiale O campanie întreagă s-a ridicat în contra lui Zola după publicarea romanului său La DĂ©bâcle. Se știe metoda — noi am zice mania, dacă n-ar fi interesată — marelui scriitor francez de a îngrămădi pe o țesătură simplă, pe o intrigă foarte banală, o colosală garnitură așa-numită “documentarăâ€�, pe care o învârtește, o răsucește, o răstoarnă pe toate fețele, o multiplică așa că, dintr-o povestire ce ar putea, cu tot aparatul cuviincios, să încapă în patruzeci de file, el reușește să scoată un volum de 400 de pagini. Garnitura documentară consistă în cea mai mare parte din vocabularele tehnice. Așa, de exemplu, aproape jumătate dintr-un roman consistă din cuvintele tehnice ale mecanicilor de la drumul-de-fier. Zola a făcut cu multă răbdare vocabularul lor: taie cuvintele, face o grămadă mare din ele, și apoi ia câte un pumn din grămadă și presară peste paginele sale, cum se presară zahăr și scorțișoară peste plăcintă ca să-i dea dulceață picantă. Ce rezultă d-aici? că cititorul naiv, profan în mecanică, fără să-nțeleagă ...

 

Alexandru Vlahuță - No. 7

Alexandru Vlahuţă - No. 7 No. 7 de Alexandru Vlahuță Publicată în Naționalul , an II, nr. 22, 7 iulie 1891 Damian, poetul liric, Trubadurul pesimist, Își lungește-a drum privirea Și pe gînduri cade trist. Căci în lumea asta crudă Și avară pentru el, A-nceput să i se-nfunde Cu viața de tembel. "Ah, bătrînă năzuroasă, Pentru ce atîta fard, Dacă nu-nțelegi durerea Și iubirea unui bard?" Damian vorbește singur. "Luni întregi te-am urmărit; Nopți de iarnă sub fereastră-ți, Tremurînd și zgrebulit, Așteptam să-ți pleci privirea Și un semn să-mi faci, oftînd; Am răbdat și frig și foame Și tot îmi ziceam în gînd: Tu, bătrînă și bogată, Eu sunt tînăr și sărac... Ce nu-mi cumperi tinerețea ! Cum ți-aș mai veni de hac ! Dar atîta chin și versuri Fără de folos mi-au fost: A plecat la băi ingrata... Grea-i viața fără rost ! Și-acum tot ce-mi mai rămîne E să plec iar la «vînat»: La revista mea Progresul Să mai fac un abonat !..." Fluierînd, își șterge haina Și se piaptănă frumos. Ghetele îi sunt cam rupte, Pantalonii roși pe jos; Dar la ...

 

Antioh Cantemir - Stigletul și canarul

Antioh Cantemir - Stigletul şi canarul O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit; Dar prin așa mijloace Nu-nșeli pre dobitoace Ce nu știu vorbă dulce, nici zâmbet iscusit. Cu un stigleț canarul îmblând după mâncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta lațuri coperite cu cânepă de-ajuns Ș-un om pândea-n ascuns. Canarul de îndată, Având ispita-n faptă, Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată. A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim De ast loc unde lesne putem să ne robim; Acea sămânță bună scop rău în sine are. Nu este nici un om Atât de galantom Să lase pe câmp roduri cu bună cugetare; Haideți în altă parte!.. — Așa! îți vine bine să dai poveți deșarte, Răspunse lui stiglețul. — Cu gușa plină, vrei Și hrana să mi-o iei! Zicând aceste, zboară, la cânepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strâns. Pândașul sosind iute din tufe, l-a și prins, Și pentru jucărie l-a dat unor băieți. Din fabulă vedeți: Că ...

