Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CLAVICULAR, SUBCLAVICULAR, ACROMION, DELTOID, FURCĂ, IADEȘ, KIWI, SCAPULĂ, STERN ... Mai multe din DEX...

CLAVICULĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CLAVÍCULĂ, clavicule, s.f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. - Din lat. clavicula, fr. clavicule.

Sursa : DEX '98

 

CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umă-rului.

Sursa : sinonime

 

CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)

Sursa : neoficial

 

clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule

Sursa : ortografic

 

CLAVÍCUL//Ă \~e f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplații și cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule

Sursa : NODEX

 

CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CLAVICULĂ

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CLAVICULĂ.

Alexandru Macedonski - Răsmelița morților

... Femurul, câteodată, un tibia prinzând, Da jalnice ocoale, trosnind și șchiopătând, Și-n groaznicul amestec, ciocnindu-se în cale, Albeau prin noaptea neagră coloane vertebrale... Claviculă și cubit, și metatars, și stern Păreau mișcate astfel de-același dor etern, Iar oasele cu-ncetul la rând înghesuite, Cu zgomot în schelete erau ...

 

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I

Gib Mihăescu - Donna Alba - Volumul I Donna Alba de Gib Mihăescu (Volumul I) Volumul II →→ Am pornit cu stângul în lume, ca și în război. La demobilizare, acolo, în dosul magaziilor gării, pe câmpul presărat cu mese și cu soldați beți de fericirea vieții recâștigate, pe toți i-am auzit: "Băgați de seamă, când vă veți vedea cu libretul în mână, să porniți cu dreptul!" Dar eu știu că oricât m-am muncit cu gândul, acum un an, să mișc întâi dreptul, când s-o da semnalul de plecare, spre front, din obișnuință militărească - deși acum nu mai răcneau porunci scurte ca la paradă și nimeni nu se uita cu ce pas o ia omul spre moarte -, am mișcat stângul. Și iată-mă c-am ajuns prin atâtea ploi de foc, cu picioarele și cu mâinile zdravene, cu pieptul neîngăurit, tocmai aici, în această zi sfințită a liberării de orice pericol. Iar astăzi e zi de marți și dacă toți oamenii dimprejurul meu se fac a uita c-au să pornească înapoi pe drumul vieții, cu tot dreptul mișcat întâi, într-o zi atât de nefastă, eu mă simt din cale-afară de ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CLAVICULĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru CLAVICULĂ.

CLAVICULAR

... CLAVICULÁR , - Ă , claviculari , - e , adj . Care aparține claviculei , privitor la claviculă

 

SUBCLAVICULAR

... SUBCLAVICULÁR , - Ă , subclaviculari , - e , adj . Situat sub claviculă , privitor la regiunea de sub claviculă

 

ACROMION

ACROMIÓN , acromioane , s . n . Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula . [ Pr . : - mi -

 

DELTOID

... deltoizi , - de , adj . , s . m . 1. Adj . În formă de triunghi . 2. S . m . Mușchi al articulației umărului , în forma literei delta , fixat pe omoplat , claviculă

 

FURCĂ

FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din

 

IADEȘ

IÁDEȘ , iadeșuri , s . n . Os , în formă de furcă , de la pieptul păsărilor , format din oasele claviculelor sudate în partea

 

KIWI

... KÍWI s . f . invar . 1. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă , pe cale de dispariție , înaltă de 30 cm , cu aripile atrofiate , lipsită de claviculă , care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă ( Apteryx australis ) . 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia , cu formă ...

 

SCAPULĂ

SCÁPULĂ , scapule , s . f . Os lat care , împreună cu clavicula și cu humerusul , constituie umărul ;

 

STERN

STERN , sternuri , s . n . Os lung și plat așezat în mijlocul părții anterioare a toracelui , de care sunt prinse coastele și cele două