Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DUȘ, DUȘMAN, DUȘUMEA, DUȘCĂ, DUȘEGUBINĂ, DUȘMĂNESC, DUȘMĂNI, DUȘMĂNIE, DUȘMĂNOS, DUȘMANCĂ ... Mai multe din DEX...

DUCE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DÚCE^1, duc, vb. III I. Tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul. * Expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce. * Expr. A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase. (Fam.) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase). A se lăsa dus (de gânduri, de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri. A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul la ceva) = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe ( facă ceva); a face ceva. ** Intranz. (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în... ** Intranz. Fig. A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gură. 4. A transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc. 5. A-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi. * Expr. A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte. 6. A îndura, a suporta, a răbda, a suferi. * Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru. 7. A purta războaie, lupte, tratative etc. 8. A depune, a presta o muncă. * Expr. A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva. 9. A trage, a trasa linii. II. Refl. 1. A merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva. * Expr. A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins)= a merge undeva repede, fără ocol. (Pop.) A se duce după cineva = a se mărita. A se tot duce = a merge fără încetare. A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde. A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea. Du-te-ncolo! = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva. (În imprecații) Du-te (sau ducă-se) dracului! (Substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo. (Pop.) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie. ** A colinda, a cutreiera (fără țintă). ** A pluti pe apă sau a zbura în aer. 2. (Despre vești, zvonuri etc.) A se răspândi, a se împrăștia. 3. Fig. A trece; a dispărea. 4. A muri; a se sfârși. III. Intranz. A rezista la... - Lat ducere.

Sursa : DEX '98

 

DÚCE^2, duci, s.m. 1. Titlu purtat de conducătorul unui ducat; persoană având acest titlu. 2. Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. ** Mare senior feudal. 3. Conducător militar la triburile germanice. - Din fr. duc, lat. dux, -cis.

Sursa : DEX '98

 

A ducea aduce

Sursa : antonime

 

A se ducea sosi, a veni, a se întoarce, a reveni

Sursa : antonime

 

DÚCE s. m. 1. conducător militar de trib la vechii germani. 2. nobil feudal. * titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului. 3. titlu purtat de conducătorul unui ducat (1). (< fr. duc, lat. dux, -cis)

Sursa : neoficial

 

DÚCE vb. v. ademeni, amăgi, cârmui, conduce, dirigui, domni, guverna, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, stăpâni, trișa.

Sursa : sinonime

 

DÚCE vb. 1. v. căra. 2. v. transporta. 3. a deplasa. (\~ lingura la gură.) 4. v. merge. 5. v. deplasa. 6. a se deplasa, a se transporta. (S-a \~ la fața locului.) 7. v. pleca. 8. a merge, a pleca, a porni, (pop.) a (se) mișca, (înv. și reg.) a păsa. (Unde te \~?) 9. v. merge. 10. v. trece. 11. a colinda, a cutreiera. (Se \~ prin muzee.) 12. a aduce. (Mi-a \~ pachetul acasă.) 13. v. ghida. 14. v. însoți. 15. a conduce, a purta. (O \~ de mână.) 16. v. transmite. 17. a se îndrepta, a merge. (Acesta e drumul care \~ spre ...) 18. v. trasa. 19. v. răspândi. 20. v. desfășura. 21. v. purta. 22. a întreține, a purta. (A \~ o corespondență vie cu ...) 23. v. suporta. 24. v. rezista. 25. a trăi, a viețui. (O \~ rău.) 26. a-i merge. (Știu o \~ bine!) 27. v. sfârși. 28. v. muri.

Sursa : sinonime

 

DÚCE s. (înv.) ducă, herțog. (\~ de Burgundia.)

