Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CONDAMNAT, AUTODAFE, CONDAMNARE, FALANGĂ, ÎNCHISOARE, ÎNFIERA, COMPUTARE, CONDAMNABIL, DAMNA, DAMNABIL ... Mai multe din DEX...

CONDAMNA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CONDAMNÁ, condámn, vb. I. Tranz. 1. A osândi printr-o sentință judecătorească, a pronunța o condamnare. 2. A-și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veșteji. 3. A considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 4. A astupa, a închide definitiv o fereastră, o ușă etc.; a bloca. - Din fr. condamner.

Sursa : DEX '98

 

A condamnaa dezvinovăți, a grația, a ierta

Sursa : antonime

 

CONDAMNÁ vb. 1. (JUR.) a osândi, a pedepsi, (înv. și reg.) a judeca, (înv.) a bintătui, a certa, a hotărî, a oblici. (L-a \~ la doi ani închisoare.) 2. v. dezaproba. 3. v. constrânge.

Sursa : sinonime

 

CONDAMNÁ vb. tr. 1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse. 2. a dezaproba, a dezavua; a blama. 3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva. 4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranță de salvare. 5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o ușă etc.). (< fr. condamner)

Sursa : neoficial

 

condamná vb., ind. prez. 1 sg. condámn, 3 sg. și pl. condámnă

Sursa : ortografic

 

A CONDAMNÁ condámn tranz. 1) (persoane culpabile) A pedepsi printr-o hotărâre judecătorească; a osândi. 2) (fapte, acțiuni, persoane etc.) A blama cu asprime. 3) (bolnavi) A considera ca fiind fără nici o speranță de salvare. 4) A interzice în mod formal. Legea condamnă bigamia. 5) înv. (uși, ferestre etc.) A astupa definitiv. /condamner, lat. condemnare

Sursa : NODEX

 

CONDAMNÁ vb. I. tr. 1. A pronunța o hotărâre de pedepsire; a osândi, a pedepsi. 2. A blama; a dezaproba. 3. A constrânge, a obliga la ceva. 4. A declara imposibilă vindecarea unui bolnav, a sorti pieirii (un bolnav). 5. A bloca (o fereastră, o ușă etc.). [P.i. condámn. / < fr. condamner].

Sursa : neologisme

 

condamná (-n, -át), vb. - 1. A pronunța o condamnare. - 2. A învinui, a blama. - 3. A bloca. Lat. condemnare (sec. XIX), cu vocalismul din fr. condamner. - Der. condamnabil, adj. (reprobabil); condamnați(un)e, s.f. (condamnare).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruCONDAMNA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 74 pentruCONDAMNA.

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde

Dimitrie Anghel - Oscar Wilde Oscar Wilde de Dimitrie Anghel Publicată în Ramuri , VI, 3 [20], 24 oct. 1910. p. 33—35. Gîndesc la soarta scriitorilor noștri, ce tristă și sarbădă este pe lîngă aceea a scriitorilor din țări străine. Unde-i vremea cînd vechii trubaduri străbăteau lumea, ducînd cuvintele înaripate și sonore din oraș în oraș, din castel în castel ? Unde sunt serbările acele fastuoase, în care se dădea lupta pentru frumos, unde mai sunt jutele și turnois -urile de aezi inspirați care veneau să se măsoare în puterea cîntecului, unde mai e melancolicul Wolfram să-și suspine, înstrunindu-și harfa, romanța la stea, ori impetuosul Tannhäuser să preamărească voluptatea amorului... S-a perdut obiceiul serbărilor de mult. În vastele săli goale în care locuiesc baronii ori prinții noștri, nu se obișnuiesc serbări, pe înaltul scărilor de marmoră nu mai stă cel ce ținea în mîna lui ridicată șoimul pe care magnați și seniori se întreceau să-l ieie, ca un semn că-și iau asupră-și toate cheltuielile serbărilor. Viața noastră e mizeră și cenușie, izvoarele de inspirație nu le putem lua decît din cărți, ochii noștri nu se pot înveseli de fastul ...

