Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ȚEPOȘICĂ, AIOR, ARALIACEE, BURIC, CORNACEE, HASMAȚUCHI, MOLURĂ, MORCOVEANCĂ, MUȘCATĂ, MUR, ROȘĂȚEA ... Mai multe din DEX...

UMBELĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

UMBÉLĂ, umbele, s.f. Inflorescență în care pedunculii fiecărei floricele pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime, ca pânza unei umbrele. - Din lat. umbella, fr. ombelle.

Sursa : DEX '98

 

umbélă s. f., g.-d. art. umbélei; pl. umbéle

Sursa : ortografic

 

UMBÉL//Ă \~e f. bot. Inflorescență în care pedunculii fiecărei flori pornesc din același nod al tulpinii și se ridică până la același nivel (ca spițele unei umbrele). /<lat. umbella, fr. ombelle

Sursa : NODEX

 

UMBÉLĂ s.f. (Bot.) Inflorescență în care pedunculele fiecărei flori pornesc toate din același punct și se ridică la aceeași înălțime. [< it. umbella, cf. fr. ombelle < lat. umbella - umbrelă].

Sursa : neologisme

 

UMBÉLĂ s. f. inflorescență racemoasă cu flori dispuse pe pedunculi, care pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime. (< lat. umbella, fr. ombelle)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruUMBELĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 17 pentruUMBELĂ.

ȚEPOȘICĂ

ȚEPOȘÍCĂ , țepoșici , s . f . 1. Plantă din familia gramineelor , cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară , cu frunze subțiri , rigide , aspre și cu spice lungi ( Nardus stricta ) . 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor , cu frunze penate , cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri ( Tordylium maximum ) . - Țepos + suf . -

 

AIOR

AIÓR , aiori , s . m . Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori galbene dispuse în umbele ( Euphorbia esula ) [ Pr . : a - ior ] - Ai ^4 + suf . -

 

ARALIACEE

ARALIACÉE , araliacee , s . f . ( La pl . ) Familie de arbori și arbuști , rar de plante erbacee , cu frunze adânc lobate sau compuse , cu flori actinomorfe în umbele și cu fruct bacă sau drupă ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - li -

 

BURIC

BURÍC , burice , s . n . 1. Orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus ; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical ; ombilic . 2. ( În sintagma ) Buricul degetului = vârful degetului . 3. Compus : buricul - apei = plantă erbacee cu flori mici , albe sau roșietice , dispuse în umbele ( Hydrocotyle

 

CORNACEE

CORNACÉE , cornacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase dicotiledonate , cu frunze opuse , întregi , flori gamopetale mici , galbene sau albe , grupate în umbele și fructe drupe sau bace roșii sau negre ; ( și la sing . ) plantă care face parte din această familie . [ Pr . : - ce -

 

HASMAȚUCHI

HASMAȚÚCHI s . m . 1. Plantă erbacee plăcut mirositoare , cu flori albe , cultivată ca plantă culinară ( Anthriscus cerefolium ) . 2. ( Reg . ) Plantă erbacee cu flori albe , rar gălbui , dispuse în mici umbele ( Anthriscus silvestris ) . [ Var . : asmațúchi , asmățúi s . m . , hașmaciúcă s . f . ] - Et .

 

MOLURĂ

MOLÚRĂ , moluri , s . f . Plantă erbacee aromatică cu flori galbene dispuse în umbele , ale cărei fructe sunt întrebuințate în medicină ; molotru ( Foeniculum

 

MORCOVEANCĂ

MORCOVEÁNCĂ , morcovence , s . f . Plantă erbacee cu frunze lucitoare , cu flori albe dispuse în umbele și cu fructe ovale , care creste în regiunile muntoase ( Pleurospermum austriacum ) . - Morcov + suf . -

 

MUȘCATĂ

MUȘCÁTĂ , mușcate , s . f . Numele mai multor plante erbacee perene , cu frunze reniforme , palmat - lobate și cu flori roșii , albe sau roz dispuse în umbele , cultivate ca plante decorative (

 

MUR

MUR ^1 , muri , s . m . Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor , cu tulpina spinoasă , cu frunze palmat - compuse , cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile ( Rubus ) ; arbust din această specie . MUR ^2 , muri , s . m . ( Latinism înv . )

 

ROȘĂȚEA

... ROȘĂȚEÁ , roșățele , s . f . Plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă , cu flori dispuse într - o umbelă

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...