Sursa : sinonime

 

dúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duc, 1 pl. dúcem, 2 pl. dúceți, perf. s. 1 sg. duséi, 1 pl. dúserăm; imper. 2 sg. du, neg. nu dúce; part. dus

Sursa : ortografic

 

dúce s. m., pl. duci

Sursa : ortografic

 

A SE DÚCE duc intranz. 1) A se deplasa, a pleca undeva. \~ la școală. * \~ după cineva a se mărita. \~ drept (sau glonț, într-un suflet, fuga, pușcă) a merge repede și fără ocoliri. \~ pe copcă (sau pe gârlă, pe apa sâmbetei) a se pierde. Du-te-vino într-o parte și în alta. 2) (despre zvonuri, vești) A se răspândi repede. /<lat. ducere

Sursa : NODEX

 

A DÚCE duc 1. tranz. 1) (obiecte, ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a transporta. 2) (ființe) A însoți mergând alături sau din urmă. \~ copilul la școală. \~ vitele la păscut. * \~ pe cineva de nas (sau cu vorba, cu zăhărelul) a minți pe cineva, amânând tot timpul îndeplinirea unei promisiuni. A-l \~ capul (sau mintea) a se pricepe. 3) (linii) A imprima pe o suprafață plană; a trasa. \~ o perpendiculară. 4) (știri, vești, informații) A comunica (printr-un intermediar); a transmite. 5):\~ dorul a) a-i fi dor de cineva; b) a simți lipsa unui lucru. \~ grija a purta grijă de; a avea răspundere pentru ceva sau cineva. \~ război, lupte a lupta; a se război. \~ la capăt (sau la bun sfârșit) a îndeplini; a termina. \~ în ispită a face pe cineva săvârșească fapte rele. 2. intranz. 1) (despre drumuri) A avea direcția; a conduce; a îndrepta. Șoseaua duce la Chișinău. 2) (urmat, de obicei, de un circumstanțial de mod) A avea un anumit mod de trai; a trăi. A o \~ bine. A o \~ tot într-un chef. * A o \~ cu chiu cu vai (sau ca vai de lume) a trăi foarte greu. A n-o mai \~ mult a nu mai avea mult de trăit; a fi pe patul de moarte. 3) A avea drept rezultat. Aceasta nu duce la ceva bun. /<lat. ducere

Sursa : NODEX

 

DÚC//E \~i m. (în feudalism) 1) Titlu nobiliar superior marchizului și inferior prințului. 2) Persoană care purta acest titlu. /duc, lat. dux, \~cis

Sursa : NODEX

 

DÚCE s.m. 1. Conducător militar de trib la vechii germani. 2. Nobil feudal care stăpânea un ducat. ** Titlu de noblețe superior marchizului și inferior prințului; persoană având acest titlu. / < lat. dux, ducis, cf. it. duca, fr. duc].

Sursa : neologisme

 

dúce (-c, -us), vb. - 1. A lua cu sine pe cineva spre a-l conduce. - 2. A călăuzi, a orienta. - 3. A trasa, a schița. - 4. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva și a-l pune în alt loc. - 5. A căra. - 6. A suporta, a îndura. - 7. A rezista, a dăinui. - 8. A face reziste, a face dăinuie. - 9. (Arg.) A înșela, a încurca. - 10. A trece. - 11. A trăi. - 12. (Cu pron. compl. o) A se descurca, a se aranja. - 13. (Refl.) A pleca, a porni. - 14. (Refl.) A merge. - 15. (Refl.) A face drumul. - 16. (Refl.) A trece, a se scurge. - 17. (Refl.) A pieri, a dispărea, a se face nevăzut. - 18. (Refl.) A muri. - Mr. duc, duşă, duțire; megl. ducu, duș. Lat. d?c?re (Cihac, I, 83; Pușcariu 552; Candrea-Dens., 517; REW 2785); cf. it. durre, prov., v. fr. duire. În general în celelalte limbi romanice s-au conservat mai bine formele compuse, cf. aducir, conducir, seducir, reducir. Pentru semantismul romanic al formelor pronominale, cf. Densusianu, Hlr., I, 182. - Der. ducă, s.f. (plecare, mers); ducă-se pe pustii, s.m. (epitet popular al diavolului; epilepsie); dus, adj. (plecat, absent; desprins de realitate, îngîndurat; alienat, nebun); dus, s.m. (persoană absentă; mort, defunct); dus, s.n. (plecare). Cf. aduce.

Sursa : etimologic

 

dúce (-ci), s.m. - Titlu nobiliar. - Var. (înv.) ducă. It. duca (sec. XVII), în parte prin intermediul ngr. ??????, sl. duka. Forma actuală a fost readaptată lat. dux, -cem. - Der. ducal, adj. (care aparține ducelui); ducat, s.m. (ducat, monedă); ducat, s.n. (ducat, provincie, teritoriu în stăpînirea unui duce); ducesă, s.f. (soția unui duce); archiduce, s.m. (titlu dat prinților din casa imperială a Austriei). Este dublet de la doge, s.m. (titlu purtat de conducătorii politici ai unor vechi republici italiene), din ven. doge.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DUCE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1165 pentru DUCE.

