Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONCOMITENȚĂ, CONTRADICȚIE, DUALITATE, SPAȚIU, STAGFLAȚIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului COEXISTENȚĂ: COEXISTENTĂ, COEXISTENTA.

 

COEXISTENȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COEXISTÉNȚĂ, coexistențe, s.f. Existența simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. * Coexistență pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace și să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forța armată - Din fr. coexistence

Sursa : DEX '98

 

COEXISTÉNȚĂ s. v. concomitență.

Sursa : sinonime

 

COEXISTÉNȚĂ s. f. existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene. o ~ pașnică = principiu de bază al relațiilor internaționale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)

Sursa : neoficial

 

coexisténță s. f. [x pron. gz] ? existență

Sursa : ortografic

 

COEXISTÉNȚ//Ă \~e f. Existență simultană. * \~ pașnică principiu potrivit căruia statele renunță la aplicarea forței, pledând pentru soluționarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenței] /co-existence

Sursa : NODEX

 

COEXISTÉNȚĂ s.f. Existență simultană a mai multor lucruri, ființe sau fenomene. * Coexistență pașnică = politica bazată pe principiul coexistenței țărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunțe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COEXISTENȚĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru COEXISTENȚĂ.

CONCOMITENȚĂ

... CONCOMITÉNȚĂ , concomitențe , s . f . Simultaneitate a două sau mai multe lucruri ; coexistență

 

CONTRADICȚIE

... CONTRADÍCȚIE , contradicții , s . f . 1. ( Fil . ) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor și proceselor ( corelația de unitate , legatură , coexistență și luptă a laturilor , proprietăților și tendințelor contrare , proprii fiecărui obiect sau proces ) , constituind conținutul , motorul dezvoltării , cauza tuturor schimbărilor din univers , a ...

 

DUALITATE

... DUALITÁTE , dualități , s . f . Calitatea , caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă ; coexistență

 

SPAȚIU

SPÁȚIU , spații , s . n . 1. ( Fil . ; la sg . ) Formă obiectivă și universală a existenței materiei , inseparabilă de materie , care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale , poziția , distanța , mărimea , forma , întinderea lor . 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești ; văzduh ; porțiune din atmosferă ; întinderea , locul care ne înconjură . 3. Loc , suprafață , întindere limitată . 4. Loc ( liber ) între două obiecte , distanță , interval . 5. Interval de timp ,

 

STAGFLAȚIE

STAGFLÁȚIE , stagflații , s . f . Fenomen economic care se manifestă prin coexistența stagnării economiei , inflației și