Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ARDE, CAUZALGIE, FLICTENĂ, FRIGE, JĂRĂGAI, JEG, MUȘCĂTOR, NECROZĂ, PÂRLEALĂ, PIȘCA ... Mai multe din DEX...

ARSURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ARSÚRĂ, arsuri, s.f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. ** Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive; stricăciune produsă pe un obiect de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive. 3. Loc unde a ars o pădure. 4. Strat de oxid produs pe suprafața unei piese metalice în timpul laminării la cald, al forjării sau al tratamentului termic. - Lat. arsura.

Sursa : DEX '98

 

ARSÚRĂ s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

Sursa : sinonime

 

ARSÚRĂ s. 1. (MED,; mai ales la pl.) usturime, (reg.) jig, jigăraie. (Simte \~i gastrice.) 2. scrum. (\~ de pe fundul unui vas.) 3. jariște, pârlitură, (pop.) arsătură, (înv. și reg.) pârjol, (reg.) pârjolitură, pârleală. (Locul ars în pădure se numește \~.)

Sursa : sinonime

 

arsúră s. f., g.-d. art. arsúrii; pl. arsúri

Sursa : ortografic

 

ARSÚR//Ă \~i f. 1) Parte a unui obiect sau a unui țesut expusă acțiunii focului. 2) Rană provocată de foc, de căldură, de un agent chimic. 3) Senzație dureroasă cauzată de o boală, de sete etc. 4) Strat de oxid format pe suprafața unui metal în timpul încălzirii acestuia la temperaturi înalte. 5) pop. Căldură puternică specifică zilelor de vară; caniculă; arșiță. /<lat. arsura

Sursa : NODEX

 

arsúră (-ri), s.f. - 1. Incendiu. - 2. Faptul de a arde. - 3. Căldură, dogoare. - 4. Vînt cald. - 5. Coastă de munte unde s-a produs un incendiu. Lat. ?rs?ra (Puşcariu 130; REW 682; DAR); cf. it., prov., cat. arsura, v. fr. arsure, sp. asura (Corominas, I, 399). În parte, se află în concurență cu arșiță.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ARSURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 33 pentru ARSURĂ.

Ștefan Octavian Iosif - Meduza

Ştefan Octavian Iosif - Meduza Meduza de Ștefan Octavian Iosif Poem dramatic PERSOANELE DARIUS, MEDUZA, DOUĂ SCLAVE MEDUZA (culcată pe o blană de tigru) Aduceți flori și muzică s-adie... Vreau să m-adoarmă dulcea melodie... (Muzică) O SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în odaie? MEDUZA Să-mi puneți flori de busuioc în baie, Că floare a iubirii-i busuiocul Și poate-așa să-mi mai astâmpăr focul. A DOUA SCLAVĂ Stăpâna nu coboară în grădină? MEDUZA Pe Darius îl cer, el vreau să vină... (Intră Darius): DARIUS Umil în față robul ți se-nchină! MEDUZA De ce nu vii aproape, lângă mine? DARIUS Stăpână, mă întorc din țări străine Și-s plin de praf... MEDUZA Ci vino să te scutur, Berbantul și șăgalnicul meu flutur! Ah, ce frumos ești tu! Și cum te plac... Ieri se plângea un ram de liliac Că tu ai fi mai alb ca dânsul... Spune: Adevărat să fie?... Și-un căpșune Plângea, zicând că ți-e mai roșă buza... DARIUS Dar cea mai albă floare e Meduza! MEDUZA Să nu te uiți cu ochii tăi de pară Așa de trist la mine-n astă-seară, Că poate mor... DARIUS Eu voi ...

 

Alexei Mateevici - Trimite-i, Doamne, bucurie

Alexei Mateevici - Trimite-i, Doamne, bucurie Trimite-i, Doamne, bucurie de Fiodor Ivanovici Tiutcev Traducere de Alexei Mateevici - Decembrie 1911 Trimite-i, Doamne, bucurie Acelui ce-n arsura verii Robit de-adâncă sărăcie Străbate târgurile țării. Acelui ce din întâmplare Privește umbrele grădinii, Verdeața văilor în zare În strălucirile luminii. Căci nu pentru a lui primire Umbroșii pomi-n verdeață cresc, Nici pentru a lui răcorire Cișmelele în sus țâșnesc. Peșteri frumoase, ca prin ceață, Privirea lui degrabă vede, Și rouratica verdeață Nu-i curmă arzătoarea sete. Trimite-i, Doamne, bucurie Acelui care calea vieții Și-o trece-n boală, sărăcie, Robit de vrajba