Alexandru Macedonski - Se duce...

... Alexandru Macedonski - Se duce... Se duce... de Alexandru Macedonski Se duce noru-n al său zbor Ca gândul meu rătăcitor, Aci de lună poleit, Aci de noapte înnegrit. Se duce râul pe costiș, Încolăcit pe sub frunziș, Aci șoptind un cântec blând, Aci umflat și spumegând. Se duce vântul printre foi, Se duc și lucruri vechi și noi, Se duce tot ce e de dus, Pământul jos și luna sus. Dar când e totul călător, Schimbat mereu sau schimbător, Al meu destin e nencetat Neschimbător ...

 

Veronica Micle - Ah! Du-te...

Veronica Micle - Ah! Du-te... Ah! Du-te... de Veronica Micle Ah. du-te, tu suspinul meu, Departe să te duci mereu; Și de-a mea jale nimănui Pe unde-i trece să nu spui. Pe lume să nu te oprești, În vânt să nu te risipești; Te du-n întinsul nesfârșit De dorul meu călăuzit Și acolo rămâi pierdut În lume de nimeni

 

Alexandru Vlahuță - Dor de ducă

Alexandru Vlahuţă - Dor de ducă Dor de ducă de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 6, 1 septembrie 1880 De cînd știe lumea-ntreagă Că-mi ești dragă, Tu tot plîngi și plîngi mereu, Ș-al tău plîns să plec îmi zice, Și ferice Să te duc unde știe eu. Să te duc acolo unde Nu pătrunde Nici un glas de pe pămînt, Să trăim în fericire Și-n iubire Dulce trai sub cerul sfînt. Haide, tu vei fi Ileana Cosinzeana, Mîndra zînă din povești, Și eu, Făt-Frumos. Fecioară, Haide, zboară, Haide, dacă mă

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Marele duce

... satul lui, într-o zi, sosi marele duce. Toți cazacii îi ieșiră înainte și-i sărutară mâna. Copiii se țineau șir după el, și marele duce le împărțea copeici. Copiii luau copeica, se închinau, îi sărutau mâna și se dădeau la o parte cu smerenie. Marele duce se duse la biserică. Sărută pe Mica D, se mirui și lângă o izbă întinse o masă mare. Și bău, și bău votca bună până ... din buzunar; potrivi țeava drept în fruntea calului și trase. Calul se învârti împrejur și căzu ca un mal. - Și p-al doilea! strigă marele duce. - Să trăiești, batiușca Kneaz! răspunse cazacul. Un alt soldat încălecă p-al doilea cal. Marele duce bătu de trei ori în palme. Cazacul ajunse cel dintâi. Marele duce bău un pahar de votca și scoase revolverul. Mulțimea privi înmărmurită. Al doilea cal căzu jos. - Și p-al treilea! strigă marele duce. - Și... răspunse cazacul abia răsuflând. Cazacul izbea furios cu cnutul în pântecile calului. Un nor de praf învăluia pe călăreți. Se văd... se duc... alăturea ... cal a căzut lângă copac. Al cazacului. Se întorc pe jos. Cine a învins? Nu se știe. Călăreții stau smirna înaintea marelui

 

Traian Demetrescu - Dușmani

Traian Demetrescu - Duşmani Dușmani de Traian Demetrescu Eram prieteni vechi, odată, Ba din din același sat, Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă Noi nu ne-am fi certat. Dar într-o zi de sărbătoare, Mergînd pe cîmp agale, C-o fată, dintr-un sat aproape, Ne-am întîlnit în cale. „A cui ești, fa?â€� — i-am zis în treacăt „Ia stăi din mers o leacă...â€� „A cui să fiu?â€� — ea ne răspunde, „A cui o ști să-mi placă...â€� Atît a trebuit: o vorbă, Și-un semn cu salba mîinii, — Și dintr-o vorbă de muiere Azi ne mîncăm ca

 

