Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:VORBIT, VORBIȘOARĂ, SĂU, MUT, TĂCEA, VORBITOR, ȘUȘOTI, BLEȘTI, DEFĂIMA, DODII ... Mai multe din DEX...

VORBI - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. * Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ** Tranz. A rosti cuvinte. * Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ** A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ** A se exprima într-o anumită limbă. ** A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ** Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ** Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. - Din vorbă.

Sursa : DEX '98

 

A vorbia tăcea

Sursa : antonime

 

VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a blești. (N-a \~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (\~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreține, (rar) a convorbi, (pop. și fam.) a sfătui, (înv. și reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au \~ despre toate.) 6. v. conferenția. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.

Sursa : sinonime

 

vorbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorbésc, imperf. 3 sg. vorbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vorbeáscă

Sursa : ortografic

 

A VORB//Í \~ésc 1. tranz. (gânduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grăi. \~ frumos. * \~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. \~ ca din carte a vorbi liber și corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumită limbă. \~ englezește. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorbă. 5) A ține un discurs, o conferință. /Din vorbă

Sursa : NODEX

 

A SE VORBÍ \~ésc intranz. A cădea la învoială; a se înțelege. S-au întâlnit și s-au vorbit. /Din vorbă

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VORBI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 981 pentru VORBI.

Ștefan Petică - II (Și flautul magic vorbi)

... Ştefan Petică - II (Şi flautul magic vorbi) Și flautul magic vorbi de Ștefan Petică   Și flautul magic vorbi; tremurată O notă stângace sălta peste clape Ca vocile stinse în murmur de ape Și-ncet simfonia căzu întristată. Plutea o durere ca-n tainele ...

 

Mihai Eminescu - De vorbiți mă fac că n-aud...

Mihai Eminescu - De vorbiţi mă fac că n-aud... De vorbiți mă fac că n-aud... de Mihai Eminescu De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud: Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l

 

Mihai Eminescu - De vorbiți mă fac că n-aud

Mihai Eminescu - De vorbiţi mă fac că n-aud De vorbiți mă fac că n-aud... de Mihai Eminescu De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud: Dănțuiți precum vă vine, Nici vă șuier, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim românește

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim româneşte Să vorbim românește de Bogdan Petriceicu Hasdeu Cugetarea românească Are portul românesc: Nu lăsați dar s-o ciontească Cei ce limba ni-o pocesc. Când românul se-ndârjește Din țărână când mi-l scoți, El îți toarnă românește Un blestem de șapte coți, Când de dragoste s-aprinde El vorbește lin și blând, Încât dorul te cuprinde Dulcea-i vorbă ascultând. Niciodată altă limbă, De pre buze românești, Nu se-ndoaie, nu se schimbă După gândul ce gândești. La mânie, la iubire, La suspin și chiuit, După chiar a noastră fire Graiul nostru e croit. La iubire, la mânie, La chiot și la suspin, România-i România Cu fagur și cu pelin. Sucind limba românească, Stricând graiul strămoșesc, După moda franțuzească, Sau cu modul latinesc, Ne-am strâns mințile cu fracul Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina, de unde dracul Copiii și-a înțărcat. Românimea cât trăiește Graiul nu și-l va lăsa; Să vorbim dar românește. Orice neam în limba

 

Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky

... a autorizat pe d-l Pawlowsky să vorbească? fiindcă, mai la urma urmelor, d. Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă, nu putea vorbi, fără o prealabilă autorizare, decât în numele d-sale personal, ca Pawlowsky, pur și simplu Pawlowsky. Dar să meargă d. Pawlowsky și, fără nici o ... Pawlowsky. D. Pawlowsky și-a zis așa: nu sunt autorizat să vorbesc; dar mai la urma urmelor, ce-mi trebuiește? pot foarte bine vorbi și fără să fiu autorizat. Ei bine, iată ce nu pot eu aproba la d. Pawlowsky: d. Pawlowsky a făcut rău că nu ... Dar d. Pawlowsky a ținut să vorbească; foarte bine. Atunci mă întreb eu: dacă între a tăcea și a vorbi nu este nici o deosibire, fiind vorba de d. Pawlowsky, pentru ce ar fi o deosibire, fiind vorba de același d. Pawlowsky, între a ...

