Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul SCHELA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: SCHELĂ

  Vezi și:SCHELĂRIE, ANCASTRAMENT, BILĂ, CAPRĂ, SAMAR, SCHELĂ, SCHILER ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SCHELA: SCHELĂ.

 

SCHELA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SCHÉLĂ, schele, s.f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ** Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ** Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. - Din scr. skela, bg. skelja.

Sursa : DEX '98

 

SCHÉLĂ s. v. barcă, debarcader, eșafod, luntre, port.

Sursa : sinonime

 

SCHÉLĂ s. (CONSTR.) eșafodaj, (reg.) alaș, pat. (\~ a unei construcții.)

Sursa : sinonime

 

schélă s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle

Sursa : ortografic

 

SCHÉL//Ă \~e f. 1) mai ales la pl. Instalație provizorie, din lemn sau din metal, ridicată pe un șantier în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; eșafodaj. 2) Punte de legătură dintre o navă și țărm. /< sb. skela, bulg. skelja

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru SCHELA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 21 pentru SCHELA.

Dimitrie Anghel - Triumful vieții

Dimitrie Anghel - Triumful vieţii Triumful vieții de Dimitrie Anghel Doctorului Hoenig Să reînvii din nou ca pasărea Phoenix e desigur o problemă extraordinară. Dar, oricîte mizerii te-ar abate, oricîte dezastre ar fi să ți se întîmple, ești dator să păstrezi scînteia care mai arde în tine și s-o ațîți din nou, s-o faci flacără. Dacă flacările mi-au luat tot ce-am avut pămîntesc, dacă a fost scris să mi se distrugă toate pioasele amintiri, dacă mi s-a fărîmat cuibul acela unde mă aciuiasem o clipă și unde am fost fericit, visînd și lucrînd, trebuie să fiu tot atît de fericit că viața a pus cu prisos puteri în mine ca să pot renaște. Visurile, pe cari le-am visat și am încercat să le încheg, va trebui să renunț la ele, căci nu poți visa de două ori același lucru, precum nu te poți scălda de două ori în același fluviu, cum spune un vechi adagiu. În cazul meu, acel scripta manent e o tristă ironie, și manuscrisele mele au dovedit-o îndeajuns. Dacă am perdut atîtea însă, sufletul meu a avut și bucurii, căci numai ...

 

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului

Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeşului Mănăstirea Argeșului Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri , 1874 Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Pe Argeș în jos, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece [1] Cu tovarăși zece, Nouă meșteri mari, Calfe și zidari, Și Manole, zece, [2] Care-i și întrece. Merg cu toți pe cale Să aleagă-n vale Loc de mănastire Și de pomenire. Iată, cum mergeau Că-n drum ajungeau Pe-un biet ciobănaș Din fluier doinaș, [3] Și cum îl vedea Domnul îi zicea: ,,Mândre ciobănaș, Din fluier doinaș! Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?" ,,Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât îl auzea, Domnu-nveselea Și curând pleca, Spre zid apuca Cu nouă zidari, Nouă meșteri mari Și Manole zece Care-i și întrece. ,,Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de mănastire ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Gruia

Ştefan Octavian Iosif - Gruia Gruia — Baladă din popor— de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Jos, sub nucul uriaș, Gruia adormise — Doarme ca un copilaș Legănat de vise. Paloșu-i atîrnă-n cui, Aninat de-o cracă ; Murgul paște-n voia lui, De urît să-i treacă. „Scoală, Gruio, drag copil, Scoală, Gruio dragă ! Au nu vezi cum vin tiptil Turcii și te leagă ? Turcii vin ș-aduc cu ei Funii de mătase, Funii răsucite-n trei Și-mpletite-n șase...â€� Bate vîntul cătinel, Pletele-i mîngîie — Turcii se-ngrozesc de el, Strîng de căpătîie. Bate vîntul mai avan, Pletele-i zburlește ; Turcii plîng: „Aman ! Aman !â€� Gruia se trezește. — Măi, dar greu ce-am fost dormit Zice și se miră. Ori păiangeni au venit Și mă înveliră ? Ia să mișc puțin din mîni, Poate m-oi desface — Alelei, pui de păgîni, Nu veniți încoace ?... Sar frînghiile în trei Și plesnesc în șase, Turcii fug ca vai de ei, Fug cu moartea-n oase. Saltă Gruia și — hai-hui ! — Sus pe cal s-aruncă, Clocotă pe urma lui Șapte văi și-o luncă. Tropotă copitele, Pulberea o scurmă ...