Dimitrie Anghel - Dușmanul mașinismului

Dimitrie Anghel - Duşmanul maşinismului Dușmanul mașinismului de Dimitrie Anghel Din volumul plănuit "Arca lui Noe" Publicată în Minerva , III, 1032, 31 oct. 1011, p. 1. De la custura informă de silex, ori de la întîiul cuțit de plug făcut din bucata de fier căzută din cine știe ce astru, pe vremea bunilor troglodiți, și pînă la perfecționatele instrumente aratorii din zilele noastre, ce cale uriașe am străbătut. Pentru dunga neagră pe care o scrijelează omul de la începutul lumii, pe fața răbdătorului pămînt, în care să arunce sămînța, cîte minți nu s-au trudit pînă să ajungă la arătură adîncă a plugului cu aburi. Domnul Panțu însă era contra mașinismului și pentru tradiție. Trogloditul din el nu murise încă, și simplul fier de plug, cu care se slujise părinții și străbunii noștri din vremurile cele mai patriarhale, îl satisfăcea cu prisosință. "Mașinile sunt un cuvînt van și niște invenții complicate și diabolice. Totul e să sameni la vreme și să ai ploi priincioase", zicea el. Stăpînul lui era însă cu totul de altă părere, știind că un pămînt, cu cît îl vei lucra mai bine, cu atîta va rodi și el mai mult. Poate că era greșit ...

 

Alexandru Vlahuță - Unui dușman

Alexandru Vlahuţă - Unui duşman Unui dușman de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Nici tu nu știi pricina acestei oarbe furii. Ce foc ascuns te arde? Ce vis urît te-apasă? De-abia mă vezi — si tremuri de voluptatea urii. Eu cuget că în tine urăște-o 'ntreagă rasă. Om fi din două neamuri ce-au stat în vrăjmășie. Răsboae seculare de mult le-au risipit; Și azi în noi se 'ncearcă din nou să se sfîșie: Se căutau de veacuri — s'acum s'au regăsit! În ochii tăi e ura a mii de generații, Și'n brațul tău sînt alții ce vor să mă lovească. Putem noi ști ce straniu amestec de vibrații Dă unui gînd tăriea și'l face să domnească? De-al nostru propriu suflet ades sîntem străini; Lucrează 'n noi străbunii...               Încep să înțeleg: Ai mei au fost se vede atîta de haini, Că fondul lor de ură l'au cheltuit întreg. Azi nu's în stare-a spune o vorbă rea de tine. Tu mă lovești, eu însă din suflet îți doresc Ca răul ce'mi vei face să ți se 'ntoarcă 'n bine. Urăște-mă 'nainte cît ...

 

Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români

Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji şi români Liberalii engleji și români de Ion Luca Caragiale Cartea albastră, pe care a publicat-o zilele acestea guvernul englezesc, deși cuprinde numai și numai documente privitoare la cestiunea afgană, are destulă importanță prin armele ce procură atât adversarilor cât și partizanilor guvernului cârmuit de lord Beaconsfield, pentru viitoarea luptă parlamentară. În privința depeșei, ce de curând lord Cranbroock, actualul ministru al Indiei, a trimis lordului Lytton, vice-regele Indiei, controversa există chiar acum. Acea depeșă cuprindea, după cum se știe, o expunere a politicii urmate de precedentul guvern în privința emirului din Cabul, și arăta în ce și pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații. În deosebi ducele d'Argyll, care fusese secretar de stat la departamentul Indiei pe acea vreme, trebuia să se crează atins. În adevăr, el a și protestat cu putere și cu mult necaz prin coloanele ziarului Daily News. Depeșa lordului Cranbroock, după părerea ducelui d'Argyll, dă seama despre ...

 

Vasile Alecsandri - Cînticul Margaritei

Vasile Alecsandri - Cînticul Margaritei Cînticul Margaritei de Vasile Alecsandri Auzit-ai, frate, de un plai frumos Care-n veci răsună de cîntări iubite? Unde se-mpreună cerul luminos Cu albastrul mărei cei nemărginite? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Unde vîntul serii, blînd ca un suspin, Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur? Unde pe-ale rodii salbe de rubin Flutură verdeața frunzelor de laur? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Auzit-ai, frate, de acel Bosfor, Ce din valuri iese și s-aruncă-n valuri? Care oglindează ca prin vis ușor Tainice saraiuri și-nverzite maluri ? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Unde călătorul, vesel îngînat, Doarme-n legănarea lungelor caice, Și în altă lume tainic deșteptat, Vede împlinirea viselor ferice? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc, Unde înflorește scumpa nălucire? Unde a iubirei dar dumnezeiesc Ca cerescul suflet are nemurire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du- ...

