Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎMPĂCIUITORIST, CONCILIATORISM ... Mai multe din DEX...

CONCILIATOR - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONCILIATÓR, -OÁRE, conciliatori, -oare, adj. Care tinde spre un acord, spre o împăcare a unor divergențe; care duce spre înțelegere între părți opuse. ** (În politică) Care, în fața unor divergențe de ordin principial, caută o soluție de compromis, o linie de mijloc. ** (Substantivat) Împăciuitorist. [Pr.: -li-a-] - Din fr. conciliateur, lat. conciliator.

Sursa : DEX '98

 

CONCILIATÓR adj., s. v. împăciuitorist.

Sursa : sinonime

 

conciliatór adj. m. (sil. -li-a-), pl. conciliatóri; f. sg. și pl. conciliatoáre

Sursa : ortografic

 

CONCILIAT//ÓR \~oáre (\~óri, \~oáre) 1) Care conciliază; orientat spre concilierea unor părți opuse. Remediu \~. 3) și substantival Care caută o soluție de compromis; cu caracter de compromis; împăciuitorist. Rol de \~. [Sil. -li-a-] /conciliateur

Sursa : NODEX

 

CONCILIATÓR, -OÁRE adj. Care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor; conciliatorist. ** Care recurge la un compromis sau la o împăcare în fața unor divergențe principale; oportunist, împăciuitorist. // s.m. și f. Împăciuitorist. [Pron. -li-a-, / cf. fr. conciliatoire, conciliateur].

Sursa : neologisme

 

CONCILIATÓR, -OÁRE I. adj. care tinde spre un acord, spre împăcare; împăciuitor. II. s. m. f. împăciuitorist. (conciliatoire, /II/ conciliateur, lat. conciliator)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONCILIATOR

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru CONCILIATOR.

ÎMPĂCIUITORIST

... ÎMPĂCIUITORÍST , - Ă , împăciuitoriști , - ste , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care manifestă împăciuitorism , care practică împăciuitorismul ; conciliator

 

CONCILIATORISM

CONCILIATORÍSM s . n . Atitudine , acțiune