 

Cezar Bolliac - Zburătorul (Bolliac)

Cezar Bolliac - Zburătorul (Bolliac) Zburătorul de Cezar Bolliac "De ce slăbești, copilă? De ce-ai îngălbenit? De ce de joc ți-e silă Ș-atât te-ai ofilit? Te știu de vorbitoare, La danțuri tu-ncepeai, Și noaptea-n șezătoare Pe toate le-ntreceai. De ce d-a ta cosiță Acum tu nu-ngrijești? Spune-mi, spune-mi fetiță, Ce ai de pătimești? Ce, tată-tău te bate? Îl știu a te iubi. Au va în alte sate A te căsători? Ce-s buzele-ți pârlite Și pieptul tău rotat De pete-nvinețite? Stăi: cine te-a mușcat? De ce plângi, copiliță? Dorești vr'un călător? O, ce păcat! Fetiță, Eu crez c-ai zburător!" "Așa e, vecinică; Așa gândesc și eu. Un june... Oh! mi-e frică!... Îl văz în somnul meu. M-apucă, mă trudește, Și eu cu el mă joc; Mă strânge, mă ciupește, Mă mușcă plin de foc. Pe pieptul meu s-apasă Și eu de gât l-apuc, Dar ziua când să iasă, El piere ca

 

Gelu Vlașin - Leunca

Gelu Vlaşin - Leunca Leunca de Gelu Vlașin omul gol stă la coadă să-și ia un covrig două cucoane-l ciupesc de cornițe una-i zurlie una-i bătută alta-i dusă răscolesc toate trei prin vitrine după hainele slute să-și îndoape consorții cu partide cornute cu vaca nebună omul gol singurel stă la coadă ascunzându-și codița este trei după masă și pauza urlă prin halbe vinerea-i mare un soldat mulge capra vecinului că prinde bine la decor ziua de presă e plină omul nou gol la câinărie câinii au covrigi proaspeți în

 

Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele

Ion Heliade Rădulescu - Muştele şi albinele Muștele și albinele de Ion Heliade Rădulescu Judecată foarte mare oarecând s-a ridicat Între muște și albine, încât lumea-au speriat. Muștele zbârniau tare Și, prin probe vederate, După gust și demâncare Demonstrau ca avocate Trecute prin doctorat (Căci aveau și ochelari, Ca toți docții cei mai mari), Demonstrau învederat, De la una pân' la mie, Că se trag din carne vie Și că tabăra le-e leagăn Și botezul lor în sânge, Că-ntrețin și bărbăția Supărând pe cel ce linge, Căci ele ciupesc eroii Și-i deșteaptă la rezbel Și-i invită la măcel; Ele-mpung și-ndeamnă boii La cărat, la arătură; Ele cailor dau ghes La suiș spre culmătură, Și că unde-o fi să fie, Mai curat și pe-nțeles, La-mbuibări călugărești, La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele-ncep de căpătâi, Ele pișcă mai întâi; Și că-n fine, peste toate, Fără însă , fără poate , Musca este coconeață, Că se pune poponeață Peste tot ce-a viețuit, Peste tot ce s-a mâncat, Pe orice s-a cheltuit ...

 

Ion Luca Caragiale - Manifestul "claponului"

... la vro masala, ori să vă cază în cap bețele tăciunite ale artifițiilor; să nu vă pierdeți copiii mai mici la înghesuială! Dacă v-o ciupi cineva prin lume dați-i cu pardon, și dacă cumva vrun monșer galant v-o face loc ca să vedeți pe țarul drept în față ...

 

Ion Luca Caragiale - Manifestul "moftului român"

... la vreo masala, ori să vă cază în cap bețile aprinse de la artifiții! Să nu vă pierdeți de copii pân înghesuială! Daca v-o ciupi cineva prin lume, dați-i cu pardon, și daca vreun monșer galant v-o face loc ca să vedeți pe împărați și pe scoțieni, maltratați ...