 

Ana Conta-Kernbach - Îndemn

Ana Conta-Kernbach - Îndemn Îndemn de Ana Conta-Kernbach Informații despre această ediție Te-nalță, te-nalță spre culme, Spre zările dorului stins, S-or pierde și urme de zâmbet, S-a șterge și-arsura de plâns. Seninul le-nvălue toate Pe vârful de munte stingher: Te rupe din vraja vâlcelei, Cu dânsa și umbrele

 

Dosoftei - Din Molităvnic de-nțăles

... de bogată ce ai spre noi bunătate, Bucurindu-mă-n cutremur, de svântul foc mă cuminec, Fân fiind și cu minune, că mă rĂșăir făr-arsură, Ca și rugul de mainte ce ardea fără-nfocare. Pentr-aceea-n har de minte și cu mulțămită voie, Cu mădulările mele de la trup ...

 

Fiodor Ivanovici Tiutcev - Trimite-i, Doamne, bucurie

Fiodor Ivanovici Tiutcev - Trimite-i, Doamne, bucurie Trimite-i, Doamne, bucurie de Fiodor Ivanovici Tiutcev Traducere de Alexei Mateevici - Decembrie 1911 Trimite-i, Doamne, bucurie Acelui ce-n arsura verii Robit de-adâncă sărăcie Străbate târgurile țării. Acelui ce din întâmplare Privește umbrele grădinii, Verdeața văilor în zare În strălucirile luminii. Căci nu pentru a lui primire Umbroșii pomi-n verdeață cresc, Nici pentru a lui răcorire Cișmelele în sus țâșnesc. Peșteri frumoase, ca prin ceață, Privirea lui degrabă vede, Și rouratica verdeață Nu-i curmă arzătoarea sete. Trimite-i, Doamne, bucurie Acelui care calea vieții Și-o trece-n boală, sărăcie, Robit de vrajba

 

George Coșbuc - Murind

... umbre-ale nopții prin văi, Și-n umeda nopții răcoare Soldatul, departe de-ai săi, Se zbate, și geme, și moare. Îi sîngeră pieptul de-arsură. Iar apa se zbuciumă rar Devale, și-alene murmură — Ah, umed un deget măcar Să-l puie pe vînăta gură ! Dar trupu-i e ...

 

Gheorghe Asachi - Dorul (Asachi)

Gheorghe Asachi - Dorul (Asachi) Dorul de Gheorghe Asachi Oare veni-vei, idol vieței mele? În acest redi eu te-aștept de mult. Mută-i de-atunci duioasa filomele Ș-al meu suspin singur eu l-ascult. A florei timp m-au fost văzut aice, Când al meu trai ca el era senin; Venit-au timpul auritei spice, Dar al meu suflet nu-i c-atunci de lin. Precum pe floare roua în van o udă, Când săgetează arsura pe pământ, Așa cu plâns nu-mi stâng văpaia crudă, Ce-a mele zile mână spre mormânt. Aici, o zi sub cea boltire verde, Ferice-am fost cu tine, dulce-odor, Iar amu simt c-un aspru chin mă pierde, Că singurei rămas-am fără de

 

Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea

Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea Destăinuirea de Ion Heliade Rădulescu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Inima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, -- Griji, datorii, povară pe ea se grămădesc; Valuri, crivețe-ntr-însa ca-n vulcănoasă stâncă Izbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc. Pe la-nceputul verii vifore prea geroase Asupră-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc, Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoase Prin vine-mi se repede; dar ea e toat-un foc! Un foc! și ca acela ce arde-ntr-o câmpie Albită de troiene și toată-n vijelie, Ce arde ca să arză, de vânturi spulberat, Arsura e într-însul, care îl mistuiește, Și nimeni nici d-aproape de el nu se-ncălzește; Lumina-i face groază și celui înghețat. II S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce? Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi Și oricând călătorul pasul p-aci-și va duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume, Străin și rece fie oricând aicea ...

 

Ion Luca Caragiale - La Peleș

... mândrească o mamă. Apoi, cu mai multă atenție, supune și aranjează cârlionții rebeli așa de frumos că madam Piscopesco a și uitat de arsură. — Douăsp'ce și un sfert, soro! ce dracu faceți? tot nu te-ai mai isprăvit?... vrei să-ntârziem? nu face pentru ca să ne ...

