Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ZVELT, ALINT, AMABILE, ARABESC, CILIBIU, COCHET, DELICAT, DRĂGĂLAȘ, DRĂGUȚ, FELIN, GALB ... Mai multe din DEX...

GRAȚIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] - Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. %gracieux%.

Sursa : DEX '98

 

GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. plin de grație. (< lat. gratiosus, it. grazioso)

Sursa : neoficial

 

Grațiosdizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar

Sursa : antonime

 

GRAȚIÓS adj. 1. v. delicat. 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Un mers \~.)

Sursa : sinonime

 

grațiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. grațióși; f. sg. grațioásă, pl. grațioáse

Sursa : ortografic

 

GRAȚIÓS^1 adv. Cu grație. /gratieux, lat. gratiosus

Sursa : NODEX

 

GRAȚI//ÓS^2 \~oásă (\~óși, \~oáse) 1) Care are (multă) grație; plin de grație. 2) Care manifestă bunăvoință; binevoitor. [Sil. -ți-os] /gratieux, lat. gratiosus

Sursa : NODEX

 

GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de grație, gingaș, fin, drăgălaș; elegant. // s.n. Categorie estetică vizând în mod special măiestria și ingeniozitatea execuției în toate domeniile artei, ușurința și mai ales naturalețea ei. [Pron. -ți-os. / < lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruGRAȚIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 123 pentruGRAȚIOS.

Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș

... lojă, își întorcea vizitele, cornetele cu bomboane și tăvile cu înghețate apăreau, și gurile mîncînd lucruri dulci își spuneau poate vorbe amare cu cel mai grațios surîs. Așa mergea lumea pe atunci la teatru, nu ca astăzi. Și actorii de pe vremea aceea își dădeau toată osteneala și nu erau ocoliți ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Mărirea lui Mihai

... lumina florilor străluce, Ca torent sub soare râură-ai săi peri; Ochii-i plini de lacrimi seamăn rupți din ceri. Vălu-i alb ca crinul grațios se-ndoaie, Brâu-i strălucește c-arcul cel de ploaie. Ea vorbește... — ,,Cerul binevoitor Preursește țării splendid viitor; Însă tu pieri-vei fără bucurie ...

 

Ion Luca Caragiale - Lanțul slăbiciunilor

Ion Luca Caragiale - Lanţul slăbiciunilor Lanțul slăbiciunilor de Ion Luca Caragiale 1901 Am și eu o slăbiciune și eu sunt om! dorințele grațioasei mele prietene domnișoara Mari Popescu sunt pentru mine porunci, la cari mă supun cu atât mai bucuros cu cît văd că prietena mea nu abuzează niciodată de influența nemărginită ce știe bine că exercită asupră-mi... De astă dată, ce mare lucru-mi cere? "Stimate amice, Știu ce prieten ești cu profesorul Costică Ionescu și cât nu e în stare să-ți refuze o rugăminte. Mă-ndatorezi până-n suflet dacă obții de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X... la latină nota 7, fără de care, băiatul, care mi-e rudă de aproape, rămâne și anul acesta repetent, ceea ce ar fi o mare nenorocire pentru familia lui - o familie dintre cele mai bune - și pentru mine o mare mâhnire. Cu cele mai afectuoase salutări, a dumitale bună prietenă, Mari Popescu." A! irezistibilă grație, cum știi de frumos să poruncești! Și ce bine s-a nemerit! Ionescu are și el o slăbiciune, și el e om! ține la mine și nu e în stare să ...

 

Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului

Ion Luca Caragiale - Premiul întâi - o reminiscenţă din tinereţele pedagogului Premiul întâi - o reminiscență din tinerețele pedagogului de Ion Luca Caragiale Era la școala no. 1 de băieți „Decebal" din urbea G... Trei ani de-a rândul, din clasa întâia primară și până-n a treia, doi școlari eminenți și-au disputat cununa de merișor, smulgând admirația profesorilor, revizorilor, inspectorilor și tutulor autorităților. Acești doi școlari sunt Artur Ionescu și Ioniță Păunescu. Cel dântâi este fiul unic al lui d. Mandache Ionescu, mare proprietar, omul cel mai influent și mai cu greutate din tot județul și stâlpul oricărui guvern. Asta e bine; căci fără d. Mandache cu greu s-ar putea guverna în acel județ. Cel d-al doilea este copilul natural al Păunii văduvei, menajeră, care trăiește cu lucrul pe la case boierești. În clasa întâia au obținut: Artur Ionescu, media 9 și fracția 97 și trei sferturi; Ioniță Păunescu, media 9 și fracția 98 și un sfert. Premiul întâi cu cunună: Ioniță. În clasa a doua: Artur Ionescu, media 9 și fracția 98 și jumătate; . Ioniță Păunescu, media 9 și fracția 99 și un sfert. Premiul întâi cu cunună: iar ...

