Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ZĂCĂTOR

  Vezi și:ZĂCĂTURĂ, BUDANĂ, CADĂ, STANIȘTE, ZĂCĂTOR ... Mai multe din DEX...

ZĂCĂTOARE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s.f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ** Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ** Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC]

Sursa : etimologic

 

ZĂCĂTOÁRE s. cadă, (înv. și pop.) tocitoare. (\~ pentru struguri.)

Sursa : sinonime

 

ZĂCĂTOÁRE s. v. staniște.

Sursa : sinonime

 

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

Sursa : ortografic

 

ZĂCĂT//OÁRE \~óri f. 1) Recipient în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie. 2) Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire folosit la tăbăcirea pieilor. 3) Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vitele vara (la amiază); staniște /a zăcea + suf. \~toare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ZĂCĂTOARE

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru ZĂCĂTOARE.

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira V Satir și Perierg SATIR: Orice-a vrea Pan să-mi facă, măcar să mă omoare, Cu oamenii prin târguri nu-i chip de viețuire! Năravurile-n lume prea mult s-au felurit. Apoi și cu-a lor haine nu pot să mă-nvoiesc; Frumoși vrând să s-arăte, cu aur se-nfășoară, Întocmai ca măgarii cu scumpele harșele; De gât, de mâini, picioare în ele ferecați, Vrăjmași odihnei, iarna ei tremură de frig, Iar vara de căldură nu pot să se scutească. Departe de la mine podoabe aurite Nerozilor plăcute! Și voi, peruci, lipsiți! Cu-a voastră amăgire destul m-ați necăjit. PERIERG: Bre, ce văd eu! Un Satir cu scump caftan în spate, Cu pantaloni, ciubote ce-a lui picioare strâmbe Le-arată mai ciudate, iar coarne nu se văd! A, ce caricătură! Ce lucru minunat! De unde oare? Cine-i? Și unde se mai duce? — Dă-mi voie, frățioare, să te întreb ce cauți Pe locurile-aceste? Îmi pari a fi străin? De pot să-ți fac vro slujbă, mă rog să-mi poruncești. SATIR: Lipsește, piei din ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ZĂCĂTOARE

 Rezultatele 1 - 5 din aproximativ 5 pentru ZĂCĂTOARE.

ZĂCĂTURĂ

ZĂCĂTÚRĂ , zăcături , s . f . ( Reg . ) Loc de odihnă pentru vite ; zăcătoare ( 4 ) , staniște . 2. Rachiu sau vin depozitat într - o zăcătoare ( II 1 ) . - Zăcea + suf . -

 

BUDANĂ

BUDÁNĂ , budane , s . f . ( Reg . ) Butoi cu capacitate mare ; zăcătoare ( II 1 ) . - Budăi + suf . -

 

CADĂ

CÁDĂ , căzi , s . f . 1. Vas mare pentru îmbăiat ; baie ^1 , vană ( 1 ) . 2. Recipient mare , deschis , din lemn , din metal , din beton etc . ; în care se introduc lichidele folosite în diverse operații tehnologice . 3. Vas mare din doage , întrebuințat la prepararea vinului , a rachiului etc . ;

 

STANIȘTE

STÁNIȘTE , staniști , s . f . 1. ( Reg . ) Loc răcoros , umbros unde se odihnesc vitele vara , în timpul căldurilor de la amiază ; zăcătoare . 2. ( Mil . ; înv . ) Tabără ,

 

ZĂCĂTOR

ZĂCĂTÓR , - OÁRE , zăcători , - oare , adj . , s . f . I. Adj . ( Înv . ) Care zace , care stă culcat , întins ( la pământ ) . II. s . f . 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie ; cadă . 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire , în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit . 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea . 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă ; staniște , zăcătură ( 1 ) . - Zăcea + suf . -