 

Ion Luca Caragiale - Logica baroului

Ion Luca Caragiale - Logica baroului Logica baroului de Ion Luca Caragiale Un profesor — avocat — face cu un elev al său următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câștiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic." Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit examen de admisiune la liberă practică. Deștept băiat, dar ingrat. El refuză să plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruință. Profesorul îl dă în judecată. La înfățișare, tânărul se apără astfel: — Domnilor magistrați, contractul dintre mine și onorabila parte adversă spune că dacă voi câștiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, față cu dv., onoratei părți adverse, următoarea dilemă: Din două una — sau dv. îmi dați câștig de cauză, respingând pretenția reclamantului, și atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteți d-sale reclamația și-i dați dreptate, și atuncea eu pierz procesul, și ...

 

Ion Luca Caragiale - Versuri

Ion Luca Caragiale - Versuri Versuri de Ion Luca Caragiale Amicului C. D. Ce-mi spui de poezie, d-acea chimeră tristă, Când lumea d-astăzi, rece și materialistă, Își râde de chimere și de puterea lor? Credințele d-acuma condamnă poezia Ca rătăcirea, crima, păcatul, erezia Ce merită să poarte disprețul tuturor. Ascultă-mă și crede: de vei simți vrodată Că pieptul tău nutrește scânteia cea sacrată, Să știi că mizerabil vei trece pe pământ; În timpurile noastre, decât să cânți, mai bine De pietre sparge-ți lira ș-apoi sufocă-n tine Fugoasa-ți inspirare și-al tău nebun avânt. De-acum, stăi noaptea singur, citește, studiază, Și de veghiare palid, mereu, mereu veghează, Plecat pe cărți bătrâne consumă-ți anii toți, Sacrifică-ți vederea, cătând fără-ncetare Ca să găsești ideea funestă pentru care S-alerge-n valuri sute de mii de sacerdoți; Obiectul ei să fie, desigur, omenirea, Iar scopul, abrutirea, mizeria, tâmpirea! — Acolo sacerdoții cu toți vor aținti. — Ideea ta pământul în lung și-n lat să-ncingă, Prin vorbă sau prin spadă, cu-ncetul ea s-atingă Și polul miazănoapte și polul miazăzi. Sau, nu! Muncește-ți mintea, gândește-te, combină, Inventă- ...

 

George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui

George Topîrceanu - Eminescu şi epigonii lui Eminescu și epigonii lui de George Topîrceanu Pentru generațiile care vin, Eminescu , așa cum ne obișnuisem a-l cunoaște, nu mai există. Există alt Eminescu — un poet inegal, adeseori mediocru și incorect, care-și repetă unele figuri și întorsături de cuvinte până la saturație. Aceasta se datorește tocmai unora dintre admiratorii lui entuziaști, care nu s-au mulțumit să-l admire de la distanță, ci s-au apropiat să-l pipăie, să se frece bine de el, pentru propriul lor lustru. Se știe cum a început infamia. A apărut întâi un volum timid de „postumeâ€� — adică poezii definitive care nu au fost publicate de poet în timpul vieții lui... Noi ne revoltam atunci că se dau drept „poezii postume de Eminescuâ€� și se pun la îndemâna publicului mare niște bucăți de versuri pe care Eminescu însuși le condamnase. Acele bucăți nu trebuiau să servească decât cercetătorilor speciali, pentru lămurirea personalității artistice și sufletești a poetului. A apărut apoi alt volum în care, printre poeziile definitive, publicate în timpul vieții, erau strecurate și câteva postume, fără indicația că sunt †...

 

