Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DESTRĂBĂLARE, DEZMĂȚA ... Mai multe din DEX...

DESTRĂBĂLA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DESTRĂBĂLÁ, destrăbălez, vb. I. Refl. A duce o viață imorală, de desfrâu; a avea purtări dezmățate. - Probabil din destrăbălat.

Sursa : DEX '98

 

DESTRĂBĂLÁ vb. v. corupe.

Sursa : sinonime

 

destrăbălá vb., ind. prez. 1 sg. destrăbăléz, 3 sg. și pl. destrăbăleáză

Sursa : ortografic

 

A SE DESTRĂBĂL//Á mă \~éz intranz. A duce o viață de petreceri ușoare; a trăi în desfrâu; a se strica; a se desfrâna; a se deprava. /Din destrăbălat

Sursa : NODEX

 

destrăbălá (-léz, -át), vb. - A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare "a oscila". Nu este posibilă der. din lat. *disterebell?re (Densusianu, GS, V, 358).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESTRĂBĂLA

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru DESTRĂBĂLA.

DESTRĂBĂLARE

... DESTRĂBĂLÁRE , destrăbălări , s . f . Faptul de a se destrăbăla , de a fi destrăbălat ; desfrâu , dezmăț . - V. destrăbăla

 

DEZMĂȚA

... DEZMĂȚÁ , dezm ? ț , vb . I . Refl . ( Rar ) A se destrăbăla