Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DOILEA, DOIȘPE, DOIȘPELEA, PERECHE, DUBLU, FĂLCEA, INTERVAL, TANDEM, CRUCE, DIAGONAL ... Mai multe din DEX...

DOI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. * (Adjectival) Vine cu doi prieteni. * Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. * Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. * (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. * (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. * (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. * (Substantivat) Trei de doi. * Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... * Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ** (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ** (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă. - Lat. *dui, duae.

Sursa : DEX '98

 

doi num. m., f. dóuă

Sursa : ortografic

 

DOI^1 m. 1) Număr constând din două unități. \~ înmulțit cu \~. 2) Cifra 2 sau II. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. dui, duae

Sursa : NODEX

 

DOI^2 dóuă num. card. 1) Unu plus unu. \~ copaci. Două mere. * În \~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

Sursa : NODEX

 

dói (-óuă), num. - Număr într unu și trei. - Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. - Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s.f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s.f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s.f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s.f. (înv., îndoială); îndoitură, s.f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoar㠋 a doua oară.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DOI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1468 pentru DOI.

Alecu Donici - Doi raci

... Alecu Donici - Doi raci Doi raci de Alecu Donici — Ei, vezi, mă rog, ce nătărău! Tot înapoi se dă. Așa un rac pe fiul său Odată ocără. — O ...

 

Mihai Eminescu - Doi aștri

... Mihai Eminescu - Doi aştri Doi aștri... de Mihai Eminescu Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-necat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în ...

 

Alecu Donici - Doi câini

... Alecu Donici - Doi câini Doi câini de Alecu Donici Un câine, de pe neam dulău, Prielnic, credincios către stăpânul său, Odată au văzut Pe vechiul cunoscut, Juju, cățel tărcat, Ce ...

 

Mihai Eminescu - Doi aștri...

... Mihai Eminescu - Doi aştri... Doi aștri... de Mihai Eminescu Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-necat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în ...

 

Traian Demetrescu - Doi bețivi

... Traian Demetrescu - Doi beţivi Doi bețivi de Traian Demetrescu Mă îmbătaseră de privirea, De gura unei dulci femei, — Și, beat, mă întorceam acasă Pe drumul strejuit de tei. La ...

 

Traian Demetrescu - Doi bogați

... Traian Demetrescu - Doi bogaţi Doi bogați de Traian Demetrescu M-a dus avarul să-mi arate Întregul său tezaur, Și mi-a deschis o ladă plină ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Doi prieteni

... Ştefan Octavian Iosif - Doi prieteni Doi prieteni de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție S-a stins pe uliți cel din urmă zvon. Arar un pas răsună monoton ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Doi voinici

... Ştefan Octavian Iosif - Doi voinici Doi voinici de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Turci, tătari, război și ciumă Bîntuie în țara toată, E o vreme blestemată. Trece un voinic ...

 

Ion Luca Caragiale - Doi academici

... Ion Luca Caragiale - Doi academici Doi academici de Ion Luca Caragiale Istorică pereche – Așa prieteni, zic și eu! Ce legătură veche! Ureche jură-ntr-un Hăsdeu, Hăsdeu într-o ureche ...

 

Gheorghe Asachi - Acii doi catâri

... Gheorghe Asachi - Acii doi catâri Acii doi catâri de Gheorghe Asachi Doi catâri călătoreau Și-n desagii lor duceau Unul ceapă de câmpie, Altul bani de visterie Cest din urmă, îngâmfat Că-i de aur încărcat, Chiar ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

... Ion Creangă - Punguţa cu doi bani Punguța cu doi bani de Ion Creangă Poveste publicată prima oară în Convorbiri literare , nr. 10, 1 ianuarie 1876 Era odată o babă și un moșneag. Baba avea ... ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară de-acolo afară și iarăși se ia în urma trăsurei, zicând: Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! Boierul, văzând aceasta, s-a mirat cumplit și a zis: — Mă! da' al dracului cucoș i-aista! Ei, las ... fuga la fereastra boierului și începe a trânti cu ciocul în geamuri și a zice: Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! — Măi, că mi-am găsit beleaua cu dihania asta de cucoș, zise boieriul cuprins de mierare. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu ... Apoi iar vine la fereastră, întinde aripele în dreptul soarelui, de întunecă de tot casa boierului, și iarăși începe! Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! Boierul, când mai vede și astă dandanaie, crăpa de ciudă și nu știa ce să mai facă, doar va scăpa de cucoș. Mai stă ... ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1408 pentru DOI.

