Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UMPLERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru UMPLERE.

REGLET

REGLÉT , reglete , s . n . Piesă de fontă , de material plastic sau de plumb folosită la umplerea spațiilor dintre rânduri în formele de tipografie sau la umplerea spațiilor dintre formă și ramă . [ Var . : regléte s .

 

ARGON

ARGÓN s . n . Gaz rar , incolor și inodor , care se găsește în atmosferă și care servește la umplerea unor becuri

 

HELIU

HÉLIU . s . n . Element chimic din familia gazelor nobile , rar , inert , incolor și inodor , cel mai ușor dintre gazele din atmosferă , întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile , fiind

 

NEON

NEÓN s . n . Element chimic , gaz nobil neinflamabil , fără miros și fără culoare , folosit la umplerea unor lămpi electrice . [ Pr . : ne -

 

PANĂ

PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...

 

PUF

PUF ^3 , pufuri , s . n . Scaun scund , fără spătar , de formă cilindrică , capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer . PUF ^2 , ( 5 ) pufuri , s . n . 1. ( De obicei cu sens colectiv ) Pene mici , moi și fine , care constituie primul penaj al puilor sau care acoperă corpul unor păsări pe burtă și sub aripi , servind pentru umplerea pernelor , a plăpumilor etc . 2. ( Cu sens colectiv ) Peri fini și moi care cresc pe obraz ; început de barbă sau de mustață . 3. ( Cu sens colectiv ) Părul mărunt , moale și mătăsos din blana unor animale . 4. ( Cu sens colectiv ) Perii mici și fini ai unor fructe , semințe etc . 5. Obiect de toaletă care servește la pudrat , făcut din puf ^2 ( 1 ) sau din alt material pufos . 6. ( Adjectival , în compusul ) Bumbac - puf = bumbac brut obținut la cules . 7. ( Spec . ) Minge de badmington . PUF ^1 interj . Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului ( pe nări , pe gură ) , de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc . -

 

RĂSUFLĂTOR

RĂSUFLĂTÓR , - OÁRE , răsuflători , - oare , adj . , s . f . , s . n . 1. Adj . ( Rar ) Care înlesnește respirația . 2. S . f . Deschizătură ( de aerisire ) prin care un spațiu închis comunică cu exteriorul . 3. S . f . Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme , servind la verificarea umplerii formei . 4. S . n . Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr - un motor cu ardere internă . - Răsufla + suf . -

 

RAMBLEIERE

... RAMBLEIÉRE , rambleieri , s . f . Acțiunea de a rambleia și rezultatul ei ; rambleiaj . 1. Ansamblul operațiilor de umplere cu steril , cu deșeuri rezultate de la prepararea substanțelor minerale utile , cu nisip , cu prundiș etc . a golurilor rămase în urma unor excavări ...

 

RAMBLEU

RAMBLÉU , rambleuri , s . n . 1. Material solid care servește la umplerea golurilor rămase într - o mină , în urma exploatării . 2. Lucrare de terasament executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar construcției unei căi ferate , unei șosele , unui dig

 

REFUZ

REFÚZ , refuzuri , s . n . 1. Faptul de a refuza ; neacceptare , respingere . 2. Material rămas , după cernere , sortare sau clasare ( în ciur sau pe sită ) . 3. Deficiență în funcționarea unui sistem tehnic . 4. Defect de turnare care constă în producerea unor goluri rezultate din umplerea incompletă a formei cu metal

 

   Următoarele >>>