Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru REFLECTAT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 65 pentru REFLECTAT.
INTERIORIZÁT , - Ă , interiorizați , - te , adj . 1. Care este reflectat în conștiința cuiva . 2. ( Despre oameni ) Care - și înăbușă manifestările exterioare , care se refugiază în trăiri interioare . [ Pr . : - ri -
IRIZÁT , - Ă , irizați , - te , adj . Care reflectă culorile curcubeului . - V. iriza . Cf . fr . %
... LIRICIZÁ , liricizez , vb . I . Tranz . ( Livr . ) A reflecta
LÚNĂ , luni , ( I 3 , II ) s . f . I. 1. Astru , satelit al Pământului , care se învârtește în jurul acestuia și pe care îl luminează în timpul nopții . 2. Lumină reflectată de lună ( I 1 ) . 3. Satelit al unei planete . II. 1. Perioadă de timp care corespunde unei revoluții a Lunii ( I 1 ) în jurul Pământului . 2. ( Astron . ) Interval de timp egal cu fiecare dintre cele 12 diviziuni ale anului calendaristic , cu o durată de 28 până la 31 de
MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,
MATÉRIE , materii , s . f . 1. ( În filozofia materialistă ) Substanță concepută ca bază a tot ceea ce există ; realitatea obiectivă care există în afară și independent de conștiința omenească și care este reflectată de aceasta ; diversitatea fenomenelor reprezentând diferite forme de mișcare ale acestei realități . 2. Substanță din care sunt făcute diverse obiecte ; obiect , corp , element considerat din punctul de vedere al compoziției sale . 3. Domeniu de cunoaștere , de cercetare etc . ; problemă , chestiune . 4. Totalitatea cunoștințelor care se predau în cadrul unui obiect de studiu ( în
... în unele regiuni apar la orizont imagini răsturnate și suplimentare ale unor părți din natură , ale unor lucruri îndepărtate etc . , ca și cum s - ar reflecta într - o apă ; p . ext . fata morgana . 2. Fig . Imagine înșelătoare ; închipuire , iluzie deșartă . 3. Fig . Farmec , atracție irezistibilă . II. ( În sintagma ) Mirajul ouălor = operație ...
MONDÉN , - Ă , mondeni , - e , adj . Care aparține înaltei societăți , care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți ; care reflectă sau privește o astfel de
NATURALÍST , - Ă , naturaliști , - ste , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii . 2. Adj . Care aparține naturalismului , privitor la naturalism ; care reflectă naturalismul , caracteristic
NOȚIÚNE , noțiuni , s . f . 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești , care reflectă caracterele generale , esențiale și necesare ale unei clase de obiecte ; concept . 2. Cunoștință generală despre valoarea , sensul , însemnătatea unui lucru ; idee , concepție despre ceva . 3. ( La pl . ) Cunoștințe , principii generale de bază într - un anumit domeniu . [ Pr . : - ți -
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...