| 
  Cuvântul FIZICA nu a fost găsit. 
Au fost afișate formele bază:
FIZICĂ,FIZICForme cu și fără diacritice ale cuvântului FIZICA:
 FIZICĂ, 
 FIZICĂ.   
FIZICA
-
Definiția din dicționar
 Traducere: engleză 
  
Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. fízică s. f., g.-d. art fízicii 
  Sursa
:
ortografic 
   
FÍZICĂ f. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților și al structurii materiei, formelor ei de mișcare și de transformare. [G.-D. fizicii] /physike, lat. physica
  Sursa
:
NODEX 
   
FÍZICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și al proprietăților materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. * Fizică atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; fizică nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic. [Gen. -iei, var. fisică s.f. / < fr. physique, lat. physica, gr. physikos < physis - natură].
  Sursa
:
neologisme 
   
FÍZIC, -Ă,  fizici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care se referă la corpul ființelor vii, în special la activitatea mușchilor, care aparține corpului ființelor vii, în special activității musculare. ** Care aparține simțurilor. Plăceri fizice. 2. S.n. Aspectul exterior al unei persoane; constituție naturală a unei persoane. 3. Adj. Care aparține materiei, privitor la materie; material; concret. * Geografie fizică = ramură a geografiei având ca obiect studiul naturii suprafeței terestre și a mediului geografic. 4. S.f. Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei, formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare. ** Manual care cuprinde elementele acestei științe. 5. Adj. Care aparține fizicii (4), privitor la fizică. - Din fr. physique.
  Sursa
:
DEX '98 
   
FÍZIC, -Ă I. adj. 1. referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. referitor la materie, material, concret. 3. referitor la fizică, la fenomenele pe care le studiază. II. s. n. aspect exterior al (corpului) unui om. III. s. f. știință care studiază structura și proprietățile materiei, cu formele mișcării ei și cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o ~ atomică = parte a fizicii care studiază proprietățile fizice ale atomilor; ~ nucleară = ramură a fizicii care studiază proprietățile nucleului atomic.  (< fr. physique, lat. physicus, gr. physikos)
  Sursa
:
neoficial 
   
FÍZIC adj., s. 1. adj. v. corporal. 2. adj. v. sexual. 3. adj. v. trupesc. 4. adj. pământesc, trupesc. (O iubire \~.) 5. s. v. conformație. 6. adj. v. concret. 7. adj. v. mecanic. 8. adj. manual, (înv.) meca-nicesc. (Muncă \~.)
  Sursa
:
sinonime 
   
fízic adj. m., pl. fízici; f. sg. fízică, pl. fízice
  Sursa
:
ortografic 
   
fízic s. n.
  Sursa
:
ortografic 
   
FÍZI//C^2 \~că (\~ci, \~ce) 1) Care ține de corpul ființelor vii și de activitatea musculară; propriu corpului ființelor vii și activității musculare. Forță \~că. Dezvoltare \~că. 2) Care ține de materie; propriu materiei. * Geografie \~că ramură a geografiei care se ocupă cu studiul naturii suprafeței terestre și mediului geografic. 3) Care ține de fizică; propriu fizicii. /physique, lat. physicus
  Sursa
:
NODEX 
   
FÍZIC^1 n. rar Exterior al unei persoane. /physique, lat. physicus
  Sursa
:
NODEX 
   
FÍZIC, -Ă adj. 1. Referitor la corpul omului și la activitatea musculară. 2. Referitor la materie, material; concret. * Geografie fizică = ramură a geografiei care studiază natura suprafeței terestre și a mediului geografic. 3. Referitor la  metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiază fizica. // s.n. Înfățișare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Var. fisic, -ă adj. / < fr. physique, lat. physicus, gr. physikos].
  Sursa
:
neologisme 
   
  Copyright © 2004-2020 DEX online. 
  Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL
, cu condiția păstrării acestei note. |