|
|
||
Vezi și:FĂȚĂRNICIE,
ÎNDRĂZNEALĂ,
ÎNDREPTA,
AROGANȚĂ,
ASPRU,
ATROCITATE,
BARBAR,
BINECRESCUT,
BLÂNDEȚE,
BLESTEMĂȚIE
... Mai multe din DEX...
PURTARE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. PURTÁRE, purtări, s.f. Acțiunea de a (se) purta și rezultatul ei. 1. Transportare (pe umeri sau pe brațe). 2. Folosire, întrebuințare. * Loc. adj. De purtare = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) care se poartă în mod curent, de toate zilele, de lucru. * Expr. A lua (un lucru) la purtare = a începe să întrebuințezi (un lucru) în mod obișnuit, zilnic. A-și lua nasul la purtare = a deveni obraznic. 3. Fel de a se comporta; conduită, comportare. - V. purta.Sursa : DEX '98 PURTÁRE s. v. circulație, cârmuire, conducere, diriguire, domnie, graviditate, guvernare, mers, sarcină, stăpânire, umblet.Sursa : sinonime PURTÁRE s. 1. v. cărat. 2. folosire, întrebuințare, purtat, uzură. (De atâta \~, pantalonii erau rupți.) 3. port. (\~ armelor este interzisă.) 4. v. comportare. 5. comportament, comportare, conduită, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o \~ necorespunzătoare.) 6. atitudine, comportare, ținută, (înv.) tarz. (O \~ demnă, fără reproș.) 7. atitudine, comportare, gest. (\~ lui m-a mișcat.) 8. ducere, susținere. (\~ unei campanii de presă.)Sursa : sinonime purtáre s. f., g.-d. art. purtării; (maniere) pl. purtăriSursa : ortografic PURT//ÁRE \~ări f. 1) v. A PURTA. și A SE PURTA. * A lua la \~ un lucru a începe să întrebuințeze un lucru zilnic. 2) Mod de a se purta; comportare; conduită. * A-și lua nasul la \~ v. NAS. /v. a (se) purtaSursa : NODEX Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Literatură pentru PURTARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 123 pentru PURTARE. Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C. Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. C. Epistolă Dlui I. C. de Grigore Alexandrescu Prietene, mai ții tu minte acele povățuiri Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri? C-aveai cuvânt, o văz bine; eu prea înșelat eram, Când socoteam de cumplite relele ce-atunci cercam. Într-o zi (de atunci însă multă vreme a trecut), Povestindu-ți eu o nouă neplăcere ce-am avut, Te-ai întors, și c-o zâmbire:  "Văz adevărat, mi-ai zis, Și cunosc că ai dreptate, dar arată-o în scris, Și în versuri, iar nu-n proză, căci oricâți sunteți poeți, Voie a vă plânge-n proză de l-Apolon nu aveți". Uitasem această glumă. Acum, fără să gândesc, Cea dintre noi depărtare, locul unde locuiesc, Neîngrijirea, nelucrarea poet mă silesc să fiu Și în versuri de un stânjen lucruri de nimic să-ți scriu. Sunt încredințat c-ai râde, când vreodată ai putea Să mă vezi umblând pe câmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vânând câte-o idee, câte-o rimă, un cuvânt, Când prin lună și prin stele, când pe cer și pe pământ. Iar de gropi nici că e vorbă, căci în câte-am ... Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români ... urmate de precedentul guvern în privința emirului din Cabul, și arăta în ce și pentru ce ministerul actual a adoptat o linie de purtare deosebită. Blamul implicit aruncat prin acest însemnat document asupra administrației d-lui Gladstone, nu se putea să nu provoace reclamații din partea membrilor acelor administrații ... Ioan Slavici - Barbaria modernă ... și bucuriile tuturora sînt ale fie-căruia. Resultatul etic al cultureÄ moderne e acest simțÄ•mĂȘnt, care în practica viețiÄ se dă pe față ca purtare de grijă a tuturorapentru binele