 

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

Cincinat Pavelescu - Două epigrame Două epigrame de Cincinat Pavelescu Se zvonise prin Brăila că va sosi în curând noul judecător de pace. Șeful meu, Victor A., fusese mutat la București. Pierdeam în el și un spirit de o înaltă distincțiune, și un camarad de elită. Așa că, în așteptarea noului judecător, nerăbdarea mea se amesteca cu o nuanță de melancolie. În camera de consiliu mare, rece și goală, rezolvam hârtiile curente. Lemnele umede nu voiau să ardă. Era o toamnă ploioasă și tristă. Avocații intrau și ieșeau, care cu afaceri, care cu amabilități profesionale, toți interesându-se de sosirea noului-numit. Pe când mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar necunoscut, izbucnește: - Hei, ce faci, Cincinat? Ridic ochii spre noul-venit. Nu-l cunoșteam. Îi răspund totuși văzându-l așa familiar, fiindcă se și așezase la celălalt birou și începuse să răsfoiască niște dosare: - Mulțumesc, amice, dar ...

 

Ion Luca Caragiale - O nouă societate română

... sexe să nu mai vorbească nici în lume, nici în intimitate limbi străine și mai cu seamă limba franceză; ei sunt obligați a vorbi, cu copiii, cu amicii, la biserică, la five-o-clock-uri, la teatru, la baluri, numai românește. Dorința poetului: “O, vorbiți, scriți românește, pentru ... și timpul casocietatea noastră din straturile superioare să ajungă la convingerea că disprețul limbii naționale și uzul limbii franceze trebuiau să înceteze. A vorbi românește, a scri (cum zice poetul), a citi numai românește este o datorie pentru orice român, și mai ales pentru orice ...

 

Ion Luca Caragiale - Meteahnă

Ion Luca Caragiale - Meteahnă Meteahnă de Ion Luca Caragiale 1909 În general, o stațiune de aer curat este un loc mai mult sau mai puțin pitoresc, unde te plictisești, până la înecăciune, dacă nu știi danța, ca să poți respira seara praful din salonul de bal de la Kurhaus. Însă astă-vară, fiind osândit să respir o lună aer curat, chiar dacă nu știu danța, am avut norocul să petrec împreună cu un tip de om foarte ciudat, un fel de maniac, și aș fi nedrept dacă aș zice că am petrecut prost. E adevărat că până la urmă, cu câteva zile înainte de a ne despărți, începuse să mă cam obosească cu atâtea - cum să zic? - cu atâtea prostii; dar cele două-trei săptămâni de la-nceput, nici nu știui când trecură, atât mi se părea tipul de interesant. Mai întâi era un om foarte cumsecade - ungur. Pentru un român ordinar ca mine, adică nu un extraordinar român, se găsesc și printre unguri foarte cumsecade oameni; vreau adică să spun că un român cât de ordinar se deosibește în aceasta mult de ungurii imbecili - sunt mulți de aceștia și la unguri - care nu ar fi-n ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni La casa de nebuni de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. II, nr. 8, august și septembrie 1839. Tăcând, c-un, semn opresc trăsura: Tăcut mă sui. Alt semn mai fac, Plecăm făr-a deschide gura. Birjarul, eu și caii tac. Căci dobitoacelor cu minte Degeaba le mai ții un spici, Când ele fără de cuvinte Pricep mai repede un bici. Vreau să vorbesc, dar cu nebunii În falansteru-n care unii Sunt mari poeți și mari tribuni. Deci: hai la casa de nebuni! Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace! Cu cei mintoși eu n-am ce face, Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita: Venit-am nu la dumneata... În jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr c-o față de martir. Privire mai senină și mai pătrunzătoare, Mai multă bunătate pe-o buză ...

 

Mihai Eminescu - La aniversară

... imperatorul o petrecea sara pân-acasă, dacă-l iertau ocupațiunile statului roman, și astăzi — îl iertau acele ocupațiuni ale statului roman. Toată sara nu vorbi un cuvânt cu domnișoara. Ea-și încrețise sprâncenele între ochi, pe care-i ridică sub frunte; cu brațele-ncrucișate, picior peste picior, ședea-ndărătnică într ... ori — așa număra ea cel puțin — dacă — dacă s-ar fi căzut. Ah! că prostu-i — gândi ea — nu poate vorbi și el de altceva, azi cel puțin — adaose uitându-se timid în sus la el. Ce frumosu-i ș-așa, când spune prostii, îmi ...