 

Ion Creangă - Capra cu trei iezi

Ion Creangă - Capra cu trei iezi Capra cu trei iezi de Ion Creangă Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul". Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice : - Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voiu veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți, și am să vă spun așa : Trei iezi cucuieți Ușa mamei descuieți ! Că mama v-aduce vouă : Frunze-n buze, Lapte-n țâțe, Drob de sare În spinare, Mălăieș În călcăieș Smoc de flori Pe subsuori. Auzit-ați ce-am spus eu ? - Da, mămucă, ziseră iezii. - Pot să am nădejde în voi ? - Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odată băieți, și ce-am vorbit odată ...

 

Emil Gârleanu - Colonelul

Emil Gârleanu - Colonelul Colonelul de Emil Gârleanu Câteodată își arunca privirea spre portretul din cadrul aurit, din odaia lui de culcare. Se vedea acolo ofițer tânăr, sublocotenent, abia ieșit din școală; sta în picioare, cu chivăra de lăncier la o parte, cu mundirul strâns pe pieptul scos în afară, cu ochi albaștri, surâzători ochii ce priveau țintă la comandanții lui, sau se micșorau, apropiind genele lungi, arcuite, în saloane, la baluri, când simțea bătându-i lângă inimă sânurile femeilor frumoase! Pe atunci își suna pintenii ca o muzică; își apropia o dată călcâiele: țanc! și durițele zbârnâiau în odăile mari, în care trichelurile jucau pe dușumelele lustruite apele lucii ale lumânărilor. Tot așa sclipea și dânsul, ca bucățelele de cristal ce clincheteau, atârnate ca niște cercei, în urechile de bronz ale policandrelor. Viața îi era o rază de soare! Nu dormea nopțile; pășea, odată cu pragul sălii de joc, pragul zorilor. Nu obosea; în fața escadronului trăgea sabia, ca un fulger, din teacă, și, strunindu-și calul, rotea ochii pe câmpul de mustru. Privind astfel portretul, bătrânul, sprijinit în cârjă, parcă întinerea, se îndrepta de șale, ridica în sus capul, își lăsa umerii în jos și trăia vremile acelea. ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARSURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ARSURĂ.

ARDE

... dogori ; a fi fierbinte . IV. 1. Refl . și tranz . A suferi sau a face să sufere o durere vie , o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte ; a ( se ) frige . 2. Tranz . Fig . A da o lovitură . I ...

 

CAUZALGIE

... CAUZALGÍE , cauzalgii , s . f . Senzație dureroasă de arsură

 

FLICTENĂ

FLICTÉNĂ , flictene , s . f . Bășicuță plină cu lichid care se formează la suprafața pielii în arsurile

 

FRIGE

... ext . a prăji în tigaie . 2. Tranz . și refl . A face să sufere sau a suferi o durere vie , o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte ; a ( se ) arde . 3. Intranz . ( Despre corpuri fierbinți ) A iradia căldură ...

 

JĂRĂGAI

... JĂRĂGÁI , jărăgaiuri , s . n . ( Pop . ) 1. Jar ^1 . 2. Senzație de arsură

 

JEG

... Strat de murdărie pe pielea omului sau a animalelor sau pe îmbrăcăminte ; jip ^1 ; lip . 2. ( Reg . ) Jar ^1 . 3. ( Reg . ) Senzație de arsură

 

MUȘCĂTOR

... MUȘCĂTÓR , - OÁRE , mușcători , - oare , adj . 1. Care mușcă ; care provoacă o senzație dureroasă de arsură

 

NECROZĂ

NECRÓZĂ , necroze , s . f . Distrugere a unor țesuturi sau organe vii ale plantelor sau ale animalelor , provocată de întreruperea circulației sangvine , de infecții , arsuri

 

PÂRLEALĂ

... PÂRLEÁLĂ , pârleli , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) pârli și rezultatul ei ; arsură

 

PIȘCA

... dureroasă , a înțepa , a arde . 5. Tranz . ( Despre băuturi alcoolice , condimente sau mâncăruri condimentate ) A provoca o senzație de arsură , de usturime , de înțepătură ; a ustura . 6. Tranz . ( Glumeț ) A lovi , a atinge ușor , a șfichiui pe ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...