 

Nicolae Filimon - Jocul bănățean

... modest și plecat, urmează pe cavalerul său, ținîndu-l numai de mînă, conformîndu-se cu ondulațiunile lui, însă fără săltări, fără zgomot, ci ușor și grațios. Figura are acum aerul veseliei după trecerea celui dintîi moment a furiei unei victorii. Fi-va aceasta reprezintarea unei vechi tradițiuni, unei bătrîne ...

 

Dimitrie Anghel - Fantome, 2

Dimitrie Anghel - Fantome, 2 Fantome de Dimitrie Anghel Publicată în Cumpăna , I, 11, 5 februarie 1910, p. 171—173 E un amurg de toamnă tîrzie. Soarele scăpătat, cu discul pe jumătate după dealuri, aruncă razele pieziș, depărtările se estompează și o negură albăstrie îndepărtează colinele. În tăcerea aceasta divină care te-mpresoară, nu poți ști ce clipă anume arată ceasul în curgerea vremii. Un sentiment de veșnicie te cuprinde. Pe tăpșanul întins al Copoului, nu e nimeni la această oră. Purpura însîngerează frunza viilor și a copacilor. În vale, ca într-o albie, cetatea veche a lașului, cu albele turnuri și turle de biserici, cu clădirile lui vechi, cu grădinile pline de flori, stă pitit și abia își trimite murmurul pînă aci. Departe, dealurile Cetățuii și Galatei adună ultimele raze de soare pe coperișurile cetăților bătrîne. Și în singurătatea asta a înserării, deodată o umbră de om ieșit ca din pămînt, ca o arătare, a început să plîngă un cîntec trist de vioară. Cu hainele vechi în bătaia vîntului, zgribulit, cu o bărbie violetă înțepenită de coșul uscat al vioarei, cu pletele în neorînduială peste ochi, cu un umăr mai ridicat ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Fecioara Daciei

Dimitrie Bolintineanu - Fecioara Daciei Fecioara Daciei de Dimitrie Bolintineanu I Plângeți crinul tânăr ce, mutăt de vânt, Naște lângă piatra tristului mormânt! II Abia se formă foile, A morții mână rece Pe fruntea sa cea tânără Cu răsfățare trece. Își pierde frăgezimile Și splendida coloare; Îngheață, piere repede Surâsu-i, dulcea floare. În darn înturnă fețele Cătând la raza vieții, La sărutarea soarelui, La roua dimineții; La grațioase aure Ce-l lasă-n întristare Și nu-i rejună zilele Cu dulcea lor suflare. În line horuri fluturii Plutesc pe lângă sine, Dar nu-i culege lacrima Cu sărutări divine. Iar viermele mormântului Al său crud mire pare; Îi soarbe restul zilelor Cu rece sărutare. III Astfel este soarta verginei Daciei! Vine cununată de farmec ceresc, Dar abia cu roze grațiile pletesc, Florile juniei, Și plăpânda-i frunte se pleacă pe dor. Sufletul ei pierde cerescul tezaur Cum pierd flutureii grațiosul aur Din aripa lor. Omul cu frumoasă, nobilă gândire, Nu culege dulce sărutarea sa; Sufletele sclave, fără de mărire, Viață, poezie, crud îi vor

 

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei La băile Cleopatrei de Dimitrie Bolintineanu I Să stăm p-această stâncă ce se prevede-n valuri! Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sân înflorit. Vedeți această scară de dalbe mozaice Ce duce către băi? Picioarele-i plăpânde călcat-au pe aice Când trupa grațioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosița-i voluptoasă, în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mișcă... A căzut, Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i un cerc nestrăbătut. Dar iată steaua dulce din umbră se ridică Pe umedele-i scări Și razele-i tăcute răsfață-a lor cosică Și albele lor sânuri cu dalbe sărutări. Căci grupa cestor vergini, folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La o damă română