 

Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"

... fi de prisos, Dacă mai gândești și astăzi cum atuncea socoteai, Când hotărât de natură să fiu poet mă credeai, Făr-a-ți vorbi de folosul bunelor tale poveți, La a mea nedeslușire, alerg încă să mă-nveți. Când nențeleasa natură, din sânu-i cel roditor, Cu ... nu e de tăgăduit Și că tot omul s-apleacă la ce este mai pornit; Că acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate și-n elegie chinurile a descri. Dacă iar în cea din urmă știi frumos să zugrăvești Plăcerea, melancolia, amor, chinuri sufletești ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VORBI

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 219 pentru VORBI.

VORBIT

... VORBÍT^2 , - Ă , vorbiți , - te , adj . Care este exprimat prin cuvinte , rostit , exprimat , spus ; p . ext . expus oral . V. vorbi . VORBÍT^1 s . n . Vorbire . - V. vorbi

 

VORBIȘOARĂ

VORBIȘOÁRĂ , vorbișoare , s . f . ( Pop . ) Vorbuliță . - Vorbă + suf . -

 

SĂU

SĂU , SA , săi , sale , pron . pos . , adj . pos . ( Precedat de art . " al " , " a " , " ai " , " ale " când este pronume , când stă , ca adjectiv , pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt ) 1. Pron . pos . ( Înlocuiește numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbește , precum și numele acestuia ) Costumul meu se aseamănă cu al său . 2. Adj . pos . Care aparține persoanei despre care se vorbește sau de care această persoană este legată printr - o relație de proprietate . Cartea sa . 3. Pron . pos . ( La m . pl . ) Familia , rudele , prietenii etc . persoanei despre care se vorbește ; ( la m . sg . ) soțul persoanei despre care se vorbește . Au venit ai săi la mine . 4. Adj . pos . Care arată o dependență , o filiație , o înrudire etc . cu persoana despre care se vorbește . Sora sa . 5. Pron . pos . ( La f . pl . ) Treburile , preocupările , obiceiurile , spusele persoanei despre care se vorbește . Dintr - ale sale nu - l poate scoate nimeni . 6. Adj . pos . Care este spus , făcut , suportat etc . de cel despre care se vorbește . Durerea sa . [ Reg . și fam . , enclitic : - so , - su , -

 

MUT

... MUT , - Ă , muți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care nu poate vorbi , care este lipsit de facultatea vorbirii . 2. Adj . ( Despre acțiuni , atitudini ale omului ) Care se face , se petrece în tăcere , care nu se exprimă prin ...

 

TĂCEA

... TĂCEÁ , tac , vb . II . Intranz . 1. A nu vorbi nimic , a se abține să vorbească . 2. A înceta să vorbească , să plângă , a se întrerupe din vorbă ; a ...

 

VORBITOR

... Orator , conferențiar . III. S . n . Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într - un internat , într - un cămin etc . și cineva venit din afară . - Vorbi

 

ȘUȘOTI

... ȘUȘOTÍ , șușotesc , vb . IV . Intranz . 1. A vorbi încet , în șoaptă ; a șopti ( cuiva ) la ureche ; p . ext . a vorbi în taină . 2. ( Despre ape , frunze etc . ; la pers . 3 ) A produce un zgomot ușor și uniform ; a șopti . [ Var . : șoșotí ...

 

BLEȘTI

... IV . Intranz . ( Reg . ) 1. A răsufla ( greu ) , a - și trage ( cu greu ) răsuflarea . 2. A îngăima , a vorbi ( greu ) . 3. A vorbi

 

DEFĂIMA

... DEFĂIMÁ , defăimez , vb . I . Tranz . 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva ; a ponegri , a calomnia . 2. ( Înv . ) A disprețui , a subaprecia ; a umili ...

 

DODII

... DÓDII s . f . pl . ( Pop . și fam . ; în expr . ) A vorbi sau a grăi ( cam ) în dodii = a vorbi fără șir ; a aiura . A lăsa ( pe cineva ) în dodiile lui = a lăsa ( pe cineva ) să - și facă nestingherit ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...