Ion Luca Caragiale - Cronica fantastică

Ion Luca Caragiale - Cronica fantastică Cronica fantastică de Ion Luca Caragiale Suntem în anul grației 3.874... Cum se poate ?... - Mă rog, mă iartă, amabile cititor. Dă-mi voie a te ruga să nu mă-ntrerupi până la fine. Îmi promiți că mă vei lăsa să termin ceea ce d-abia am început ? Comptez pe promisiunea d-tale. Rencep dar. Suntem în anul grației 3.874; ne aflăm în cetatea Tâmpitopole, locuită de Sinecorzi, ciudate ființe bipezi, cărora le lipsește partea stângă a toracelui cu toate ale ei. Sinecorzii sunt un trib de Chinezi. Deschid, cu permisiunea d-voastră, o mică parenteză istorică explicativă. (Acum două mii de ani, Chinezii declarară resbel Rusiei, vastă țară ce coprindea jumătate din continentul Europei. - Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu. Bătaia avu loc pe fruntaria celor două țări. Chinezii triumfară și, trecând peste regimentele rusești ca peste un imens bulevard de cadavre, în o săptămână fură în capitala inamică, în două săptămâni ajunseră în centrul Europei și în trei, după ce străbătură și bătură, una după alta, toate țările mari și mici, se opriră pe țărmii Atlanticului. Poate c-ar fi mers și ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie Noaptea de martie de Alexandru Macedonski Trebuia într-acea noapte ca să sufle vântul rece, Ca să viscolească-afară, ca și azi, neapărat, Iar copacii printre crivăț la pământ să se aplece Când mă-mpinse-n astă lume pântecul ce m-a purtat. Maica-mea, de-a lungu-ntinsă, de abia scăpă cu zile... Moartea groaznică, ce-n umbră mulțumirea și-o rânjea, Înghețată sărutare-și-aplecase peste ea Și pe-obraz îi scuturase flori de vinete zambile. Doctorul, care-o scăpase, în acea învălmășeală, Vrând să șeadă pe un scaun, doborât de osteneală, Ca pe-o minge de nimica mă turtea nemijlocit, Dacă doica ce, prin leafă, se afla interesată, Nu sărea ca o leoaică să-l oprească deodată     Printr-un țipăt ascuțit. Toți îmi fură împotrivă, numai doctorul, săracu'! Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, -- Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu', Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi? Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare, Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, -- Și-mi făcusem datoria de-a voi ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Titus Panu

Cincinat Pavelescu - Lui Titus Panu Lui Titus Panu de Cincinat Pavelescu Consilier de Curte prea sever Deși e om simpatic și galant Panu la ocnă foarte mulți trimite, Și-i pare rău că legea nu permite Ca să condamne și pe

 

Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia

Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia Introducere de Constantin Stamati-Ciurea ( Răsunete din Basarabia ) Cernăuți, 1898 Renumiții autori ruși, Turgheniev și Gogol, au descris cu măiastra lor pană vastele stepe ale patriei lor, Turgheniev în Memoriile unui vânător și Gogol în Taras Bulba . Aceste admirabile opuri, ce le-am citit încă în tinerețile mele, m-au îndemnat să scriu și eu impresiunile unei vânătoare să¬vârșite de mine în tovărășie cu mai mulți amici ai mei prin Basa¬rabia, patria mea mai restrânsă, începând de la Chișinău și cutreierând stepele bătrânului Bugeac până la gurile Dunării. Descrierea primei mele excursiuni vânătorești, scrisă în lim¬ba rusească și publicată în anul 18531, a întâmpinat la cititorii din centrul imperiului cea mai călduroasă primire. Rușii din Basa¬rabia, din contra, mi-au arătat fățiș animozitatea lor, găsind, se vede, îndrăzneață încercarea unui mămăligar, precum binevoiesc ei a ne numi, de a umbla pe căile eroilor literaturii lor. Aceeași întâmpinare ostilă a aflat-o mai târziu, chiar la boierii români din Basarabia, comedia mea Cometa de la 1853 , prin care biciuiam deplorabila educațiune ce se da îndecomun copiilor noștri, lăsați pe ...

 

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă

Dimitrie Anghel - Statuia lui Cuza-Vodă Statuia lui Cuza-Vodă de Dimitrie Anghel Publicată în 1907 , I, 39, 18 oct. 1910, p. 791—792. În munții Apeninilor , în masivele de piatră pe care cataclismele străvechi ori nervozitățile epidermice ale coajei noastre terestre zbuciumate de vulcani le-a ridicat și îngrămădit sub bolta cerului veșnic senin al Italiei, dormea de veacuri și un bloc de marmură albă. Dormea acolo piatra aceea îngrămădită între stînci și în somnul ei milenar nici nu visa că odată va fi obiectul atîtor discordii și dispute. Nu știa biata piatră, și cum ar fi putut să bănuiască, că în sînul ei marmorean doarme o formă predestinată, o formă a cărei contururi precise trebuia să poarte pe occiput o coroană. Nu știa că odată se va rostogoli din munte într-un nour de praf, tîrînd după ea o avalanșă de pietriș și nisip, și că va descătușa un rîu negru de cerneală care va curge nepotolit și tulbur. Dar dălți și ciocane au bătut în ea cu vrednicie ; așchii mari și luminoase au sărit din trupul ei, și cel ce sta de veacuri condamnat în alba-i închisoare a reintrat ...