 

Ion Creangă - Punguța cu doi bani

... numărul. Atunci cucoșul înghite cu lăcomie toți banii și lasă toate lăzile pustii. Apoi iesă și de-acolo, el știe cum și pe unde, se duce la fereastra boierului și iar începe: Cucurigu ! boieri mari, Dați punguța cu doi bani ! Acum, după toate cele întâmplate, boierul, văzând că n-are ce ... c-așa am bătut eu cucoșul, știi tu din a cui pricină... și iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce în poiată, găbuiește găina, o apucă de coadă și o ia la bătaie, de-ți venea să-i plângi de milă! Biata găină, cum scapă ... poartă, trece iute pe lângă babă și se pune pe cuibariu; și, după vrun ceas de ședere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce i-a făcut găina!... Și, când se uită în cuibariu, ce să vadă? Găina se ouase o mărgică ...

 

George Coșbuc - Fulger

... încetinel Pe sân a pus odorul și-n patru colțuri el Sărută năfrămuța, și-atunci simți pe tâmple Foc nobil: la fântână se duce și, cum umple Paharul său de apă, trei taberi îl pândea, Dar nici un om din taberi cu ochii nu-l vedea, El fură și ... zi de-a patra, zori dalbi se revărsară, La Volbură-mpăratul grăbește Fulger iară Și cere-al doilea lucru. Cu drag atunci se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, un frâu de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Din veci ... ascultă; în trei rânduri Poți fermeca prin dânsul tot ceea ce-ți stă-n gânduri! Voinicul pune-n deget inelul și pe loc Încalecă; se duce, ca flacără de foc, Trei țări în tot de-a lungul și țări în tot de-a latul, Și-ajunge pe ... zis: Eu te-nțeleg Că ești voinic în fire, că ești fecior întreg, Dar timp e pentru fapta de-a treia; și se duce La masă-i împăratul; din masa, ce străluce D-arginturi și-adamante, fuior de aur ia Și-l dă vorbind lui Fulger: Când Lia, doamna ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUCE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 267 pentru DUCE.

DUȘ

DUȘ , dușuri , s . n . 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă . 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului ( 1 ) ; p . ext . spălare etc . făcută prin acest

 

DUȘMAN

DUȘMÁN , - Ă , dușmani , - e , s . m . și f . , adj . 1. ( Persoană ) care are o atitudine ostilă , răuvoitoare față de ceva sau de cineva , care urăște ceva sau pe cineva ; vrăjmaș . 2. Inamic ( 1 ) ( în război ) . [ Acc . și : ( reg . )

 

DUȘUMEA

DUȘUMEÁ , dușumele , s . f . Pardoseală de scânduri ( a unei

 

DUȘCĂ

DÚȘCĂ , duște , s . f . Cantitate de băutură ( alcoolică ) care se poate bea dintr - o singură

 

DUȘEGUBINĂ

DUȘEGUBÍNĂ , dușegubine , s . f . Răscumpărare ( în bani sau vite ) percepută în Moldova și Țara Românească pentru comiterea unui omor , a unui adulter , pentru răpirea unei fete etc . - De ^4 +

 

DUȘMĂNESC

DUȘMĂNÉSC , - EÁSCĂ , dușmănești , adj . ( Înv . ) Al dușmanilor , privitor la

 

DUȘMĂNI

DUȘMĂNÍ , dușmănesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . A avea sentimente de ură față de cineva ( sau de ceva ) ; a ( se )

 

DUȘMĂNIE

DUȘMĂNÍE , dușmănii , s . f . Sentiment de ură față de cineva sau de ceva ; relații pline de ură între persoane ; vrăjmășie . - Dușman + suf . -

 

DUȘMĂNOS

DUȘMĂNÓS , - OÁSĂ , dușmănoși , - oase , adj . Plin de dușmănie , de ură ; ostil , răuvoitor , dușmănesc . - Dușman + suf . -

 

DUȘMANCĂ

DUȘMÁNCĂ , dușmance , s . f . Dușmană . - Dușman + suf . -

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...