Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:FABULA, FABULAȚIE, FABULARE, AFABULAȚIE, ALEGORIE, APOLOG, BESTIAR, FABULIST, FABULISTIC, FABULOS ... Mai multe din DEX...

FABULĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

FÁBULĂ, fabule, s.f. Scurtă povestire alegorică, de obicei în versuri, în care autorul, folosind procedeul personificării animalelor, plantelor și lucrurilor, satirizează anumite moravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. ** Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reală; p. ext. minciună. - Din fr. fabulation, lat. fabulatio.

Sursa : DEX '98

 

FÁBULĂ s. f. 1. specie a genului epic, alegorică, (în versuri), în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, prin procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. * scurtă narațiune la care participă animale personificate. 2. subiectul, textura unei scrieri literare. * povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. (< lat. fabula)

Sursa : neoficial

 

FÁBULĂ s. v. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, subiect.

Sursa : sinonime

 

FÁBULĂ s. (LIT.) (pop.) tâlc. (O \~ de Esop.)

Sursa : sinonime

 

fábulă s. f., g.-d. art. fábulei; pl. fábule

Sursa : ortografic

 

FÁBUL//Ă \~e f. 1) Creație literară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificării. 2) Povestire în care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula

Sursa : NODEX

 

FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ** Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula].

Sursa : neologisme

 

fábulă (-le), s.f. - Povestire scurtă alegorică. Lat. fabula (sec. XIX). - Der. (din fr.) fabulist, s.m.; fabulos, adj.; fabulați(un)e, s.f.; confabula, vb. refl. Cf. faulă.

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FABULĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 90 pentru FABULĂ.

Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte

Cincinat Pavelescu - Fabule mărunte Fabule mărunte de Cincinat Pavelescu I Greoi aleargă un măgar Cu fruntea-n jos, cu pasul rar; Și iepurele, când îl vede, Ușure-n urma-i se repede, Gonește ca o vijelie L-ajunge și-l întrece, dar... Morală: Ce mare grozăvie Să-ntreci pe un măgar! II Doi șerpi au întrebat o stâncă:  Ce-ți face stropul mic de apă?  În fiece minut mă sapă Încet-încet și mă mănâncă!  Dar ea ca noi nu are dinți Să te mănânce; stâncă, minți! Și stânca le răspunde: Iată, De dinții voștri nu mi-e frică, Căci se tocesc, dar picătura, Deși e albă și e mică, Eternă e ca și

 

Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene

... capul pe-al său scutar. Deci eu să doarmă îl las, Fiind și eu ostenit, Și contenesc să vă spui, Boieri cuminți ce-ascultați, Ceastă fabulă

 

Alecu Donici - Înființarea fabulei

Alecu Donici - Înfiinţarea fabulei Înființarea fabulei de Alecu Donici În palat la împărat, Adevărul, gol din fire, Fără veste au intrat. La a lui așa privire Împăratul au strigat: — Cine ești? Cum îndrăznești, Gol, aici, să te ivești? — Adevărul sunt. — Ce vrei? — Vreau să-ți spun a mea părere: Tu nicicum nu ai durere Pentru pământenii tăi; Cei mai mari te măgulesc Și norodul jefuiesc; Legile îți sunt călcate... — Ieși afară! Ieși afară! Golule nerușinate! Dați-l uite jos pe scară! Iată cum fu primit Adevărul dezgolit; El, oftând, se depărtară. Dar a lui dorință bună Un alt chip i-au arătat. Adevărul mai pe urmă Iar au mers la împărat, Însă nu gol, ci-n veșminte Împrumutate la minte Și, cu aer de respect, Au vorbit frumos, încet. Împăratul, în mirare, I-au dat toată ascultarea; L-au pătruns, l-au înțeles, Și îndată au ales Alți miniștri, altă curte, Au făcut prefaceri multe, Trebile au îndreptat Ș-au fost

 

Cincinat Pavelescu - Fabulă

... Cincinat Pavelescu - Fabulă Fabulă de Cincinat Pavelescu Unui biet măgar, Bun și cu răbdare, Un stăpân avar Nu-i da de mâncare Decât niște paie Ce le-avea în ...

 

Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi)

... Constantin Negruzzi - Fabulă (Negruzzi) Fabulă de Constantin Negruzzi Ciocârlanul cu mirare Făcea astă întrebare Către vrabia vecină: — Oare pentru ce pricină Cocostârcul care îmblă Și din loc în loc ...

 

George Ranetti - Sonet-Fabulă

... George Ranetti - Sonet-Fabulă Sonet-Fabulă de George Ranetti A ars în mahala o băcănie, Jupînul cu nevasta-i stau în drum, Privind sinistrele grămezi de scrum, Pierduta lor ...

 

Gheorghe Asachi - Zâna fabulei

Gheorghe Asachi - Zâna fabulei Zâna fabulei de Gheorghe Asachi La cetitorul român Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură, Aduc ție-ntăia oară cu plăcere-nvățătură; În a vieței strâmba cale pe român să îndreptez, Prin lupi, corbi, furnici și broaște a vorbi mă disfătez. Adevărul salt nu place, de-i și bun, e plin d-asprime, Dar când vitele l-or spune, n-a să supere pe nime. De aceea a lor zise, cu gând binevoitor, Să asculți, să ierți cutezul, prețuind țintirea

 