 

Garabet Ibrăileanu - Addenda la privind viața

... un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ori frumusețea. A ierta prostia ori urâțenia și a condamna răutatea este explicabil, dar nu filozofic. Nu există decât o singură afecțiune curat omenească: prietenia. Toate celelalte își au începuturile la animal și sunt fizice ...

 

George Topîrceanu - Scrisoare (Topîrceanu)

George Topîrceanu - Scrisoare (Topîrceanu) Scrisoare de George Topîrceanu 1922. Aluziile lui Topîrceanu vizează pe criticii M. Dragomirescu și Eugen Lovinescu Răspuns. ...Ba mata ești tip ridicol ! Eu n-am scris nici un articol Întru apărarea Muzii, Despre cel care Pare Că-mi faci treizeci de aluzii... Criticul pe care-aici Îl ataci în versuri mici Nu-i, desigur, măscărici, Colibri sau licurici... Însă nici Bou sau vacă, precum zici. E profesor (onorabil), Autor (interminabil), Om politic (execrabil), Critic (foarte vulnerabil, Dar pasabil), Președinte (incurabil). Când își laudă ciracii, Îi compară cu toți dracii. Fără spirit diplomatic, Cu-ale lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. Cel pe care-n adevăr L-am luat cândva-n răspăr E un tip mai fistichiu. Când îl iei în pripă, Țipă... Lasă-mă să ți-l descriu. Are-o mutră anodină De frizer cu mandolină, O privire clandestină, Nas de parafină Fină, Și la gură vaselină. Braț rotund și crupă plină, Organism de gelatină, Cu structură androgină, — Iar la-nfățișare Pare O statuie de slănină. Și mai are... Ce mai are? Când se duce la culcare E de genul feminin, Dar când scrie proză Roză, Iscălește masculin. În al Criticii domeniu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruCONDAMNA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 40 pentruCONDAMNA.

CONDAMNAT

... CONDAMNÁT , - Ă , condamnați , - te , s . m . și f . Persoană osândită printr - o sentință judecătorească . - V. condamna

 

AUTODAFE

AUTODAFÉ , autodafeuri , s . n . 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită . 2. Ardere pe rug la care erau condamnați , în timpul inchiziției , cei socotiți eretici ; p . ext . acțiune care duce la distrugerea prin foc . [ Pr . : a -

 

CONDAMNARE

... CONDAMNÁRE , condamnări , s . f . Faptul de a condamna . 1. Obligație impusă unei persoane , prin judecată , de a da , de a face sau de a nu face ceva ...

 

FALANGĂ

FALÁNGĂ^1 , falange , s . f . 1. Fiecare dintre oasele mici , alungite , care alcătuiesc scheletul degetelor . 2. ( În Grecia antică ) Formație de infanteriști înarmați cu lănci , dispuși în rânduri compacte și având centrul și una dintre aripi mai întărite . 3. Grupare politică paramilitară de tip fascist din Spania . 4. ( În doctrina socială utopică a lui Fourier ) Unitate social - economică de bază formată din 1500 - 2000 de oameni cu pregătiri diverse . FALÁNGĂ^2 , falange , s . f . Un fel de sul de lemn de care se legau , în regimul feudal , picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi ; p . ext . bătaie la tălpi aplicată acestor

 

ÎNCHISOARE

ÎNCHISOÁRE , închisori , s . f . 1. Clădire , loc în care sunt închiși cei condamnați la pedepse privative de libertate sau cei deținuți preventiv ; temniță , pușcărie . penitenciar , arest , prinsoare . 2. Faptul de a sta închis ; ședere în temniță . - Închis ^2 + suf . -

 

ÎNFIERA

... ÎNFIERÁ , înfierez , vb . I . Tranz . 1. A însemna un animal cu ajutorul fierului înroșit . 2. Fig . A condamna

 

COMPUTARE

COMPUTÁRE , computări , s . f . Computarea prevenției ( În sintagma ) = scădere a perioadei de arest preventiv din timpul total al pedepsei privative de libertate la care e condamnată o

 

CONDAMNABIL

CONDAMNÁBIL , - Ă , condamnabili , - e , adj . Care merită să fie condamnat , dezaprobat ;

 

DAMNA

... DAMNÁ , damnez , vb . I . Tranz . ( Livr . ; în mitologia greco - romană și în religia creștină ) A condamna

 

DAMNABIL

DAMNÁBIL , - Ă , damnabili , - e , adj . Demn de condamnat , demn de

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...