Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul URMEI nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: URMĂ

  Vezi și:ADICĂ, ALGONKIAN, ARHEOLOGIE, CORP, ECARTAMENT, FUCOIDE, FULEU, GUMĂ, ICONOLOGIE, IMPETIGO, IMPRIMA ... Mai multe din DEX...

URMEI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ÚRMĂ, urme, s.f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. * Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare a..., drept consecință a... * Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări. * Expr. A merge (sau a călca) pe urmele cuiva = a avea calitățile, defectele, apucăturile, comportarea (bună sau rea a) cuiva, a semăna cu cineva (în comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva. Nici urmă sau fără urmă (de) ... = deloc, nici un pic. A da de (sau a găsi) urma (sau urmele) cuiva = a obține unele date cu privire la o persoană pe care o caută. 2. Punct sau stadiu final; sfârșit. * Loc. adj. Din (sau de pe) urmă = a) de la sfârșit, ultim; b) precedent. Din urmă = a) din spate, dindărăt; b) de la locul unde a rămas. * Loc. adv. În urmă = a) în spate, îndărăt; b) mai târziu, apoi; c) mai de mult. Pe urmă = mai târziu, ulterior. (Până) la urmă = la sfârșit de tot. În cele din (sau de pe) urmă = la sfârșitul unui șir, unei succesiuni; în sfârșit. ** Loc. prep. În urma... = a) în spatele, după..., la sfârșitul...; b) drept urmare, datorită... De pe urma... = după moartea cuiva, drept moștenire de la cineva. * Expr. A rămâne în urmă = a se lăsa întrecut de alții pe drum sau în activitate, în muncă. A fi (sau a merge, a rămâne) în urmă = (despre ceas) a merge mai încet, arătând o oră mai mică decât cea oficială. La urma urmei (sau urmelor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie. ** (Înv.) Urmare, consecință, rezultat. 3. (Mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață. ** Dreaptă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață. - Lat. *orma.

Sursa : DEX '98

 

ÚRMĂ s. v. consecință, efect, repercusiune, rezultat, urmare.

Sursa : sinonime

 

ÚRMĂ s. 1. (fig.) pistă. (Se află pe o \~ falsă.) 2. întipărire, tipar, (fig.) amprentă. (Picioarele lăsau \~e adânci în noroi.) 3. v. dâră. 4. v. relicvă. 5. semn. 6. v. cicatrice. 7. (fig.) umbră. (Nici o \~ de tristețe.) 8. v. sfârșit.

Sursa : sinonime

 

úrmă s. f., g.-d. art. úrmei; pl. úrme

Sursa : ortografic

 

ÚRM//Ă \~e f. 1) Semn lăsat de cineva sau de ceva pe o suprafață oarecare. \~e de animal. \~ de tractor. \~a unei lovituri. * A da de \~ a dispune de informația necesară. A-i da (cuiva) de \~ (sau a ști de \~a cuiva) a găsi locul unde se află cineva. A nu-i (mai) da (cuiva) de \~ a nu mai avea nici un fel de date despre cineva. A dispărea fără \~ a pleca fără a lăsa vreun indiciu despre sine. Nici \~ de... deloc; nici un pic. 2) Fază de la sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen. * \~a alege un lucru poate fi apreciat just numai la sfârșit. Ceasul din (sau de pe) \~ ultimele clipe din viață. La \~ a) cel de pe urmă; ultimul; b) în încheiere; la sfârșit. La \~a \~ei (sau \~a \~elor) în definitiv. În cele din \~ (sau până la \~) în (la) sfârșit. În (sau din) \~a cuiva (sau a ceva) în (sau din) spate, îndărătul cuiva (sau a ceva). Pe \~ mai târziu; ulterior. A rămâne (sau a fi) în \~ a) a nu se putea ține de alții; a merge mai încet; b) a se prezenta mai rău decât alții într-un domeniu de activitate. [G.-D. urmei] /<lat. orma

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru URMEI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 254 pentru URMEI.

