Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNDEPĂRTAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 124 pentru ÎNDEPĂRTAT.

DEGAZIFICA

... DEGAZIFICÁ , degazífic , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta substanțele volatile din cărbuni prin distilare , la temperaturi înalte , în afara contactului cu aerul . 2. A îndepărta gazele dintr - un lichid prin agitare , împroșcare etc . 3. A îndepărta

 

ÎNDEPĂRTARE

... ÎNDEPĂRTÁRE , îndepărtări , s . f . Acțiunea de a ( se ) îndepărta și rezultatul ei ; înlăturare , eliminare ; destituire ; abatere , deviere . - V. îndepărta

 

ÎNSTRĂINAT

ÎNSTRĂINÁT^2 , - Ă , înstrăinați , - te , adj . 1. Care a ajuns pe mâna altcuiva decât a posesorului inițial . 2. Îndepărtat sau plecat definitiv de acasă în altă localitate sau într - o țară străină ; fig . îndepărtat , rupt sufletește de cineva . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát , - ă ad j . ] - ÎNSTRĂINÁT^1 s . n . Înstrăinare . [ Pr . : - stră - i - . - Var . : înstreinát s . n . ] - V.

 

BLEG

BLEG , BLEÁGĂ , blegi , - ge , adj . 1. ( Despre animale ) Cu urechi care atârnă în jos ; clăpăug ; ( despre urechile animalelor ) care atârnă în jos ; ( despre oameni ) cu urechile îndepărtate de cap ; ( despre urechile oamenilor ) îndepărtate de cap ( și atârnând în jos ) . 2. Lipsit de energie , de voință ( și

 

CONCEDIA

... CONCEDIÁ , concediez , vb . I . Tranz . 1. A elibera dintr - o funcție , a îndepărta din serviciu , a da afară . 2. ( Rar ) A îngădui cuiva să se retragă ; a pofti pe cineva să iasă ...

 

DEGAZA

... DEGAZÁ , degazez , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta gazele dintr - un spațiu închis sau de pe o suprafață solidă . 2. A îndepărta substanțele toxice de luptă din adăposturi , din încăperi , de pe îmbrăcăminte etc . prin ventilație sau cu ajutorul substanțelor neutralizante . - De ^4 + gaza . Cf . fr . %dégazer ...

 

DEPILA

... DEPILÁ , depiléz , vb . I . Tranz . 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit . 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față ( smulgându - l sau distrugându - l cu ajutorul razelor Roentgen , al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare ...

 

EXPEDIȚIE

EXPEDÍȚIE , expediții , s . f . 1. Călătorie lungă ( și anevoioasă ) făcută de un grup organizat în regiuni îndepărtate , cu scopuri științifice , comerciale etc . 2. Campanie militară agresivă pentru cucerirea unui teritoriu străin , îndepărtat de propria țară . 3.

 

EXTREM

EXTRÉM , - Ă , extremi , - e , adj . , subst . I. Adj . 1. Foarte mare , exagerat . 2. Foarte grav . 3. Așezat în punctul cel mai îndepărtat , la capăt , la vârf , la margine . 4. Care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile pe care le poate avea o mărime . II. S . f . 1. Margine , limită , capăt ( foarte îndepărtat ) 2. Valoarea cea mai mare sau cea mai mică a unei mărimi . 3. Jucător care ocupă locul lateral cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într - o echipă de fotbal , de handbal sau de hochei . III. ( Mat . ) 1. S . m . Primul și ultimul termen al unei proporții . 2. S . n . Maximul sau minimul unei

 

INSECTIFUG

INSECTIFÚG , - Ă , insectifugi , - ge , adj . , s . n . 1. Adj . Care îndepărtează , care gonește insectele . 2. S . n . Substanță chimică care , prin mirosul , gustul , culoarea sau altă proprietate a ei , îndepărtează insectele

 

   Următoarele >>>