DOILEA

DÓILEA , DÓUA num . ord . ( Precedat de art . " al " , " a " ; de obicei cu valoare adjectivală ) Care se află între întâiul și al

 

DOIȘPE

DÓIȘPE , DÓUĂȘPE num . card . v .

 

DOIȘPELEA

DÓIȘPELEA , DÓUĂȘPEA num . ord . v .

 

PERECHE

PERÉCHE , perechi , s . f . ( De obicei urmat de determinări ) l . ( Adesea cu valoare de num . card . ) Grup de două ființe de același fel . 2. Grup format din două exemplare din același fel de obiecte . 3. Fiecare dintre cele două ființe , două obiecte , două fenomene care formează un grup ( unitar ) , considerate în raport cu cea de - a două ființă , cu cel de al doilea obiect etc . ; ființă , obiect , fenomen care seamănă perfect cu altă ființă , cu alt obiect , cu alt fenomen . 4. Obiect alcătuit din două părți identice și simetrice unite intre

 

DUBLU

DÚBLU^2 , - Ă , dubli , - e , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată ; îndoit . 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale , identice ori asemănătoare ; care are loc între două elemente ; care se face în două locuri . 3. ( În sintagma ) Minge dublă ( și substantivat , f . ) = mișcare nereglementară constând ( la volei și la handbal ) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau ( la tenis și la tenis de masă ) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc . DÚBLU^1 s . n . v .

 

FĂLCEA

FĂLCEÁ , fălcele , s . f . Fiecare dintre : a ) cele două tălpi ale saniei ; b ) cele două brațe ale vatalelor de la războiul de țesut ; c ) cele două scândurele între care intră limba meliței ; d ) stinghiile de lemn care leagă între ele scândurile care formează fundul carului ; e ) cele două stinghii laterale ale cârceiei carului prin care se leagă tânjala de proțap ( când se înjugă patru boi ) ; f ) cele două brațe de lemn ale piscului ( la car ) ; g ) cele două sau patru brațe laterale care constituie corpul afetului unui tun sau al unui obuzier . - Falcă + suf . -

 

INTERVAL

INTERVÁL , intervale , s . n . 1. Distanță în timp între două fenomene , între două perioade , între două evenimente consecutive ; răstimp . 2. Distanță în spațiu între două puncte , între două lucruri . 3. Diferență de înălțime între două sunete

 

TANDEM

... n . 1. Bicicletă pentru două persoane , cu două șei așezate una în spatele celeilalte , acționată de două perechi de pedale . 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi , egali ca mărime , ca formă și ca greutate . 3. Sistem tehnic acționat din două sau mai multe puncte situate pe direcția mișcării întregului sistem ...

 

CRUCE

... anulării etc . 3. Simbol al ritualului creștin , care constă dintr - un gest ( semnul crucii ) făcut cu degetele la frunte , la piept și , succesiv , la cei doi umeri . 4. Religia , confesiunea creștină : creștinism . 5. Termen care intră în componența numelui unor decorații , insigne etc . în formă de cruce ( I 1 ) . Crucea " Sfântul ...

 

DIAGONAL

DIAGONÁL , - Ă , diagonali , - e , s . f . , adj . I. S . f . 1. Segment de dreaptă care unește două unghiuri ( sau vârfuri ) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite . 2. Porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr - o stație , pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta . 3. Bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele . II. Adj . Care unește vârfurile a două unghiuri nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite ; care este în formă de diagonală ; curmeziș ; cruciș . [ Pr . : - di -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...