Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RÂVNIT, ȚINTI, AHTIA, BUCURA, DOR, DORI, DORINȚĂ, INVIDIA, JINDUI, JINDUIT, LĂCOMI ... Mai multe din DEX...

RÂVNI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RÂVNÍ, râvnesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A simți un imbold puternic spre un lucru, a dori din toată inima, a jindui ajungă la ceva, posede ceva; a aspira, a năzui. ** A dori -și însușească un lucru străin; a invidia. 2. Refl. (Rar) A se înflăcăra pentru cineva sau ceva. [Var.: (reg.) râmní vb. IV] - Din sl. r?v?novati.

Sursa : DEX '98

 

RÂVNÍ vb. 1. v. jindui. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a jindui, a tânji. (\~ după un alt mod de viață.) 5. v. lăcomi.

Sursa : sinonime

 

RÂVNÍ vb. v. amărî, descânta, face, fermeca, indispune, invidia, îndurera, întrista, meni, mâhni, necăji, pizmui, supăra, ursi, vrăji.

Sursa : sinonime

 

râvní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. râvnésc, imperf. 3 sg. râvneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râvneáscă

Sursa : ortografic

 

A RÂVN//Í \~ésc 1. tranz. A dori ceva cu ardoare; a jindui; a pofti. 2. intranz. A dori acapararea unor bunuri străine; a jindui. /rivinovati

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruRÂVNI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 51 pentruRÂVNI.

Cincinat Pavelescu - Anului nou

... noastră sărmană, Hrănită cu chin și amar, Și-ntreagă un țipăt și-o rană, O, inima noastră sărmană Va bate mai rar! Dar tot vom râvni cu durere, O viață mai lungă, chiar rea, Și-n rugă fierbinte-o vom cere, Dar tot vom râvni cu durere Ca anul să stea. Și treacă toți anii ce-mi pasă? În azi tot pe ieri îl găsești, Nu frica de moarte m ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Husarii

Ştefan Octavian Iosif - Husarii Husarii de SĂ¡ndor PetÅ‘fi Traducere de Ștefan Octavian Iosif Un tropot - trâmbița râsună, Cresc nourii de praf treptat, Husarii sunt! Ei vin în goană, Și-au ordin ca să mâie-n sat. Abia sosiți aici, spre seară, Ai patriei apărători, Și bucurie, dar și teamă Cuprinde pe locuitori. Nici bucuria lor, nici teama Nu poate naște din senin: Sunt chipeși, buni băieți, husarii, Dar... cam râvnesc la bun străin. — Ia seama, fata mea, la toate — Șoptește mama serioasă — Cumva să nu călătorească Vreun lucru mai de preț din casă. Odat' cu zorile, husarul E treaz, și toți sărind pe cai Dau pinteni, sună de plecare, Dispar departe peste plai. Cu o durere negrăită Se uită fata după ei: Frumoșii ochi înoată-n lacrimi, Oftând se umflă pieptul ei. — De ce ești, fata mea, tu tristă? Vorbește: ce s-a întâmplat? — Ah, mamă, a plecat husarul Și inima el mi-a

 

Alecu Russo - Poetul Dăscălescu

Alecu Russo - Poetul Dăscălescu Poetul Dăscălescu de Alecu Russo România literară, Zimbrul, în urma Steaua — care are toate simpatiile noastre pentru călduroasa și folositoarea sa redacție, deși limba ei bate prea în franțuzie, — și mai mult o broșură tipărită în Îași în anul acesta, au făcut cunoscut publicul cu talentul dlui Dăscălescu — un talent drept și adevărat național, că se tălmăcește cu limba, năravurile și durerile românului. De la ivirea broșurii dlui Dăscălescu au trecut vro șase luni, și în zadar am așteptat ca magistrații și areopagele să-și deie socotința spre a opri sau a îndemna publicul; dar areopagele au fost mute, și critica a tăcut până astăzi. Prin critică nu înțelegem numai aceea care bate fără cruțare frazeologia, sărăcia ideilor, pedanteria și obiceiurile literaturilor străine introduse cu patos în pământul român, dar critică sănătoasă, ce răspândește bunul, când vine ca acuma sub chipul poeziei dlui Dăscălescu, română până în cap; și pentru că poezia astă e română și nu vrea să fie alta, nici lamartiniană, nici byroniană, nici hugoniană, de aceea este totodată și frumoasă de limbă, limpede de idei și adâncă de gândire folositoare, precum înțelegem; și ...