Gheorghe Asachi - Epilog la o colecție de fabule

Gheorghe Asachi - Epilog la o colecţie de fabule Epilog la o colecție de fabule de Gheorghe Asachi Contenesc aice cursul Ce-mpreună am făcut Cu furnica și cu ursul, Pe drum încă nebătut. Dar cum voiajerii fac, Neputând nici eu să tac, Dintre cât-am auzit La apus și răsărit, Am scris mică Cărticică, Îns-acii ce o critică, Între cele ce-or să zică, Cugetez că-m vor s-împute, Cum că fiarăle sunt mute, Și prin cele, Care ele Cugetează, spun și dreg Eu pre oameni înțăleg, Ș-or căta ca să dezbine Publicul tot de la mine. Deci am zis cătr-a me carte: Ca să scapi d-atâte sfezi, Cărticico, acasă șezi! Că-n Moldova nu ai parte, Nici salonul e deschis La cii ce nu-s din Paris. Că la Ghiță-n librărie Pulberat-a să rămâie Pănă vreun literat, Ce-n Hârlău s-au doctorat, Va lua-o Și-ndesară, Cu țigară, Criticând, va afuma-o. Au din Țara cea de Gios Boierul gras și gros, Ca s-aducă nou ceva În a sa politioară, Zisă au scris-istorioară, După ce s-a neguța, Cartea ...

 

Alecu Donici - Satire și alte poetice compuneri

Alecu Donici - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am ...

 

Constantin Negruzzi - Satire și alte poetice compuneri

Constantin Negruzzi - Satire şi alte poetice compuneri Satire și alte poetice compuneri de Antioh Cantemir traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844) Prefața autorului Satiră se poate numi acea compunere care prin un stil vesel, luând în râs demoralizația, stăruiește a îndrepta năravurile omenești; pentru aceasta ea în scopul său e potrivită cu orice altă alcătuire morală, dar stilul ei fiind mai simplu și vesel, se citește cu plăcere, și dezvălirile ei sunt mai nimerite pentru că de luarea în râs noi ne temem mai mult decât de orice pedeapsă. Satira și-a luat începutul său în priveliștile populare unde între actele tragediilor se vâra, pentru înveselirea privitorilor, reprezentații comice, în care fețele în chip de satiri prin glume grosiere și cu totul populare, prihăneau năravurile și relele deprinderi ale cetățenilor. Aceste înfățoșeri, romanii urmând grecilor le introduseră în priveliștile lor, iar apoi afară de priveliști începură a face verse satirice. Un oarecare Luțilie deschise drumul lui Orație, Pers și Iuvenal, și aceștia satiricilor italieni, franțezi și de alte nații. Eu în compunerile mele am urmat mai ales pre Orație și pre franțezul Boileau de la carii multe am ...

 

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor

Paul Zarifopol - Paradisul suspinelor Paradisul suspinelor [1] de Paul Zarifopol Mi-ar părea nepotrivit a vorbi cititorului curios de frumusețe literară despre poetul Vinea, fără a-l preveni că arta acestuia e dintre acele care impune modificări în metoda obișnuită a cititului. Povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal, care ar găsi că sunt un interesant caz de umanitate. Cuvintele eroului (paginile Paradisului suspinelor) sunt când memorii ale eroului, când istorisire despre erou. Să nu se grăbească cititorul a-și fixa apetitul pe dezvelirea unui caz interesant de umanitate. Substanța fermecătoare e în altă parte. Adnotatorul memoriilor lui Darie înseamnă: Sensibilitatea dureroasă a eroului s-a lăsat desigur condusă, în povestire, mai mult de acuitatea impresiilor conținute, decât de ordinea cronologică și de logica expunerii. Deci, ziceam drept: nu la cazul interesant de umanitate, ci la expunere să luăm seama. Întâmplările somnului nu sunt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decât al orelor de veghe... Imagini, senzații, emoții, somnul oferă de toate, asemenea vieții pe care ne-am deprins a o considera ca propriu-zisă. Realitatea ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FABULĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru FABULĂ.

FABULA

FABULÁ , fabulez , vb . I . Tranz . A imagina fapte , întâmplări etc . prezentându - le drept reale sau posibile ; p . ext . a

 

FABULAȚIE

FABULÁȚIE , fabulații , s . f . 1. Poveste alegorică ; p . ext . povestire cuprinsă într - o operă literară , afabulație . 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar . 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală ; p . ext .

 

FABULARE

FABULÁRE , fabulări , s . f . Faptul de a fabula . - V.

 

AFABULAȚIE

AFABULÁȚIE s . f . 1. Ansamblul întâmplărilor care constituie intriga unei opere literare epice sau dramatice ; fabulație . 2. Morala unei

 

ALEGORIE

... alegorii , s . f . 1. Procedeu artistic constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete . 2. Operă literară sau plastică folosind această formă de expresie ( fabulă

 

APOLOG

... APOLÓG , apologuri , s . n . Scurtă povestire ( în versuri sau în proză ) care cuprinde o învățătură morală practică , prezentată în formă alegorică . V. fabulă

 

BESTIAR

BESTIÁR , bestiare , s . n . Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale . [ Pr . : - ti -

 

FABULIST

FABULÍST , - Ă , fabuliști , - ste , s . m . și f . Autor de

 

FABULISTIC

... FABULÍSTIC , - Ă , fabulistici , - ce , adj . De fabulă

 

FABULOS

FABULÓS , - OÁSĂ , fabuloși , - oase , adj . 1. ( Despre sume de bani , prețuri , averi ) , Care depășește orice închipuire ; enorm , extraordinar . 2. Care aparține lumii fabulelor , a legendelor , a mitologiei ; fantastic , minunat . 3. ( Adesea substantivat , n . ) Imaginar ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...