fie-căruia. Sînt însă atât plante, cât și animale, pe care le socotim incultivabile, fiind-că sînt atât ... te silințele de a le readuce la forma normală, stârpiturÄ de Ă³menÄ, a cărora ființă nicÄ cea maÄ stăruitĂ³re purtare de grijă n’o maÄ pĂ³te corecta. AceștÄ Ă³meni incultivabilÄ sânt barbariÄ moderni. EÄ primesc formele culturale, dar rÄ•mân inaccesibilÄ pentru simțÄ ... Ce trebue să simțim când îÄ vedem istoviți și galbenÄ la față și constatăm, că copiÄ lor pier în lipsă de hrană și de suficientă purtare de grijă!? Nu trebue Ă³re să ne întrebăm, ce se fac rĂ³dele munciÄ lor și cum se risipesc bogățiile agonisite de dînșiÄ!? Ni ... Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VII ... fi îndestulat, Stăpân pe-a sale pofte, smerit și înțelept; Să aibă adunarea persoanelor cinstite, Și să imite numai a lor purtare Ion Luca Caragiale - Frați radicali și D. Dim. Sturdza ... crează lumea om cinstit și de treabă, n'ai decât să ocărăști și să osândești în vileag purtarea altora, chiar dacă dânșii au o bună purtare și mai ales în cazul acesta. Dacă vrei să înșeli lumea, a zis un filosof, înșeală-o gros, că subțire, nu ți se ... ... carÄ sînt stăpîni pe moșiÄ întinse, nu le aÅ pentru ca să-șÄ pĂ³tă petrece viața în rÄ•sfățare, ci pentru ca prin neadormită purtare de grijă să facă din ele grădinÄ de frumusețe, și nu celor ce stăpînesc marÄ averÄ, ci celor celor ce sciÅ să le chivernisĂ©scă ... Ion Luca Caragiale - Partea poetului Ion Luca Caragiale - Partea poetului Partea poetului de Ion Luca Caragiale „Nehmt hin die Welt!... â€� SCHILLER „Luați-vă lumea! a strigat domnul; luați-o, oamenilor! a voastră să fie ca moștenire-n vecii vecilor! și frățește v-o-mpărțiți!â€� S-au repezit care mai de care cu mânile-ntinse să-și apuce partea; mișunau tineri și bătrâni. Plugarul se duse spre roadele câmpului; Vânătorul porni să bată pădurile; Neguțătorul își înfundă hambarele; Viierul își alese zeama nobilă; Regele puse streji la poduri și drumuri și zise: «Dați-mi dijma !» Într-un târziu, după ce se isprăvise-mpărțeala, iată vine și Poetul din depărtări... Nimic nu mai rămăsese de apucat; pretutindeni toate aveau stăpân. — Vai! eu singur — strigă el cu mâhnire — eu singur fusei uitat, eu, cel mai supus copil al tău! Și-ngenunchie înaintea domnului, care-i răspunse: — Dacă te-ai desfătat în lumea visurilor, ce stric eu? Unde erai când s-a-mpărțit pământul? — La tine eram! zise Poetul. Ochiul meu țintea la fața ta; urechea mea la armonia cerurilor... Iartă sufletului care, îmbătat de lumina ta, nesocoti cele pământești! — ... Ion Luca Caragiale - Triumful talentului ... Caragiale 1900 Au fost odată-ntr-o școală de provincie doi buni camarazi - Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. Amândoi erau potriviți la-nvățătură și la purtare. Nița însă se deosibea, și nu numai de Ghiță, dar chiar de toți copiii ceilalți, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu ... Ștefan Octavian Iosif - Indignare reciprocă Ştefan Octavian Iosif - Indignare reciprocă Indignare reciprocă de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Cu pana ta măiastră cinci sonete Am scris, cum vezi, până acum, gânsace Dar pana s-a uzat și nu mai face – Dă-mi altă pană...â€� – „Nu, destul poete! Vrei să mă jumulești de viu !? Dă-mi pace! Plătesc cam scump promisele cuplete. Eu nu-ți mai dau nimic... Mii de regrete! De-aci încolo scrie cum îți place!...â€� „Măcar o pană dă-mi confrate! Salvează-mă! Acesta-ți este rolul!