Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Cuvânt
Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:STRĂVEZIME, CICOARE, DIAFANIZA, LIBELULĂ, LIMPEDE, MUSELINĂ, OPAL, STRĂVEDEA, TRANSPARENT, TUL ... Mai multe din DEX...

STRĂVEZIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

STRĂVEZÍU, -ÍE, străvezii, adj. 1. Care permite razelor de lumină străbată prin el; prin care se văd (clar) obiectele; transparent. ** Clar, limpede, luminos. ** Care permite razelor de lumină -l străbată parțial; prin care se văd vag contururile obiectelor; translucid. 2. (Despre oameni) Cu pielea (obrajilor) subțire, fină, palidă. ** Foarte slab. 3. Fig. (Adesea adverbial) A cărui sens ascuns, neexprimat direct, poate fi înțeles cu ușurință; evident. - Străvedea + suf. -iu.

Sursa : DEX '98

 

Străveziumat

Sursa : antonime

 

STRĂVEZÍU adj. 1. v. vaporos. 2. v. senin.

Sursa : sinonime

 

străvezíu adj. m., f. străvezíe; pl. m. și f. străvezíi

Sursa : ortografic

 

STRĂVEZÍ//U \~e (\~i) 1) Prin care trece lumina; transparent. Sticlă \~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slăbit. 4) fig. (despre sensuri, tâlcuri, aluzii) Care poate fi înțeles cu ușurință. /a străvedea + suf. \~iu

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2012 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate dinLiteratură pentruSTRĂVEZIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 85 pentruSTRĂVEZIU.

Mihai Eminescu - Iar fața ta e străvezie

Mihai Eminescu - Iar faţa ta e străvezie Iar fața ta e străvezie de Mihai Eminescu Iar fața ta e străvezie Ca suprafața albei ceri Și numai ochii mari sunt turburi De umbra negrelor dureri. Tu, chip chinuitor de dulce, Tu, ideal în ochii mei, Tu, ce femeie între flori ești Ș-o dulce floare-ntre femei. De-ai rămânea pe veci frumoasă, Precum te simt, precum te văz, Ca-n părul tău cel lung și galben Eu flori de-a verii să așez! Dar în curând și nici o umbră Din frumusețea ta n-ai fi ­ Trei zile numai vei fi astfel Apoi... apoi vei putrezi. Pământ nesimțitor și rece, De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm Un vas de lut, un sac de

 

Emil Gârleanu - Mai sus!

Emil Gârleanu - Mai sus! Mai sus! de Emil Gârleanu S-a trezit ciocârlia în chemarea prepeliței: „Pitpalac!â€� Cerul abia se rumenise; picăturile de rouă încă nu se prefăcuseră în mărgăritare; luceafărul tot făcea din ochi pământului. Dar peste puțin deodată adâncul scăpără. Cea dintâi rază străpunse văzduhul și se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care să-și verse prinosul. Scuturându-și penele, un tril de mulțumire izvorî din gușa ciocârliei. Apoi se dezlipi de țărână și, pâlpâind din aripi, se înălță. Aerul parcă se rumenise. Oglinda cerului poleia pământul. Încă o bătaie de aripi. Mai sus! Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de mărgăritare. Dar raza care i se topise în ochi o chema la ea, în înalt. În cântecul ei, pasărea îi spunea că vine. Încă o lovire de aripi, și-ncă una. Mai sus! Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea și pentru soare cânta. I ...

 

George Topîrceanu - C. Hogaș: Note din călătorie

... înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înotau în negrele și depărtatele adâncuri ale Nemărginirii, până dincolo de hotarele ochiului, umpleau văzduhul străveziu cu o pulbere diafană și viorie. Sub mângâierile ușoare și nevăzute ale unui vânt de răsărit, fânațul adânc se mlădia în valuri molatice, pe înclinarea ... subțiri și mlădioase potirele lor strălucitoare, din mozaicul verde-auriu al livezilor revărsate peste coline ca fermecatele grădini ale Semiramidei, se așternea ca un văl străveziu, țesut din fire de lumină, pulberea de argint a lunii. Mă ridicai de pe așternutul meu mirositor de fânaț moale, care rămase culcat ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Imnul muncii

Ştefan Octavian Iosif - Imnul muncii Imnul muncii de Ștefan Octavian Iosif Acum începe munca cea spornică și saltă C-o grabă fericită dintr-o rotilă într-altă, E-o spornică-nfrățire de mii și mii de fire, Ca un acord armonic de încordate lire. E-o goană de bobine, de roți și transmisioane, Ce prind să se-nvârtească și-ncep să se hârjoane. Și vuie toată casa de-asurzitoarea larmă. Ici munți albi de zăpadă se zdrumică, se sfarmă, Pe roțile-nroșite ies norii albi de aburi; Viu apa clocotește și colcăie în jgheaburi; Urzeala străvezie pe suluri se destramă; Ici fără preget zboară suveica și recheamă Mereu tot alte fire ce se-ntrețes grăbite În unda înspumată a pânzei înălbite, Și fabrica răsună de sfântul glas al muncii, Al muncii ce hrănește și mamele, și

 

