Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:BALUSTRU, COMPAS, DREPTAR, ECHER, FLORAR, HAȘURATOR, JALONARE, LINEAL, PARALEL, PLANȘETĂ ... Mai multe din DEX...

TRASARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TRASÁRE, trasări, s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; trasaj. - V. trasa.

Sursa : DEX '98

 

TRASÁRE s. 1. ducere, tragere. (\~ unei linii.) 2. (fig.) jalonare. (\~ etapelor principale ale unei acțiuni.) 3. v. schițare. 4. arătare, indicare. (\~ căii de urmat.) 5. dare. (\~ unei directive.)

Sursa : sinonime

 

trasáre s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări

Sursa : ortografic

 

TRASÁRE s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; însemnare, tragere; trasaj. [< trasa].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruTRASARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentruTRASARE.

BALUSTRU

BALÚSTRU , baluștri , s . m . 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc . 2. Compas special , folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici . [ Var . : balústră s .

 

COMPAS

... COMPÁS , compasuri , s . n . 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc , formate din două brațe articulate , prevăzute la capete cu un vârf și cu un ...

 

DREPTAR

DREPTÁR , dreptare , s . n . Riglă , echer sau orice alt instrument folosit ( în construcții , în dulgherie etc . ) pentru verificarea suprafețelor plane ori pentru trasarea drumurilor . - Drept + suf . -

 

ECHER

... ECHÉR , echere , s . n . 1. Instrument în formă de triunghi - dreptunghic , întrebuințat în desenul tehnic și în operațiile de trasare pentru desenarea și verificarea dreptelor paralele , a dreptelor perpendiculare cu o direcție dată ; colțar . 2. Instrument topografic cu ajutorul căruia se orientează fixarea ...

 

FLORAR

FLORÁR , ( 2 ) s . m . , ( 1 ) florari , s . m . , ( 3 ) florare , s . n . 1. S . m . Persoană care cultivă sau vinde flori . 2. S . m . Numele popular al lunii mai ^4 . 3. S . n . Instrument confecționat din lemn , tablă sau celuloid , care prezintă curbe variate , folosit de desenatori pentru trasarea curbelor plane . [ Var . : ( 2 ) florér s . m . ] - Floare + suf . -

 

HAȘURATOR

HAȘURATÓR , hașuratoare , s . n . Instrument care servește la trasarea hașurilor . - Hașura + suf . - tor . Cf . fr . %

 

JALONARE

... JALONÁRE , jalonări , s . f . Acțiunea de a jalona și rezultatul ei ; trasare

 

LINEAL

... LINEÁL , lineale , s . n . 1. Instrument metalic de forma unei bare , folosit pentru trasare , măsurare sau verificare de dimensiuni . 2. Dispozitiv ( acționat mecanic sau electric ) format din piese paralelipipedice de oțel forjat , care servește la conducerea materialului de laminat ...

 

PARALEL

PARALÉL , - Ă , paraleli , - e , adj . , s . f . , paraleluri , ( 5 , 7 ) s . n . 1. Adj . , s . f . ( Dreaptă , plan ) care are toate punctele la aceeași distanță de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie , oricât s - ar prelungi . 2. Adj . Care există , se produce , evoluează concomitent cu altceva . 3. S . f . Comparare a două ființe , a două opere , fenomene etc . ( pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele ) ; paralelism ( 2 ) . 4. S . f . Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial . 5. S . n . ( Mat . ) Cerc situat pe o suprafață de rotație , obținut prin intersecția acestei suprafețe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotație . 6. S . f . ( La pl . ) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate ( la înălțimi diferite sau identice ) pe stâlpi verticali ; ( la sg . ) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat . 7. S . n . Instrument folosit la trasarea ( pe o piesă a ) unor distanțe sau a unor linii paralele ( 1 ) cu un plan

 

PLANȘETĂ

PLANȘÉTĂ , planșete , s . f . 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice . 2. ( Top . ; în sintagma ) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan , fără calcule prealabile , a unor figuri asemenea celor de pe teren . 3. ( Mar . ; în sintagma ) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului . 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...