Alexei Mateevici - De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F

Alexei Mateevici - De unde vine numirea naşterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun? de Alexei Mateevici Numirea aceasta-i foarte veche — și despre iscodirea ei s-au spus multe. Cu toate acestea, și pân-acuma nu se știe lămurit de unde a venit această numire în limba moldovenilor noștri. Să cercetăm trebuința aceasta mai de aproape. Să luăm în vedere că limba noastră, care s-a născut odată cu primirea sfintei credințe a lui Hristos, a păstrat vreo câteva urme și din acea vreme, când strămoșii noștri au fost încă păgâni. Așa-s, de pildă, numirile sărbătorilor păgânești, pe care norodul nostru adeseori le păstrează încă și acuma: Rusaliile, Joile Mari și altele de felul lor. Așa-s și numirile zilelor săptămânii, care se trag din numirile dumnezeilor păgânești ale vechilor romani, din care ne tragem și noi: luni, de la dumnezeoaia Luna; marți, de la Mars — Dumnezeul războiului; miercuri, de la Miercurie — Dumnezeul negustoriei — și așa mai departe. Păgânătatea și-a lăsat unele urme de ale sale în limba și obiceiurile norodului nostru până în vremea de astăzi, ...

 

Alexei Mateevici - Munca noastră

... la ajungerea dorinței obștești. Și dacă munca lor este trainică și folositoare, apoi trebuie s-o urmeze și mai încolo tot ca și mai în urmă, iar dacă nu, să se silească ca să găsească chipuri mai bune și mai potrivite. Noi, moldovenii, câți suntem în Basarabia, trebuie să facem o ... fost pusă în temelia acelei vieți noi, care-o doresc moldovenii deșteptați. Încă și mai grea s-a arătat munca asta mai pe urmă, când au prins a ni se pune în cale fel de fel de piedici de dușmanii noștri. Acești dușmani au fost și sunt ...

 

Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky

... răspuns eu. — Atunci, dacă nu-l cunoști pe Pawlowsky... — Să nu mai vorbim de Pawlowsky, am răspuns eu. 2. P.S. în momentul din urmă, aflu că Societatea presei va ține deseară o întrunire, la care sunt invitați toți ziariștii din Capitală, toți, chiar și acei cari nu fac parte ...

 

Vasile Alecsandri - Dolca

Vasile Alecsandri - Dolca Pe câmpul Tinechiei, Pe zările câmpiei, Răsărit-au florile Odată cu zorile? N-au răsărit florile, Ș-a dus Costea oile De-a așezat stânele Pe toate movilele. Azi e luni și mâini e marți, Pleacă Costea la Galați. Să ia sare La mioare, Și bolovani La cârlani, Și tărâțe, La oițe, Și glugi mari La cei zărari, Și opinci La cei voinici. Iară Costea cum mergea Cu Fulga se întâlnea. Fulga cel cu barba neagră Și cu mintea neîntreagă, Necăjit și obosit, De trei zile flămânzit: ,,Alei! Fulgo, dragul meu, Să faci cum ți-oi zice eu: Mergi la stâna mea cu bine Să-ți iei un dar de la mine, [1] Trei mioare de frigare Ș-încă una de căldare Ca să-ți fie de prânzare." Fulga cel cu barba neagră, Dar cu mintea neîntreagă, Sus la stână se ducea Ș-oile cât le vedea, Cârduri, cârduri le rupea, Cu botâul le mâna În codru la Pandina. Iar Costea când se-ntorcea Mare pagubă-și vedea Că lui, mări, nu-i venea Nici laptele la mulsoare, Nici cașul la-nchegătoare, Nici urda la-nvelitoare! Costea mult nu se-ngăima, El ...

 

Paul Zarifopol - Despre ideologia lui Eminescu

... studiile asupra operei lui Eminescu. Dl Cezar Papacostea cercetează urmele de filozofie antică; dl Murărașu, naționalismul; Cora Valescu, pesimismul; Iuliu Iura, mitul; iar acum în urmă, G. Călinescu, în primul volum consacrat Operei lui Eminescu, expune și examinează filozofia teoretică și practică a acestuia. Până se va scrie un ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Copila din străini