â€� - „Las c-am salvat o dată Capitoliul Noi gâștele, - și tot am fost mâncate… Purtarea voastră nu-i de loc galantă...â€� - „Hai, marș de-aici friptură ambulantă! Ștefan Octavian Iosif - Trei sonete Ştefan Octavian Iosif - Trei sonete Trei sonete de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif I (Traumbilder) În vis, părea la nuntă că mă-nvită; Și se făcea că eu plecam de-acasă În frac de gală, vestă de mătase; În fața mea sta dulcea mea iubită. M-am închinat și-am zis: "Sunteți mireasă? Eh, vă doresc viață fericită!" Dar vorba mea era așa silită, Pe cât de rece și politicoasă. Atunci iubita izbucni în plâns, Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna, Încântătorul chip al ei s-a stins. O, dulcii ochi, evlavioase stele, De mă mințesc aievea-ntotdeauna, Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele. II (Mamei sale B. Heine, născută von Gelden) Sunt învățat să port sus a mea frunte, Căci firea mea e dârză și-ndrăzneață; Chiar regele de m-ar privi în față, Privirea mea ar ști cum să-l înfrunte. Dar, scumpă mamă, oricât de semeață Figura mea ar sta să se încrunte, Eu șovăiesc, cu pletele cărunte Când mi te-apropii, sfântă și măreață. Spiritul tău poate mă umilește, Spirit înalt, ce nu cunoaște frică Și fulgerul spre ceruri se ridică. O amintire mă neliniștește, ... ... India bogată Un cuvios bramin, Deși era în faptă De rele patimi plin, Însă prin iscusința acea de ipocrit, El da încredințare Că ar avea purtare Întocmai cum se cade unui bramin cinstit. Oare ipocrizie Și-ntre bramini să fie? (Sau numai pe la noi Sunt lupi în piei de oi ... Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură... Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTARERezultatele 1 - 10 din aproximativ 89 pentru PURTARE. ... FĂȚĂRNICÍE , fățărnicii , s . f . Lipsă de sinceritate ( în purtare , atitudini etc . ) ; purtare ... ÎNDRĂZNEÁLĂ , îndrăzneli , s . f . Atitudine sau purtare ÎNDREPTÁ , îndrépt , vb . I . I. 1. Tranz . A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb . 2. Tranz . și refl . A ( se ) schimba din rău în bine ; a ( se ) îmbunătăți , a ( se ) ameliora . 3. Refl . și tranz . A ( - și ) corecta purtările . II. 1. Refl . A porni într - o anumită direcție . 2. Tranz . A arăta cuiva drumul bun ; a îndruma , a conduce în direcția ... AROGÁNȚĂ s . f . Purtare ÁSPRU , - Ă , aspri , - e , adj . I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică , neplăcută . 2. ( Despre apă ) Care conține ( din abundență ) săruri calcaroase . 3. ( Despre vin ) Care are gust înțepător ; acru . II. Fig . 1. ( Adesea adverbial ) Mare , intens , puternic , înverșunat . Vânt aspru . 2. Care provoacă suferințe , greu de îndurat . Aspră robie . 3. Lipsit de indulgență , sever , neînduplecat , necruțător . Purtarea aspră . ÁSPRU^1 , aspri , s . m . Monedă turcească de argint , cu circulație în țările române începând din sec . ... ATROCITÁTE , atrocități , s . f . Purtare BARBÁR , - Ă , barbari , - e , s . m . și f . 1. Nume dat , în antichitate , de greci și de romani oricui nu era grec sau roman . 2. ( La m . pl . ) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte dintr - un asemenea popor . 3. Fig . ( Adesea adjectival ) Persoană necivilizată , cu purtări BINECRESCÚT , - Ă , binecrescuți , - te , adj . Care a primit o educație aleasă ; cu purtări cuviincioase . - Bine + crescut ( după fr . bien - élevé ) . [ idem DEX' ... BLÂNDÉȚE s . f . Însușirea omului blând ; purtare ... BLESTEMĂȚÍE , blestemății , s . f . Purtare Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||