A r c h e u s . r o

Salt la: DEX |Forme bază |Traducere | Despre site

Resurse lingvistice pentru limba română

  Vezi și:ADULMECĂTOR, ADULMECARE, ADURMECA, LIMIER, MÂȘÂI, MOȘMONI, MUȘINA, MUȘLUI ... Mai multe din DEX...

ADULMECA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Sursa : DEX '98

Sursa : sinonime

Sursa : ortografic

Sursa : NODEX

Sursa : etimologic

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru ADULMECA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 30 pentru ADULMECA.

Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)

Ştefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă ...

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă!

Emil Gârleanu - Când stăpânul nu-i acasă! Când stăpânul nu-i acasă! de Emil Gârleanu În odaie, liniște. Liniște și-un miros! Pe polița din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o bucată de cașcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colțișor al casei. Și din gaura lui, din gaura de după sobă, șoricelul nu-și mai găsește locul. Parcă-l trage cineva de mustață afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, ușor de zis; dar cașcavalul? Vezi, asta-i asta: cașcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Și brânza-i proaspătă. Mai mâncase așa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce. Face câțiva pași mărunți până-n marginea ascunzătorii lui. Măcar s-o vadă. Unde-o fi? De unde-l vrăjește, din ce colț îl poftește cu atâta stăruință la dânsa? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-ar îndrăzni! Dar cum? Să meargă mai întâi pe lângă perete până la divan. Așa, bun! Pe urmă... Pe urmă pe unde s-o ia? Pe ...

Heinrich Heine - Furtuna (Heine)

Heinrich Heine - Furtuna (Heine) Furtuna de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Convorbiri literare , 15 iunie 1900 Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și mișcători de apă: Micuța navă-i suie Cu trudnică pripă, Ci fără de veste-alunecă În negre prăpăstii căscate... O, mare !... Mama Frumuseții, Din spumă de val răsărite ! Străbuna Amorului ! Aibi îndurare ! Ah, iată ! alba ta rîndunea Din aripi fîlfîie fantastic, Setoasă de pradă, Și-adulmecă inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce-aiurire de harfă; Un cîntec mă cheamă răzbind sălbatec, Nespus de duios, dureros de nespus, Și glasul acesta-l cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă și ...

Dimitrie Anghel - A patra Parcă

Dimitrie Anghel - A patra Parcă A patra Parcă de Dimitrie Anghel Harnice, posomorite și sinistre torc cele trei surori la lumina lividă a opaițului ce le luminează. Severă ține una în mîna-i vestejită furca fatală, cu lîna albă și neagră din care scapătă un fir de întuneric și altul de lumină ; cu luare-aminte învîrtește cealaltă fusul neastîmpărat pe care vine să se cercuiască firul; implacabilă și nerăbdătoare așteaptă ce-a de-a treia cu ascuțita-i foarfecă gata să întrerupă deșirul. O vorbă nu-și spun, căci ce-ar putea sa-și spună ? Un zîmbet nu schimbă, căci gurile lor nu-s făcute să zîmbească ; o înduioșare nu trece în ochii lor, căci ele n-au vreme să se înduioșeze. În albul lor veștmînt, pe care joacă lumina albastrului opaiț ca pe niște giulgiuri, cele ce n-au cunoscut divinul farmec al tinereții, nici bucuria ce-o resimte frumusețea în fața oglinzii, nici reveriile dulci ce le dă amorul, torc înainte nesfîrșita lînă ce-o scapătă caierul înfrățind firul de lumină și firul de întuneric pe care așteaptă să-l taie recele fier al foarfecei... Sinistră toarce ...

Emil Gârleanu - Căprioara

Emil Gârleanu - Căprioara Căprioara de Emil Gârleanu Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit. Acolo, sus, e păzit și de dușmănia lupului, și de iscusința vânătorului, căci pe muchiile prăpăstiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri ...

Emil Gârleanu - Părăsită

Emil Gârleanu - Părăsită Părăsită de Emil Gârleanu Lui Ilarie Chendi Singură! În tot cuprinsul câmpului larg, dânsa nu se zărea decât numai când vântul culca ierburile înalte, și ea rămânea în picioare, albă cum e laptele, cu coama împrăștiată peste ochii orbi, cu coada lungă, încolăcită de-a lungul picioarelor subțiri. Venea dimineața în urma hergheliei întregi, la pas, ascultând de departe clinchetul clopoțelului de argint de la gâtul calului care, nu demult încă, se ținuse pe urmele ei. Pe rând, clopoțelul a trecut la toți mânjii ei, cei mai frumoși de prin ținuturile acelea. Pe doi dintre dânșii îi ținea minte încă, pe ceilalți îi hrănise, îi alintase cu botul ei catifelat, îi simțise lângă dânsa, dar nu-i văzuse niciodată. Într-o seară, după o ploaie groaznică, se îmbolnăvise; scăpase cu viață, dar își pierduse vederea. Simțea căldura soarelui, mirosea câmpul, dar lumina nu mai era nicăieri. A fost groaznică cea dintâi noapte. Înăuntrul grajdului se făcu deodată parcă și mai întuneric. Ieslea era în față, odinioară o mai zărise, așa ca prin sită, și peste o clipă se șterse dinaintea ei. Deasupra capului era fereastra; ridică ochii și stete așa ...