 

Alexandru Vlahuță - Sonet (Lăsați-mă singurătății mele)

Alexandru Vlahuţă - Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Sonet de Alexandru Vlahuță Lăsați-mă singurătății mele. Mi-albește capul, în vârtejul lumii, Pe frunți de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-și droaia lui de můmii! Tihnit, ascult a gândului poveste, Mă-nșel, și cred că tot ce-a fost mai este. Ce dulce-i astă amăgire-a vieții! Tăceți s-adorm, nu voi să prind de veste Că mi s-a stins văpaia tinereții, Ș-asupră-mi anii grei și-aștern

 

Dimitrie Anghel - În port

Dimitrie Anghel - În port În port de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul 1 iulie 1907 E cald, și vîntul bate acuma de la sud. De pretutindeni glasuri grăbite se aud, Cum urcă și se cheamă, pe cheiul alb de soare; În scăpărări de geamuri, și-alămuri lucitoare, Duc trenurile-aiurea prisosul țărei noastre... În zare ceru-i una cu apele albastre, Iar portul tot e galben de aurul luminii, Două clipite nu vezi pe cer aceleași linii; Pornește-un vas acuma mișcându-și tricolorul, Și-abia de-și întregește priveliștea decorul, Și-ncepe o batistă un semn de cale bună, Un steag turcesc înscrie pe cer o semilună Și peste tot mișcarea cobolzilor pe schele; Se-nalță mîni trudite spre cer, cu sarcini grele, Grăbesc pe punți, și-n urma acestor pale, Un lung miros de smoală, de flori, de portocale, De țări de mult văzute ca-n vis odinioară, Se-mprăștie-n tot portul și stau pîn’ în de seară Cînd farul își aprinde lumina subt pleoape, Și pare-n întuneric un Crist umblînd pe

 

Mateiu Caragiale - Prohodul războinicului

... Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare Și-n adâncimi de codri, sub ceru-nnegurat, Crunți vânători de zimbri urlând i-au înălțat O schelă uriașă de prăzi și de odoare. Și trupuri răstignite, și tigve rânjitoare, Și prunci zdrobiți, și roabe cu sânul spintecat Se zbat în gheara morții ...

 

Mihai Eminescu - Mortua est!

Mihai Eminescu - Mortua est! Mortua est! de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surâsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit, înger cu fața cea pală, Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? Dar poate acolo să fie castele Cu ...

 

Mihai Eminescu - Pierdut în suferința...

Mihai Eminescu - Pierdut în suferinţa... Pierdut în suferința... de Mihai Eminescu Pierdut în suferința nimicniciei mele, Ca frunza de pe apă, ca fulgerul în haos, M-am închinat ca magul la soare și la stele Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scânteie, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femeie... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă e de spumă, un creț de val, un nume, Ce tÄ›mid se cutează în veacul cel de fier. Mai bine niciodată el n-ar fi fost pe lume Și-n loc să moară astăzi, mai bine murea

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cântec ­ urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. ...

 

Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă

Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale 1878 Cuprins 1 PERSOANELE 2 ACTUL I 2.1 SCENA I 2.2 SCENA II 2.3 SCENA III 2.4 SCENA IV 2.5 SCENA V 2.6 SCENA VI 2.7 SCENA VII 2.8 SCENA VIII 2.9 SCENA IX 3 ACTUL II 3.1 SCENA I 3.2 SCENA II 3.3 SCENA III 3.4 SCENA IV 3.5 SCENA V 3.6 SCENA VI 3.7 SCENA VII 3.8 SCENA VIII 3.9 SCENA IX PERSOANELE JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA , cherestigiu, căpitan în garda civică NAE IPINGESCU , ipistat, amic politic al căpitanului CHIRIAC , tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă SPIRIDON , băiat pe procopseală în casa lui Titircă RICĂ VENTURIANO , arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist VETA , consoarta lui Jupân Dumitrache ZIȚA , sora ei În București, la Dumitrache ACTUL I (O odaie de mahala. Ușă în fund dând în sala de intrare; de amândouă părțile ușii din fund, câte o fereastră. Mobile de lemn și paie. La stânga, în planul întâi și-n planul din fund câte o ușă; în ...