Ştefan Octavian Iosif - Copila din străini Copila din străini de Friedrich Schiller Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 12 martie 1895 Într-un cătun, pe la Florii, Venea în orice primăvară, Cu cele dintîi ciocîrlii, O mîndră, tainică fecioară. Ea nu era născută-n plai, Nu se știa de unde este, Și urmele i le pierdeai La despărțire, făr' de veste. În sfînta ei apropiere Era atîta-nsuflețire, Dar o nobleță, o putere O-ndepărta de iscodire. Venea cu fructe și cu flori, Le aducea din depărtare, Din cîmpii cei mai roditori, De rouă plini și plini de soare, Cu drag le împărțea apoi, Unuia fructe — altuia flori: Bătrîni în cîrji și juni vioi Mergeau spre casă zîmbitori. Și toți erau bineveniți, Dar cînd să plece din cătun, Ea dete darul cel mai bun Unei perechi de-

 

Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Ștefan Octavian Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Ştefan Octavian Iosif) Furtuna de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție A revenit albastrul mai ! Flori în grădină, flori pe plai     Și flori la pălărie! Stau ca pe spini, stau ca pe foc ! E timpul numai bun de joc     Și bun de ștrengărie... Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag     S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui : Mă dau mai bine-n partea lui,     Că nu e mai tot anul ! O șterg de-acasă frumușel : Grivei cu mine, eu cu el,     Și satu-n colb se-neacă... Intrăm în codru, și Grivei A-nnebunit de vesel ce-i :     Mă mușcă, sare, joacă... Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt, Își face mendrele ; eu cînt,     Și codrul lin răsună... Pe sus trec leneș nouri grei — Noi nici nu ne gândim la ei,     Și doar aduc furtună ! Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat, Lumina-n zări se stînge... Un roi de frunze joacă-n drum — Tot codrul e-un vîrtej acum,     Și eu pornesc a plânge... Alerg în jos, alerg în sus : Am rătăcit, ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Zmeoaica

Ştefan Octavian Iosif - Zmeoaica Zmeoaica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Zorește-ți fugarul și-aține-te bine ! Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos Pe urmele noastre pornit-a, și vine Purtată în goană, ca norul de vînt, C-o falcă în cer și cu alta-n pămînt ! — N-ai teamă, copilă de crai, căci cu noi E Galben-din-soare, copilă, n-ai teamă ! Aruncă năframa cea scumpă-napoi, Să crească un codru năstrușnic de-aramă : Pîn'dinții Zmeoaicei, rozînd, s-or toci, Noi fi-vom departe, departe de-aci ! — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Nu simți tu dogoarea arzîndu-te-n spate ? E crunta Zmeoaică cu chipul hidos : Rozînd la copaci, prin pădure străbate. Ea vine cumplită, cu părul vîlvoi, Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi ! — N-ai teamă, tu, mîndră copilă de crai, N-ai teamă, al inimei mele tezaur ! Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai, Pe loc să se facă un munte de aur. Ah, iată-l cum crește cu vîrful în cer — Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier ! — ...

 

Alecu Russo - Stânca Corbului

... de groază și de durere, se îndreptă spre stânca asta și ajunse curând pe marginea ei. Aicea ea se opri o clipă și cătă în urmă. Tătarii se apropiau cu fuga. Atunci ea căzu în genunchi și se rugă lui Dumnezeu să-i vie-n ajutor... Zadarnică rugăminte!... Mâna unui tătar ...

 

Alexandru Macedonski - Cântecul și poetul

Alexandru Macedonski - Cântecul şi poetul Cântecul și poetul de Alexandru Macedonski Când se naște într-o țară mică, — cine e poet, Dacă simte-a lui făptură că e roasă de-un regret, E desigur de regretul c-a născut. — El cântă, scrie, Și abia în câte-un suflet, află câte-o simpatie. Încolo, cine-l citește, sau de pizmă e cuprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins     Cartea i-o silabisește. Dar de ce de insomnie doborât, — poetul cântă, Ș-având toate împotrivă inima și-o mai frământă Să mai lase pe hârtie ca să treacă-al său condei, Ce fixează note de-aur pe al foilor temei Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Stofele predestinate urme multe să nu lase.     Visul ce ne tot șoptește? Liliacul alb și roșu harpa sa o coronează, Al său cântec, ca sideful strălucește, — și vibrează Mai curat decât un sunet de cristal. — Armonios Ca un țipăt de vioară sub arcușul mlădios, Smulge lacrimi. — Blând și dulce se înalță; — câteodată, De se-ncarcă cu mânie vânătă și nenfrânată     Este pentru vinovați. Iată cântecul. — Poetul pentru ce- ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie

Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău; M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate, Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău. Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână, Deșteptat fără de veste de un înger lucitor, Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior... Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni, Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător, Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor. Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase Mi-a văzut a vieții navă ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMEI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 23 pentru URMEI.

