Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNZESTRAT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 63 pentru ÎNZESTRAT.

APLICAT

APLICÁT , - Ă , aplicați , - te , adj . 1. ( În sintagma ) Broderie aplicată = motiv de broderie care se realizează prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură . 2. ( Despre unele științe sau domenii de cercetare ) Care își găsește o aplicație imediată . 3. ( Franțuzism ; despre oameni ) Înzestrat ,

 

ATELIER

ATELIÉR , ateliere , s . n . 1. Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare , în care se desfășoară o muncă meșteșugărească sau industrială organizată . 2. Încăpere sau grup de încăperi în care îsi desfășoară activitatea un pictor sau un

 

AUTOMATIZA

... AUTOMATIZÁ , automatizez , vb . I . 1. Tranz . A înzestra

 

AVEA

AVEÁ , am , vb . II . Tranz . I. 1. A stăpâni , a poseda , a deține . 2. A primi , a căpăta , a obține , a câștiga . Ai un leu de la mine dacă îmi spui . 3. A dispune de ceva , a se bucura de ceva . Am un ceas de răgaz . 4. A fi compus din . . . , alcătuit din . . . ; a fi înzestrat sau prevăzut cu . . . Blocul are două etaje . 5. A ține , a purta . În mână avea un buchet . 6. A fi de o anumită dimensiune , greutate , vârstă etc . Bara are 2 m . 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment . A avea foame . II. 1. ( Urmat de un verb la infinitiv , conjunctiv sau supin ) a ) A trebui să . . . Are de făcut cumpărături ; b ) ( În formă negativă ) A fi destul să . . . N - are decât să spună și se va face ; c ) ( În formă negativă ) A nu putea să . . . N - are ce zice ; d ) ( Rar ) A fi în drept . 2. ( Urmat de ...

 

BUN

BUN , - Ă , buni , - e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil . 2. ( Despre mâncăruri și băuturi ) Gustos , apetisant , ales . 3. Bogat , abundent , îmbelșugat . 4. ( Despre miros ) Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5. ( Despre bani ) Care are putere de circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; ...

 

CANTON

CANTÓN , cantoane , s . n . 1. Clădire din imediata vecinătate a unei căi de comunicație , înzestrată cu aparatele necesare pentru supravegherea și întreținerea acesteia și care servește și ca locuință pentru cantonier . 2. Cea mai mică unitate în administrația pădurilor ; locuința pădurarului . 3. Unitate teritorial - administrativă în unele țări . 4. Fiecare dintre statele care compun Confederația

 

DIVIN

DIVÍN , - Ă , divini , - e adj . 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei , în felul lui Dumnezeu sau al zeilor ; dumnezeiesc , ceresc . 2. Fig . Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale ; minunat . Voce

 

DOTAT

DOTÁT , - Ă , dotați , - te , adj . Înzestrat cu calități ( intelectuale sau artistice ) deosebite . - V.

 

ECHIPA

... ECHIPÁ , echipez , vb . I . Tranz . 1. A înzestra o navă , un avion , o armată , un soldat etc . cu cele necesare în vederea unei acțiuni , unei călătorii etc . 2. A dota cu ...

 

ECHIPAT

ECHIPÁT , - Ă , echipați , - te , adj . Prevăzut , înzestrat cu echipamentul sau cu instrumentele necesare . - V.

 

EROU

ERÓU , eroi , s . m . 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie , prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă . 2. Personaj principal al unei opere literare . 3. ( În mitologia greco - romană ) Semizeu , persoană născută dintr - o zeitate și o ființă pământeană , înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>