 

Ion Luca Caragiale - Slăbiciune

Ion Luca Caragiale - Slăbiciune Slăbiciune de Ion Luca Caragiale Parizienii au aperitivul, vienezii fanfara, ploeștenii politica, alții alta: locuitorii capitalelor mari au totdeauna câte o deosebită slăbiciune, câte o patimă. Dar bucureștenii? E ușor de răspuns: Muscalul! Muscalul, se-nțelege, nu atât din punctul de vedere politic sau social și cu atât mai puțin din punctul de vedere economic, fiindca muscalul nu vrea să știe de regulamentele noastre polițienești, nu admite tarifele noastre oficiale; muscalul ține la tariful său autonom. În adevăr, ia să vedem. Tariful birjarilor de piață sună astfel: „2 lei o oră în raza orașului; 1 leu o cursă ce nu trece peste ceas; 2 lei cursa de la și până la gări." Aș! crezi că vrea să știe muscalul de asta! Dar putem noi tolera în statul nostru, în Capitală, ca niște străini să nesocotească regulamentele stabilite? Firește că putem. De ce să nu putem? Nimic pe lume nu se poate mai ușor decât a tolera. Dar e drept să îndoiască, să întreiască și, la zile mari, să împătrească prețul curselor? Fără nici o ezitare, răspund: da, e drept. Nimic nu e mai drept pe lume decât prețul patimii. Vedeți pe acest ...

 

Ion Luca Caragiale - Toxin și toxice

... sațiu - roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niște vrăjmași de moarte. Așa sunt toți câtă vreme soarta îi ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIUPI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru CIUPI.

CIUPIT

... CIUPÍT^2 , - Ă , ciupiți , - te , adj . Care are ciupituri ; pișcat . V. ciupi . CIUPÍT^1 s . n . Acțiunea de a ciupi . - V. ciupi

 

CIUPITURĂ

... semn , urmă rămasă pe piele în urma unei pișcături ; spec . fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă . 2. ( Rar ) Bucățică ruptă sau ciupită din ceva . - Ciupi

 

CIUGULI

... CIUGULÍ , ciugulesc , vb . IV . Tranz . 1. ( Despre păsări ) A ciupi de ici și de colo cu ciocul lucruri de mâncare ; a mânca apucând hrana cu ciocul . 2. ( Fam . ; despre oameni ) A mânca ...

 

CIUPEALĂ

... CIUPEÁLĂ , ciupeli , s . f . Faptul de a ciupi

 

CIUPITOR

... CIUPITÓR , ciupitoare , s . n . Utilaj pentru luat probe de pământ din fundul sau din pereții unei găuri de sondă . - Ciupi

 

MÂNCA

... A rupe prada în bucăți , a sfâșia ( și a devora ) . 3. ( Despre insecte ) A pișca , a ciupi . 4. ( Precedat de un pron . pers . la acuz . ; despre corp sau despre părți ale corpului ) A produce o senzație de mâncărime . 5. A ...

 

PIȘCA

... 1. Tranz . A prinde cu degetele pielea sau carnea cuiva , ridicând - o sau strângând - o și producând o senzație dureroasă ; a ciupi . 2. Tranz . A rupe sau a tăia câte puțin din ceva . 3. Tranz . ( Despre insecte ) A înțepa , a ...

 

PIȘCAT

PIȘCÁT^2 , - Ă , pișcați , - te , adj . Cu pișcături ; ciupit ^2 . - V. pișca . PIȘCÁT^1 s . n . ( Rar ) Faptul de a ( se ) pișca ; pișcare . V.

 

PLECTRU

PLÉCTRU , plectre , s . n . Placă mică de metal , de os , de celuloid sau de alt material , cu care se ciupesc coardele unor instrumente

 

VIOARĂ

VIOÁRĂ^3 , viori , s . f . Instrument muzical alcătuit dintr - o cutie de rezonanță , având întinse pe una din fețe patru coarde , care vibrează când sunt atinse cu arcușul sau când sunt ciupite ; violină , scripcă . [ Pr . vi - oa - - Pl . și : vioare ] VIOÁRĂ^2 , vioare , s . f . ( Bot . ; reg . ) 1. Toporaș . 2. Compus : vioară - roșie = micsandră . [ Pr . : vi - oa - ] VIOÁRĂ^1 , vioare , adj . ( Pop . ; despre ape curgătoare ) Limpede , cristalin ,