Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DORIAN, ECHINĂ, METOPĂ, MUTULĂ, PROTODORIC, TRIGLIF ... Mai multe din DEX...

DORIC - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). * Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi greceşti, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. - Din fr. dorique, it. doricus.

Sursa : DEX '98

 

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. * (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

Sursa : neoficial

 

dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dórică, pl. dórice

Sursa : ortografic

 

DÓRI//C \~că (\~ci, \~ce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază și cu capitel lipsit de ornamente; simplu și sobru. Coloană \~că. /dorique, lat. doricus

Sursa : NODEX

 

DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ** (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DORIC

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru DORIC.

DORIAN

... în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici ; ( și la sg . ) persoană care aparține acestei populații . 2. Adj . Care aparține dorienilor ( 1 ) , privitor la dorieni ; doric

 

ECHINĂ

... ECHINĂ , echine , s . f . 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele . 2. Mulură convexă , specifică ordinului doric

 

METOPĂ

... METÓPĂ , metope , s . f . Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric

 

MUTULĂ

... MUTÚLĂ , mutule , s . f . ( Arhit . ) Ornament al antablamentului în stilul doric

 

PROTODORIC

PROTODÓRIC , - Ă , protodorici , - ce , adj . Care aparține doricului primar din sec . VII - VI a .

 

TRIGLIF

TRIGLÍF , triglife , s . n . Ornament al frizei templelor dorice , de forma unei plăci dreptunghiulare din piatră cu trei creste în relief ( care se repetă la intervale egale ) . [ Var . : triglífă s .