Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUMINTE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru CUMINTE.

CUMINCIOR

... CUMINCIÓR , - OÁRĂ , cuminciori , - oare , adj . Diminutiv al lui cuminte . - Cuminte

 

ÎNȚELEPT

... ÎNȚELÉPT , - EÁPTĂ , înțelepți , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Care este înzestrat cu înțelepciune , care are mintea clară ; cuminte

 

AȘEZAT

... AȘEZÁT , - Ă , așezați , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cumpătat , serios , cuminte

 

ASTÂMPĂRAT

... ASTÂMPĂRÁT , - Ă , astâmpărați , - te , adj . Domolit , liniștit , potolit ; cuminte

 

BINE

... sg . I. Adv . 1. În mod prielnic , în mod favorabil , avantajos , util . 2. În concordanță cu regulile eticii sociale , în mod cuviincios , cum se cere , cuminte . Să te porți bine cu oricine . 3. Deplin , în întregime , complet . E cherchelit bine . II. S . n . sg . 1. Ceea ce este util , favorabil , prielnic ...

 

BUN

... bine altora , care se poartă bine cu alții ; binevoitor . 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale ; corect , cuviincios ; frumos , milos . 3. ( Despre copii ) Cuminte , ascultător , îndatoritor ; care are grijă de părinți . 4. Caracteristic omului mulțumit , vesel , bine dispus . II. Adj . 1. Care face sau prinde bine ; plăcut , satisfăcător , agreabil ...

 

CUMINȚENIE

... CUMINȚÉNIE s . f . 1. Calitatea de a fi cuminte

 

CUMINȚIE

... CUMINȚÍE s . f . ( Rar ) Cumințenie ( 1 ) . - Cuminte

 

REZONABIL

... REZONÁBIL , - Ă , rezonabili , - e , adj . 1. ( Despre oameni ) Care are o judecată sau o comportare rațională ; cu judecată ; cumpănit , cuminte

 

... SĂ conj . I. ( Ca semn al conjunctivului ) Să fii cuminte . II. ( Semn al conjunctivului și , în același timp , conjuncție subordonatoare ) 1. ( Introduce o propoziție subiectivă ) E bine să pleci . 2. ( Introduce o propoziție predicativă ) Pare ...