 

Alexandru Vlahuță - 1907

Alexandru Vlahuţă - 1907 1907 de Alexandru Vlahuță Minciuna stă cu regele la masă... Doar asta-i cam de multișor poveste: De când sunt regi, de când minciună este, Duc laolaltă cea mai bună casă. O, sunt atâtea de făcut, vezi bine, De-atâtea griji e-mpresurat un rege! Atâtea-s de aflat! Și, se-nțelege, Scutarul lui nu poate fi oricine.    Ce țară fericită, maiestate!... Se lăfăiește gureșa Minciună. Că numai Dumnezeu te-a pus cunună De-nțelepciune și de bunătate Păstor acestui neam ce sta să piară, Ce nici nu s-ar mai ști c-a fost, sărmanul, De nu-și afla sub schiptrul tău limanul, De nu-ți sta-n mână bulgăre de ceară. Că tu sălbatici ai găsit aice, Sălbatici, și mișei, și proști de-a rândul, Ș-o sărăcie cum nu-ți dai cu gândul... Dar faci un semn, și-ncep să se ridice Oștiri, cetăți, palate lume nouă, Izvoarele vieții se desfundă; De pretutindeni bogății inundă; Și tu le-mparți cu mâinile-amândouă. Azi la cuprinsul tău râvnește-o lume. E-o veselie ș-un belșug în țară, Că vin și guri flămânde de pe-afară. Tot crugul ...

 

Antim Ivireanul - Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul

Antim Ivireanul - Prefaţă la Vieţile paralele de Plutarh,tipărită în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Prefață la Viețile paralele de Plutarh,tipărită în grecește la București, în anul 1704 de Antim Ivireanul Preaiubitorilor de învățătură cititori, Antim ieromonahul din Iviria și tipograful tipografiei domnești din București, sănătate de la Dumnezeu și îndeplinirea dorințelor. Zelul născut al iubirei de învățătură mă îndatorește, iubitorilor de învățătură cititori, să fiu totdeauna cu îngrijire și nelenevos la aflarea vreunei osteneli serioase pentru răspândirea cunoștinței cei iubitoare de învățătură a voastră. De aceea înștiințându-mă că dintre preastrăluciții, învățații și păziții de Dumnezeu fii ai prealuminatului și iubitoriului de Hristos domnului nostru, domnul domn Ioan Constantin Basarab Brâncoveanu, preaînvățatul, cuvântărețul și adânc cugetătorul domnul Constantin a tradus Paralele grecești și romane ale lui Plutarh în limba obicinuită grecească, de loc n-am întârziat să întrebuințez mii de chipuri ca să înduplec pe strălucirea sa să dea în tipar. Ceea ce abia reușind prin mijlocul deselor și neîncetatelor rugăminți, disprețuind strălucirea sa, ca modest, înțelept și cuminte, svonurile deșarte și laudele ușoare, ca proprii celor ce voesc să se arate înțelepți și nu celor în adevăr înțelepți. Iată dar că ...

 

Cincinat Pavelescu - Biblică

Cincinat Pavelescu - Biblică Biblică de Cincinat Pavelescu Marelui poet St. O. Iosif, care, agasat de succesul epigramelor contra lui Späthe la Dumbrăveni, m-a somat să-i fac și lui una. Bineînțeles că această epigramă, făcută în glumă, nu știrbește întru nimic admirația și iubirea ce am purtat-o întotdeauna dulcelui și nenorocitului poet Pe Iosif frații îl vândură, Cumpărători găsind destui. Privindu-ți cărțile-n vitrină, Râvnești și tu la soarta

 

Cincinat Pavelescu - Epitalam

Cincinat Pavelescu - Epitalam Epitalam de Cincinat Pavelescu Unei perechi fericite V-așteaptă barca-mpodobită De flori muiate-n plâns de rouă, Tu și mireasa ta iubită Porniți voioși spre-o lume nouă! Să n-aveți frică-n largul mării; Ca să învingeți valul vieții, Aveți virtutea tinereții Și mângâierea sărutării! Tu ești frumoasă, el cuminte, Râvnesc la fericirea voastră; Dar iată marea e albastră Și pânza-ntinsă. Înainte! Spre ținta vieții-mbrățișați, Zburați pe aripa iubirii, Aș vrea, în țara fericirii, Să

 

George Coșbuc - Cântec (Coșbuc, 2)

George Coşbuc - Cântec (Coşbuc, 2) Cântec de George Coșbuc Țară-avem și noi sub soare, Și-o râvnesc dușmani destui, Dar prin vremi asupritoare N-am lăsat-o nimănui. E bogată, zici! vezi bine, E bogată, căci în ea Multe inimi sunt, străine, Și-i frumoasă, că-i a mea. Dacă-i mică, nu-i de-ocară, Căci viteji în ea mai sânt, Și-apoi și la noi în țară Crește fierul din pământ: Când voim, îl știm culege, Știm cum să izbim cu el Când dușmani lipsiți de lege Vin spre noi cu gând mișel. Steag avem și noi, străine, Și-l iubim cu jurământ. Ziua răului când vine, Ce frumos se zbate-n vânt! E frumos și steagul vostru, Dar pe-al nostru de-l privesc Tot mai mândru este-al nostru, Și mai sfânt, că-i românesc. Rupt de-asprimile furtunii Răscolite de dușmani L-au purtat cinstit străbunii Prin atât amar de ani. De ne cheamă azi la moarte, Veseli mergem la război: Să dea Domnul să ni-l poarte Și nepoții tot ca noi! Știm și noi o lege sfântă, Și de-un veac de ani acum Stăm cu ochii tot spre ...