... te iubesc, pe tine? Dar inima ta-i veche, Și generozitatea nu-ncântă-a ta ureche. Văz sufletul tău, dragă, sub vălu-i grațios, S-ascunde ca un vierme prin crinul cel frumos. Patriotism, virtute, frumoasă cugetare Sunt niște simțăminte ce inima-ți nu are. O formă analogă ea ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Ziorina

... trece-un vultur învelit în nor. Către domn se-ndreaptă... Cavalerul sare... E Ziorina, fiica-i, dulce la cătare. Ea ridică coifu-i; păru-i grațios, Ca lung fluviu d-aur se revarsă-n jos, Pe sub gene-i scântei două lăcrimele Cum sub nori lumină două dalbe stele, Și râuritoare ... o-nvie. Rara-i frumusețe reunea, răpiți, Împrejuru-i bravii cei mai străluciți. Ea pricepe lesne cât era dorită. Despre-a lor simțire grațios profită. Smulge de la sânu-i o plăpândă floare Umedă d-a sale line lăcrimioare Și cu niște termeni dulci și răpitori Ea ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa

Ion Heliade Rădulescu - Vulturul şi bufa Vulturul și bufa de Ion Heliade Rădulescu După multe protestații, Veniră la stipulații Vulturul și bufnița, și făcură,-n fine, pace; Însă ciocul, ghearele suveranului rapace Da cam multă bănuială Bufniței de a se teme Pentru puișorii săi. (Avea, biet, și ea-ndoială Pe această de foc vreme , Când cei răi devin mai răi.) Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat, Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat Puișorii aliatei. "Ca mai sigură sa fie Familioar-alteței-tale — Zise suveranul vultur verișoarei dumisale — Și lămurit să se știe, Fă bine și mi-o descrie, Ca să știu a mi-o scuti." "Zău, nu poți a te-amăgi, Zise bufa, căci natura Pui pe lume mai frumoși Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura, Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși, Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare E mai dulce decât zisa voce de privighetoare." Nu trecură zile multe: după legea domnilor Și legea-mpăraților, Ieșind la vânătoare mărirea-sa vulturul Și-n svol făcându-și turul, A fame ca o streche În ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruGRAȚIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentruGRAȚIOS.

ZVELT

... ZVELT , - Ă , zvelți , - te , adj . 1. ( Despre corpul oamenilor sau al animalelor ) Cu talie subțire ; grațios , suplu . 2. ( Despre obiecte sau părți ale lor ) Care se înalță grațios

 

ALINT

ALÍNT , alinturi , s . n . ( Poetic ) 1. Alintare . 2. ( Rar ) Mișcare grațioasă , legănare

 

AMABILE

... AMÁBILE adv . ( Indică modul de executare a unei bucăți muzicale ) În mod grațios

 

ARABESC

... combinații de linii și de motive geometrice sau din combinări de motive reprezentând plante ( stilizate ) . 2. Ornament muzical ; p . ext . scurtă combinație muzicală cu caracter grațios

 

CILIBIU

... CILIBÍU , - ÍE , cilibii , Adj . ( Înv . ) Fin , grațios

 

COCHET

... de sex opus ) mai ales printr - o îmbrăcăminte îngrijită , căutată , printr - o comportare atrăgătoare ; ( despre manifestările oamenilor ) care exprimă , trădează cochetărie . 2. ( Despre obiecte ) Drăgălaș , grațios

 

DELICAT

... DELICÁT , - Ă , delicați , - te , adj . 1. ( Despre ființe și lucruri , cu privire la forma , la aspectul lor ) Fin , gingaș , subțirel , grațios ; p . ext . fragil ; ( despre ființe ) plăpând , șubred , slăbuț . 2. De calitate bună ( în ceea ce privește finețea materialului și a execuției ) . 3. ( Despre ...

 

DRĂGĂLAȘ

... DRĂGĂLÁȘ , - Ă , drăgălași , - e , adj . Drăguț , grațios

 

DRĂGUȚ

... DRĂGÚȚ , - Ă , drăguți , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Drăgălaș , frumușel , grațios

 

FELIN

... leul etc . ; ( și la sg . ) animal care face parte din această familie . 2. Adj . Care aparține felinelor ( 1 ) , privitor la feline . 3. Adj . Fig . Suplu , grațios

 

GALB

... GALB , galburi , ( 1 ) s . n . ( Arhit . ) 1. Curbură a unui capitel , a unei console etc . ; p . ext . contur grațios al unui element de arhitectură sau de sculptură . 2. Parte a fusului unei coloane arcuite spre exterior , pentru a evita iluzia ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...