Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BINE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 249 pentru BINE.

BINEȚE

BINÉȚE s . f . A ( - și ) da binețe ( Pop . ; în expr . ) = a ( se )

 

BINEÎNȚELES

... BINEÎNȚELÉS adv . Desigur , firește . - Bine

 

BUN

... e , ( I - VIII ) adj . , s . m . și f . , ( IX ) bunuri , s . n . , ( X ) adv . I. Adj . Care are calități . 1. Care face în mod obișnuit bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă ... Frumos , plăcut , agreabil . 5. Liniștit , tihnit , fără griji ; fericit . Viață bună . III. Adj . 1. Potrivit , apt pentru un anumit scop ; p . ext . care - și îndeplinește bine menirea . 2. ( Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor ) Care funcționează bine . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Care nu este uzat ; p . ext . nou , de sărbătoare . 4. De calitate superioară ; p . ext . de preț , scump , nou . 5 ... circulație . IV. Adj . Înzestrat , talentat , priceput ; p . ext . dibaci , abil , iscusit . V. Adj . 1. Folositor , util ; avantajos , rentabil . 2. ( În basme și superstiții ) Prevestitor de bine . VI. Adj . 1. Zdravăn , puternic , strașnic . 2. Întreg , plin ; deplin ; p . ext . mai mult decât . . . , și mai bine . 3. ( În expr . ) Într - o bună zi ( sau dimineață ) = cândva , odată ; pe neașteptate . VII. Adj . ( Despre legături de rudenie ) De sânge , adevărat . Tată bun . VIII ...

 

?STA

... ceva , a atârna de ceva . 4. A pluti la suprafața unui lichid . IV. 1. ( În expr . ) A - i sta cuiva bine ( sau rău ) = a ( nu ) i se potrivi cuiva ceva , a ( nu ) fi așa cum se cuvine , a - i veni ... bine ( sau rău ) . 2. ( Despre situații , treburi etc . ) A fi într - un anumit fel , a se prezenta , a merge ( bine ...

 

BINEFĂCĂTOR

... BINEFĂCĂTÓR , - OÁRE , binefăcători , - oare , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care face bine , care folosește . 2. S . m . și f . Persoană care face bine altora . - Bine

 

FACE

... I. 1. A proceda ; a acționa ; a se comporta . Fă cum știi . 2. A - i merge cuiva bine ( sau rău ) , a o duce bine ( sau rău ) . 3. ( În superstiții , determinat prin " a bine " , " a rău " , " a ploaie " etc . ) A prevesti , a cobi . Porcul face a ploaie . 4. ( Pop ...

 

CUM

... indignarea etc . ) Se poate ? adevărat să fie ? 3. Ce ? poftim ? 4. Cu cât ? cu ce preț ? Cum dai merele ? II. ( Explicativ ) Cât de ( mare , mult , bine , tare etc . ) Cum îți plac florile ! B. Conj . ( Stabilește raporturi de subordonare ) 1. ( Introduce o completivă directă sau indirectă ) Privind în urma lor cum se ... o propoziție finală ) Pentru că . Își va pune toate puterile cum să - și sfârșească slujba . 10. ( Introduce o propoziție subiectivă ) Cum te porți nu e bine

 

GÂNDIT

... GÂNDÍT , - Ă , gândiți , - te , adj . Care a fost ( bine ) pătruns cu mintea ; ( bine

 

NEPRECUGETAT

... NEPRECUGETÁT , - Ă , neprecugetați , - te , adj . ( Rar ) Care nu a fost bine gândit , bine

 

NERAȚIONAL

... 1 ) . 2. ( Despre oameni ) Lipsit de judecată , de înțelepciune ( în ceea ce face sau ce spune ) ; necugetat , nechibzuit . 3. Care nu a fost bine gândit , bine

 

   Următoarele >>>