 

Mateiu Caragiale - Înțeleptul

Mateiu Caragiale - Înţeleptul Înțeleptul de Mateiu Caragiale El de măriri deșerte, de faimă, nu visează, Domnia n-o râvnește, de curte stă străin. Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin, Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează. Dar armele iubește și caii, des vânează, Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin, Mărinimos și darnic, cu cugetul senin, El tot mereu petrece și bea și ospătează. Așa un veac trăit-a, voios și înțelept, Și când l-au dus în raclă cu mâinile pe piept, L-a plâns ca pe-un părinte mulțimea-ndurerată; Și dacă cronicarii uitării-l hărăzesc, În cântece-amintirea-i e de popor păstrată, Și tainic pe mormântu-i bătrânii ulmi

 

Mihai Eminescu - Ca o făclie...

Mihai Eminescu - Ca o făclie... Ca o făclie... de Mihai Eminescu Prin tomuri prăfuite ce mesele-i încarcă, Edgar trece cu gândul prin veacuri ca-ntr-o barcă. Nimica nu oprește a gândurilor grabă, Din când în când în cale-i pe sine se întreabă: La ce folos că timpul și spațiul străbate Și ce folos că vecinic râvnind singurătate, El de nimic în lume viața-i n-o s-o lege, Că-nțelegând deșertu-i, problema-i n-o-nțelege... Ce caută talentu-i în șirele s-arate? Cum luna se ivește sau vântu-n codru bate? Dar de-o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-a pururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O, capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși ­ din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o făclie stinsă de ce mereu ...

 

Mihai Eminescu - Din Odiseea

Mihai Eminescu - Din Odiseea Din Odiseea de Mihai Eminescu Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toat-a lui grijă. Singuri ei gătiră pieirea prin fărădelege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, încât le luă a-ntoarcerii ziuă ­ De-aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de pieire-au scăpat, pre acasă Ei erau, mântuiți de războaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaca și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruRÂVNI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentruRÂVNI.

RÂVNIT

... RÂVNÍT , - Ă , râvniți , - te , adj . Dorit , poftit , pizmuit . [ Var . : ( reg . ) râmnít , - ă adj . ] - V. râvni

 

ȚINTI

... a - și pironi ochii sau privirea asupra cuiva . 3. Tranz . și intranz . Fig . A năzui ; a aspira , a râvni

 

AHTIA

... AHTIÁ , ahtiez , vb . I . Refl . 1. A dori din tot sufletul ceva ; a râvni

 

BUCURA

... cuprins de bucurie ; a se îmbucura . 2. A dispune de . . . , a avea la îndemână . 3. ( Peior . ) A râvni

 

DOR

DOR , doruri , s . n . 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag , de a reveni la o îndeletnicire preferată ; nostalgie . 2. Stare sufletească a celui care tinde , râvnește , aspiră la ceva ; năzuință , dorință . 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva ( care se află departe ) . 4. ( Pop . ) Durere fizică . Dor de dinți . 5. Poftă , gust ( de a mânca sau de a bea ceva ) . De dorul fragilor ( sau căpșunilor ) mănânci și frunzele . 6. Atracție erotică . 7. ( Pop . ; în loc . adv . ) În dorul lelii = fără țintă hotărâtă , fără rost , la

 

DORI

... lăuntrică de a face , de a avea sau de a dobândi ceva ; a ține , a râvni , a năzui la ceva . 2. A ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag , a aștepta ...

 

DORINȚĂ

DORÍNȚĂ , dorințe , s . f . 1. Stare sufletească a celui care tinde , râvnește , aspiră la ceva ; năzuință , dor , aspirație . 2. Poftă , gust ( de a mânca , de a bea ceva etc . ) ; voie . 3. Atracție erotică . [ Pl . și : dorinți ] - Dori + suf . -

 

INVIDIA

... cineva , a privi cu invidie pe cineva sau reușita , bunăstarea , calitățile altuia ; a pizmui . 2. A dori , a râvni

 

JINDUI

... JINDUÍ , jinduiesc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A dori ceva în mod intens ; a râvni

 

JINDUIT

JINDUÍT , - Ă , jinduiți , - te , adj . Poftit , râvnit ; jinduitor . - V.

 

LĂCOMI

... LĂCOMÍ , lăcomesc , vb . IV . Intranz . și refl . A pofti ceva cu lăcomie ; a râvni

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...