ADICĂ

ADÍCĂ adv . 1. Și anume , cu alte cuvinte , va să zică ; adicălea , adicătelea . 2. La urma urmei , în definitiv ; mai bine

 

ALGONKIAN

ALGONKIÁN , - Ă , algonkieni , - e , s . n . , adj . 1. Subst . Eră geologică căreia îi aparțin formațiile dintre arhaic și paleozoic și care conține urme de organisme și de cărbuni . 2. Adj . Care se referă la vârsta sau la formațiile algonkianului ( 1 ) . [ Pr . : - ki -

 

ARHEOLOGIE

ARHEOLOGÍE s . f . Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate . [ Pr . : - he -

 

CORP

CORP , corpuri , s . n . , ( I 3 ) și corpi , s . m . I. 1. Totalitatea organelor unei ființe vii ; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional ; trup . 2. Partea principală a unui obiect , a unei construcții , a unei mașini etc . 3. ( Fiz . ) Agregat de molecule , porțiune de materie cu masă diferită de zero . 4. ( Jur . ; în sintagma ) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat să servească la săvărșirea unei infracțiuni , obiect care poartă urmele unei infracțiuni sau asupra căruia s - a săvârșit infracțiunea , adus în justitie ca probă materială contra acuzatului . 5. ( In sintagma ) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei , exprimată în puncte tipografice . II. 1. Totalitatea persoanelor care , prin funcție sau prin profesiune , formează o unitate deosebită , legal constituită . 2. ( Cu determinări introduse de prepozitia " de " ) Mare unitate militară , cuprinzând mai multe divizii , de obicei de aceeași categorie . Corp de aviație . 3. ( În sintagma ) Corp de legi = culegere de legi ;

 

ECARTAMENT

ECARTAMÉNT , ecartamente , s . n . Distanța dintre urmele lăsate pe teren de roțile aceleiași osii ale unui vehicul ; distanța dintre fețele interioare ale celor două șine de cale

 

FUCOIDE

FUCOÍDE , s . f . pl . Urme ale algelor sau ale deplasării viermilor , vizibile pe suprafețele straturilor sau în interiorul

 

FULEU

FULÉU , fulee , s . n . 1. Alergare în pas mare , mâinile mișcându - se în ritmul picioarelor . 2. Distanța parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ și până îl atinge din nou , marcată de două urme succesive ale aceluiași

 

GUMĂ

GÚMĂ , gume , s . f . 1. Substanță vâscoasă , secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică , având proprietatea de a se întări în contact cu aerul , folosită în industrie . 2. ( Pop . ) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă ( 1 ) ; elastic . 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie ; radieră . 4. ( În sintagma ) Gumă de mestecat = pastă de mestecat , aromatizată , obținută din gumă ( 1 ) . - După fr . gomme , it . gomma . Cf . lat . %gummi% , germ . %

 

ICONOLOGIE

ICONOLOGÍE s . f . 1. Știință care se ocupă cu studierea atributelor proprii diferitelor personaje din mitologia greco - romană , creștină etc . , a căror cunoaștere permite artiștilor să reprezinte personajele respective . 2. Ramură a paleontologiei care studiază urmele ( de locomoție ) lăsate de vertebrate pe unele

 

IMPETIGO

IMPETÍGO s . n . Boală de piele contagioasă manifestată prin apariția unor bășicuțe seroase și purulente care se sparg , formând cruste gălbui care nu lasă

 

IMPRIMA

IMPRIMÁ , imprím , vb . I . Tranz . 1. A face , a lăsa urme prin apăsare , deformare etc . ; a întipări . 2. A tipări . 3. Fig . A comunica ; a

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...