Alexandru Macedonski - Lui Cetalo Pol

Alexandru Macedonski - Lui Cetalo Pol Lui Cetalo Pol de Alexandru Macedonski Străvezie palpitare de noblețe sufletească, Scump copil furat de moarte printr-un gest fermecător, Barca soartei, când te duse peste granița lumească, A schimbat pe-nvinsul jalnic în măreț învingător. Liliac cu flori anemici, veștejit în primăvară, Chipul tău îmi rezâmbește ș-ale vieții tale zori, De cum Mai reînviază cu blândețea lui solară În potirele timide ale fragedelor flori. Ți-a fost crudă întruparea, și ai plâns cât nu se poate, -- N-ai știut nici chiar simțirea ce în mine-ai deșteptat, -- Însă cel puțin mormântul te-a scăpat acum de toate, Și-a lui pace te păstrează liniștit și

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ...

 

Alice Călugăru - Șerpii

Alice Călugăru - Şerpii Șerpii de Alice Călugăru Sub falnica desfășurare de crengi a umedei păduri, Mă culc în ierburi legănate, și-n palme tâmplele-mi se razmă; Și nu las somnul să mă-nfrângă cu-a buruienilor mireasmă, Că lin încep să șuier cântul ce cheamă șerpii lungi și suri. Și vie alunecând subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape, Cu zvârcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar tremura subt jar, Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular, În care turburi ochi veghează sub străveziile pleoape. Cu-o fluierare prelungită începe necunoscutul cânt, Ce-o să-i adune de departe și-amăgitor o să-i dezmierde. Și ei se vor târî spre mine pe mușchiul înflorit și verde Ieșind pe rând din întuneric, cum ies izvoare din pământ. Și iată că de pretutindeni aud un foșnet de tufișuri; Erau încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederei vicleni; Își plămădeau prin ierburi crude veninul lor de buruieni; Dormeau cu apele pădurii, ascunși sub grelele pietrișuri. Dar când descântecu-mi departe zvârli întâiul lui fior, Deodată fiecare-n codru lăsat-a cuibul singuratic, Și-nvinși de jalea prelungită a fluieratului cromatic, Își măsurară- ...

 

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum"

Dimitrie Anghel - "Sunt lacrimae rerum" "Sunt lacrimae rerum" de Dimitrie Anghel Publicată în Seara , II, 536, 11 iul. 1911, p. 1 Ce dulce intimitate se desprinde dintr-o gospodărie veche... Sunt unele în care lucrurile fac parcă un singur trup cu odaia. Ele stau nemișcate, și vremea trece peste ele, nimic nu le schimbă, soarele poate pătrunde ici-colo și le mai pălește fața cu sărutarea lui fierbinte, o mărgea poate dintr-o perină se desprinde, o floare pe un covor se decolorează, o fotografie într-o ramă se acopere de o ușoară negură. Încolo, ele stau, dormitează trăiesc cu viața lor latentă, și e de ajuns să miște una din ele ca întreaga armonie să dispară. Apoi, cine trăiește mult într-o casă îi place să păstreze orînduială. Ochii s-au deprins cu liniile, și ființa ta intimă sufere dacă-ți clintește cineva un vas de pe o consolă, un portret de pe o etajeră, ori cel mai mic lucru, care ocupa un loc bine definit pentru tine în spațiul odăiei tale. Mătușa Elencu, însă, era inamica oricărei stabilități. Nemișcarea pentru dînsa era moartea, și lucrurile i se păreau că devin rigide și îngheață dacă stăteau încremenite două ...

 

Dimitrie Anghel - Hefaistos

Dimitrie Anghel - Hefaistos Hefaistos de Dimitrie Anghel — Incendiul unei fabrici de panglici — Ciudat, fantezist și proteiform e focul. Joacă deasupra mlaștinilor în vîlvătăi albastre, înșelînd drumeții rătăciți ; tremură aureole viorii deasupra comorilor ascunse, își prelungește viața în fosforescențe, închizînd-o în putregaiuri, se urcă în stea și se coboară leneș pe suprafața oceanelor, mijește tihnit aprinzînd lumini trandafirii la gura vetrelor, arde ascuns și înflorește în roză uriașă deasupra craterelor vulcanilor, se furișează în zigzagurile fulgerelor albastre, știe să fie uriaș precum știe să fie și scînteie, îi place să se facă temut precum a adorat să fie și divinizat de la începutul vremurilor. Același și divers, fie ascuns îndărătul ochilor noștri sau după colțurata imagine a unei stele, metamorfozat în flacără sau în mare de jăratec, în rază sau scînteie, el tot Hefaistos este, fiul strălucitorului Zeus și al mult geloasei Hera. Eu l-am iubit ca unul căruia îi sunt drage strălucirile, am stat de multe ori de vorbă cu el pînă în tîrziu la gura sobei, în serile de iarnă, ascultîndu-i mitologicele legende, și, deși într-un moment dat mi-a fost potrivnic și mi- ...

