Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: STANȚA

  Vezi și:ȘTANȚAT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului STANȚĂ: ȘTANȚĂ, ȘTANȚA, STANȚA, ȘTANȚA, ȘTANȚĂ.

 

STANȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STÁNȚĂ^1, stanțe, s.f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ** (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. - Din fr. stance, it. stanza.

Sursa : DEX '98

 

STÁNȚĂ^2 s.f. v. ștanță.

Sursa : DEX '98

 

STÁNȚĂ s. v. cameră, încăpere, odaie.

Sursa : sinonime

 

stánță s. f., g.-d. art. stánței; pl. stánțe

Sursa : ortografic

 

STÁNȚ//Ă \~e f. Strofă cu înțeles de sine stătător, alcătuită din opt versuri. /stanza

Sursa : NODEX

 

STÁNȚĂ^1 s.f. v. ștanță.

Sursa : neologisme

 

STÁNȚĂ^2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ** (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza].

Sursa : neologisme

 

STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. * (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSTANȚĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentruSTANȚĂ.

George Topîrceanu - Prefață

George Topîrceanu - Prefaţă Prefață de George Topîrceanu Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat — o vară-ntreagă? O, Muza mea cu nasul mic Și coapse fine, Abia sculptate din nimic, De ce te-ai dus de lângă mine?... ți-am prins în părul inelat Vreo floare artificială? Te-am ofensat Cu vreo metaforă banală? Ori mi-ai bătut vreodată-n geam Și, spionând perdeaua trasă, Te-ai supărat că nu eram Acasă?... Vrei poate macii din livezi Pe toți cu mâna ta să-i scuturi? Sau te distrezi Cu pălăria după fluturi? N-ai adormit cumva pe-afară Și te-ai trezit sub un umbrar, Îndrăgostită de-un măgar Ca-n Visul unei nopți de vară? Cu Demonul lui Lermontof Te-i fi-ntâlnit și ți-a fost frică?... Nu ți-a intrat cumva-n pantof O pietricică? (De-aceea-mi iese șchiop și mic Un vers, în fiecare stanță... Vezi, tot m-ai inspirat un pic De la distanță!) Ori m-ai zărit vreodată stând Cu Muza altuia? Se poate. Le-am spus cuvinte dulci, pe rând, La toate... Dar n-am făcut-o pe furiș Cum fac ...

 

George Topîrceanu - Ripostă

George Topîrceanu - Ripostă Ripostă de George Topîrceanu 1919. Se referă la Octavian Tăslăoanu, aflat în polemică, pe atunci, cu Topîrceanu. În 1919 conducea revista Luceafărul . — Unui gazetar care cerea să fie spânzurat — Vrei să mă spânzuri, vasăzică?... Când te-am citit, în adevăr, Îți dau cuvântul că de frică Mi s-a zbârlit un fir de păr ! Cum? ți-a venit așa, deodată, Netam-nesam? Păreai un om cu judecată — La asta nu mă așteptam. Te-ai supărat și-ți pare rău Că-s încă viu? Păcat că ești de la Tazlău, Păcat că trebuie să-ți scriu ! Dar asta-i datoria mea: Să dau cu zacherlină-n proști. Talent avem — o recunoști. Atunci, păzea ! Păzea, să nu dai de rușine, Să nu te strâng într-un sonet. Să nu te spânzur eu pe tine De-un epitet ! Păzea, că muza mi-i fecundă Și când te-oi prinde nu te scap: Cu șapte rime pe secundă Îți dau la cap ! Păzea, să nu te-aștern pe-o filă Și-n roca unui vers masiv Să te-ncrustez definitiv Ca pe-o fosilă ! Păzea, să nu-ți înfig în coastă O ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Mihaida

Ion Heliade Rădulescu - Mihaida Mihaida de Ion Heliade Rădulescu Fragment epic Cântul I Cânt armele române și căpitanul mare Ce-mpinseră păgânii și liberară țara, Răzbunătoare spaimă luciră peste Istru, Peste Carpați trecură de glorie încinse Și toți românii-ntr-una uniră sub un sceptru, O acvilă, o lege, cum are ca să fie. În van o crudă soarte i-alungă ne-mpăcată, În van conspiră iadul să-i ție-n întuneric Ș-asupra lor trimite fatala dezbinare Și uneltiri străine și-mperecheri civile, Căci Domnul îi protege și-i ține peste secoli Și i-a ales să-și facă din ei tărie mare. O, muză-mbărbătată ce-n Elicon n-ai nume, Ce soarele dreptății te-ncinde și te-nspiră! Mută să fie buza profană ce te cheamă Să amăgească omul și cerul să insulte. Severă deitate, a crimelor pedeapsă, Ce vizitezi pământul să deifaci pe oameni, Să fulgeri tirania, să reîntregi popoare! Eroica ta liră acordă cu unirea, Fă să-i auz vibrarea a coardelor sonoare Întinse-n negrul sânge tiranilor purpurii. Tu dă semnalul, muză, la prima mea cântare, În sânul meu revarsă mânia ceea sacră; Aprinde-a ...

 

Constantin Negruzzi - Cârjaliul

Constantin Negruzzi - Cârjaliul Cârjaliul de Constantin Negruzzi Cârjaliul era de neam bulgar, în limba turcească cârjali însemnează brav, îndrăzneț, adevăratul lui nume nu îl știu. Cârjaliul cu faptele lui adusese groaza în toată Moldavia. Pentru ca să dau oarecare idee de el, voi povesti una din izbândele lui. într-o noapte el și arnăutul Mihalache au năpădit amândoi pe un sat bulgăresc. L-au ars, puind foc de ambe capetile, și au început a umbla din colibă în colibă. Cârjaliul tăia și Mihalache prăda, amândoi striga: Cârjali! Cârjali! Sătenii da om piste om. Când Alexandru Ipsilant proclamă revuluția și începu a-și aduna oaste, Cârjaliul îi aduse și el câțiva vechi d-ai săi camarazi. Adevăratul scop a Eteriei, lor le era neștiut, dar războiul le înfățoșa prilejul de a se îmbogăți cu cheltuiala turcilor și poate și a moldavilor—și aceasta lor le părea destul de înțeles. Alexandru Ipsilant era brav personalic, dar nu avea însușirile trebuitoare pentru rolul de care se apucase cu atâta foc și atâta nesocotință. El nu se putea învoi cu oamenii cu care era silit a comanda. Ei nu avea către ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSTANȚĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentruSTANȚĂ.

ȘTANȚAT

ȘTANȚÁT , - Ă , ștanțați , - te , adj . 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța ( 1 ) . 2. Gravat cu ștanța ( 2 ) . [ Var . : stanțat , - ă