Gelu Vlașin - 14:30

Gelu Vlaşin - 14:30 â†�â†� 14:21 14:30 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 14:53 →→ un metrou cu fusta ridicată cerșind bucăți de carne vie revărsate peste tine puhoiule de tălpi strivind pavajul cu priviri tălâmbe adulmecându-ți prada stai înfipt în semaforul verde cu un ochi lipit de trotuare n-ai nici șoapte în ureche doar pitici cu plante părul tău din scorburi patos morbid rădăcini mestecate gutui paparazzii dinții storciți clămpănind inutil foamea de sex din partea cu muzică plină pieptul dezgolind carnea ta fleașcă ochii tăi bulbucați (plutind într-o baltă

Gelu Vlașin - 20:10

Gelu Vlaşin - 20:10 â†�â†� 19:45 20:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 20:37 →→ ai privit azi dimineață din oglinda așternută ca o plapumă la picioarele mele și te-ai furișat printre ciorapi și pijamale și alte amintiri prăpăstioase ochiul maroniu s-a rostogolit pe mochetă,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ca o minge de ping-pong retina lipită de umerașul gol trupul tău pe geamul de la sufragerie bate cărțile din bibliotecă povestașul țipă lliosa adulmecă prada și zilele trec din nou ca o fanfară primitivă (prin parcul

Gelu Vlașin - 20:37

Gelu Vlaşin - 20:37 â†�â†� 20:10 20:37 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 20:48 →→ gândurile ca niște lilieci stau gata să-mi cadă din gură pahare de iaurt dietetic sau bolboroseala vinului fermentat în pivnițele statului oamenii mușcă în atelier doar liniștea culorilor pe noptieră o folie de codamin pentru ochi plini de nesomn o majoretă dansează cu un clown și doi vulturi se plimbă pe clape adulmecându-și prada molima se împrăștie în aerul fără tine când pagina cinci fotografiază impresii scăpate printre urechile (motanilor

Gelu Vlașin - 7:10

Gelu Vlaşin - 7:10 â†�â†� 6:45 7:10 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 7:13 →→ în cișmigiu o chitară adoarme pe banca îndrăgostită și povestea se spune singură celor care știu să asculte vrăjitoarea a înflorit printre crengile castanului și doi lupi adulmecă umbra rostogolită peste lac în brațele ei înălțându-se gata să-și ia zborul somnul meu și cuvintele pe tocuri taci îmi șoptește gândul celuilalt să taci se aude ecoul izbindu-se de cerul gurii și printre dinți răbufnește cuvântul taci taci taci odată (și brusc întunericul se

Gelu Vlașin - 8:37

Gelu Vlaşin - 8:37 â†�â†� 8:12 8:37 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 8:50 →→ doar buzele tale vânează peștele scăpat gândurile ca niște lilieci gata să-mi cadă din gură dietetic sau mirosind vinul fermentat în pivnițele statului oamenii mușcă din pâinea uscată fără sens în atelier liniștea culorilor o folie de codamin pentru ochi plini de nesomn la pian o majoretă dansează doi vulturi se plimbă pe clape adulmecându-și prada molima împrăștie aerul fără tine explodând la pagina cinci (printre aparatele de fotografiat

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ADULMECA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru ADULMECA.

ADULMECĂTOR

... ADULMECĂTÓR , - OÁRE , adulmecători , - oare , adj . ( Rar ) Care adulmecă ; ( despre câini ) cu miros fin . - Adulmeca

ADULMECARE

... ADULMECÁRE , adulmecări , s . f . Acțiunea de a adulmeca . - V. adulmeca

ADURMECA

... ADURMECÁ vb . I . v . adulmeca

LIMIER

LIMIÉR , limieri , s . m . Câine de vânătoare care adulmecă și abate vânatul în direcția dorită de vânători ; copoi . [ Pr . : - mi -

MÂȘÂI

... MÂȘÂÍ , pers . 3 m ? șâie , vb . IV. Intranz . ( Reg . ; despre animale ) A mirosi , a adulmeca

MOȘMONI

... neprecise , a - și face de lucru ; a moșcondi . 3. Intranz . A căuta , a dibui ; a adulmeca

MUȘINA

... MUȘINÁ , pers . 3 múșină , vb . I. Tranz . și intranz . ( Reg . ; despre unele animale ) A adulmeca

MUȘLUI

MUȘLUÍ , pers . 3 mușiuiesc , vb . IV. Intranz . ( Reg . ; despre unele animale ) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare , a umbla adulmecând ; a

Contact | Hartă site | Sus
© 2006-2020 Archeus | Design by Andreas Viklund