 

Dimitrie Anghel - Paharul fermecat

Dimitrie Anghel - Paharul fermecat Paharul fermecat de Dimitrie Anghel Publicată în Sămănătorul , 11 nov. 1907 Visam privind în fundul paharului cu ceai Și-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză, Eu m-am văzut pe gînduri ținînd în mînă-o roză, Subt un portic de aur cu bolta de email. Ca un turban albastru pe cerul roz de mai, Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mînă, Un domn se profilează, și-acum văd o fîntînă, Spre care o caretă se-ndrumă cu alai... În zgomote de-alămuri și tropote de cai A stat acum, și iute descinde o cadînă, Lumini multicolore s-aprind și-o albă mînă Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai. Scînteie doi ochi negri... și roza mea de mai Miroas-așa de tare cînd i-o arunc... "Stăpînă", S-aude-un glas și iată că surugiul mînă Și nu mai văd careta... O ! tu, cine erai? Cine-ai fost tu...? răspunde, din ce metempsichoză, Ai revenit spre mine în tropote de cai Ca să dispari pe urmă cu roza mea de mai, Cu cea mai de pe urmă și mai frumoasă

 

Gelu Vlașin - Navaja

Gelu Vlaşin - Navaja Navaja de Gelu Vlașin navaja îmi taie nemiloasă carnea mea străvezie carnea mea putredă carnea mea păcătoasă și din adâncurile cărnurilor mele îmi țâșnește întunericul orbindu-

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinLiteratură...

Rezultate dinBiblie pentruSTRĂVEZIU

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentruSTRĂVEZIU.

Apocalipsa Capitol 21

Apocalipsa Capitol 21 Apocalipsa 20 Apocalipsa Capitol 21 1 Apoi am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi și pămîntul dintîi pieriseră, și marea nu mai era. 2 Și eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuș va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici țipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.`` 5 Celce ședea pe scaunul de domnie a zis: ,,Iată, Eu fac toate lucrurile noi.`` Și a adăugat: ,,Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut și adevărate.`` 6 Apoi mi -a zis: ,,S`a isprăvit! Eu sînt Alfa și Omega, Începutul și Sfîrșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții. 7 Cel ce ...

 

Exodul Capitol 24

... cu șaptezeci de bătrîni ai lui Israel. 10 Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; subt picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui. 11 El nu Și -a întins mîna împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu ...

 

Rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române pentruSTRĂVEZIU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentruSTRĂVEZIU.

STRĂVEZIME

... STRĂVEZÍME s . f . ( Rar ) Însușirea de a fi străveziu ( 1 ) ; transparență . - Străveziu

 

CICOARE

CICOÁRE^2 , cicori , s . f . Insectă galbenă - castanie , cu spinarea neagră , cu aripile străvezii și lungi , cu capul lat și cu ochii mari ( Cicada orni ) . CICOÁRE^1 , cicori , s . f . 1. Plantă erbacee cu flori albastre , trandafirii sau albe , cultivată pentru rădăcinile sale ( Chicorium intybus ) . 2. Surogat de cafea preparat din rădăcina plantei descrisă mai

 

DIAFANIZA

... DIAFANIZÁ , diafanizez , vb . I . Refl . și tranz . ( Rar ) A deveni sau a face să devină diafan , străveziu

 

LIBELULĂ

LIBELÚLĂ , libelule , s . f . ( La pl . ) Ordin de insecte cu corpul lung și subțire , cu capul mare și cu aripile străvezii , care trăiesc de obicei pe lângă ape ; ( și la sg . ) insectă din acest ordin ; calul -

 

LIMPEDE

... LÍMPEDE , limpezi , adj . 1. ( Despre lichide ) Curat și străveziu , transparent , clar . 2. ( Despre cer , timp , atmosferă ) Senin , lipsit de nori , de ceață ; luminos . 3. ( Despre ochi , privire ) Pur ; luminos . 4. ( Despre sunete ; p . ext ...

 

MUSELINĂ

MUSELÍNĂ , museline , s . f . Țesătură de bumbac sau de mătase , subțire și străvezie , din care se confecționează îmbrăcăminte ușoară , perdele

 

OPAL

OPÁL , opale , s . n . 1. Piatră semiprețioasă , cu luciu sticlos , incoloră sau variat colorată ( verde , albastru , roșu , alb etc . ) , transparentă sau opalescentă . 2. Țesătură de bumbac subțire și străvezie , albă sau colorată în nuanțe deschise , din care se fac bluze , cămăși , batiste etc . [ Pl . și :

 

STRĂVEDEA

... Refl . A - și vedea ( neclar ) propria imagine ( în oglindă , în apă ) sau a lăsa să i se vadă imaginea ( printr - un corp străveziu

 

TRANSPARENT

... să fie absorbite sau difuzate ; prin care se poate vedea clar , care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă ; străveziu . 2. Fig . Care poate fi ușor înțeles sau ghicit ; limpede , clar . II. S . n . Foaie de hârtie cu linii groase , paralele , care se așază dedesubtul ...

 

TUL

TUL , tuluri , s . n . Țesătură de mătase , de bumbac sau din fire sintetice foarte fină și străvezie , alcătuită din ochiuri rotunde sau poligonale . [ Pr . : t�

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate dinDicționarul explicativ al limbii române...