 

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră

Dimitrie Anghel - Privind o stea terestră Privind o stea terestră de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XV, 267, 6 [19] dec. 1911, p. 214. Am în fața mea un glob terestru. Un albastru uniform spune imensul oceanelor, marea împărăție a apelor, nemărginirea mișcătoare care nu-și mai află astîmpăr, fluidul element ce predomnește asupra uscaturilor. Figuri bizare, pe care aleargă umbre ușoare ce înseamnă uriașii munți, dungi abia scrise ce sunt fluviile mari, locuri goale și necunoscute ce sunt imensele pustiuri, pe care n-a călcat poate pas de om, zugrăvesc continentele. Cu cît curba urcă spre poluri, mai trist, mai gol, mai necunoscut se întinde rotundul pe care trăim. Acolo stînci de ghiață dăinuiesc de veacuri, ghețari uriași își ridică ascuțitele vîrfuri spre cer, eratice blocuri coboară dezrobite din cînd în cînd de soarele avar, ca să vie spre noi. Imensul albastru, ce înrămează ceea ce n-au putut încă să cuprindă valurile, e însemnat cu toate acestea de slabe cărări negre, de puncte de cerneală așezate unul lîngă altul, de un paianjeniș de fire încurcate, ce-și povestesc tovărășiile ce le-au legat oamenii, de nevoile ce au întins punți mișcătoare de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCHELA

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru SCHELA.

SCHELĂRIE

... SCHELĂRÍE , schelării , s . f . 1. Scheletul unei construcții , al unui sistem tehnic etc . 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei construcții . - Schelă

 

ANCASTRAMENT

ANCASTRAMÉNT , ancastramente , s . n . Locaș în zidăria unui chei pentru fixarea unei pasarele , a unei schele

 

BILĂ

BÍLĂ^3 , bile , s . f . Trunchi ( subțire ) , mai ales de brad , întrebuințat în construcții , la schele . BÍLĂ^2 , bile , s . f . Sferă ( de mici dimensiuni ) fabricată din diferite materiale și întrebuințată în diverse scopuri ( ca rulmenți , la unele jocuri de copii , la jocul de popice , ca modalitate de vot etc . ) . BÍLĂ^1 , bile , s . f . ( Anat . )

 

CAPRĂ

CÁPRĂ , capre , s . f . I. 1. Gen de mamifere rumegătoare paricopitate , cu părul lung , cu coarne , mai mari și diferențiate la masculi ( Capra ) ; animal care face parte din acest gen ; p . restr . femela acestui animal . 2. Joc popular românesc , care face parte din obiceiurile practicate de Anul nou și care constă din executarea unor figuri comice de către un personaj mascat cu cap de capră ( I 1 ) care bate ritmic din fălci ; p . ext . personaj mascat astfel ; turca . 3. ( Art . ) Numele unui joc de copii , în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe genunchi , iar ceilalți sar peste el . II. 1. Unealtă de lemn cu patru picioare , încrucișate două câte două , pe care se pun lemnele pentru a fi tăiate cu ferăstrăul . 2. Sistem de lemne încrucișate care servește la susținerea schelelor de lucru , a unor platforme etc . 3. Scaun ( sau ladă ) care se află în partea de dinainte a trăsurii sau a căruței și pe care șade vizitiul . 4. Aparat de gimnastică pentru sărituri , format dintr - un suport capitonat așezat pe patru picioare , cu înălțimea reglabilă . 5. Arșic de

 

SAMAR

SAMÁR , samare , s . n . 1. Șa mare de povară , fără scări , care se pune pe măgari și pe catâri ; p . ext . încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară . 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă , care servește la transportarea cărămizilor pe schele . 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei

 

SCHELĂ

SCHÉLĂ , schele , s . f . 1. Construcție auxiliară provizorie , metalică sau de lemn , servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime ; eșafodaj . 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei . 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței . 4. ( Înv . ) Port pe malul unui fluviu ; p . restr . debarcader . 5. ( Înv . și reg . ) Târg ; piață de

 

SCHILER

... SCHILÉR , schileri , s . m . Dregător domnesc , conducător al unui punct vamal ( din preajma unei ape ) în evul mediu în țările românești . - Schelă