Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DUIOȘIE, SENTIMENTAL, ÎNDUIOȘA, GALEȘ, MANEA, MOLATIC, TÂNJITOR, UMED ... Mai multe din DEX...

DUIOS - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DUIÓS, -OÁSĂ, duioși, -oase,adj. 1. Mișcător, emoționant. ** Mângâietor, blând, dulce. ** Sentimental, afectiv. ** Iubitor. 2. Jalnic, trist. [Pr.: du-ios] - Lat. *doliosus.

Sursa : DEX '98

 

Duioshain

Sursa : antonime

 

DUIÓS adj. 1. v. înduioșător. 2. v. afectuos. 3. v. trist. 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas \~.)

Sursa : sinonime

 

duiós adj. m.(sil. -ios), pl. duióși, f. sg. duioásă, pl. duioáse

Sursa : ortografic

 

DUIÓS^2 adv. 1) Cu duioșie. 2) Cu multă tristețe. Cântă \~. [Sil. du-ios] /<lat. doliosus

Sursa : NODEX

 

DUI//ÓS^1 \~oásă (\~óși, \~oáse) 1) Care este plin de delicatețe. Voce \~ oasă. 2) Care provoacă emoții puternice de melancolie; cu multă tristețe; răscolitor; tulburător. Melodie \~oasă. [Sil. du-ios] /<lat. doliosus

Sursa : NODEX

 

duiós (-oásă), adj. - 1. Mișcător. - 2. Simțitor, sensibil. - 3. Tandru, blînd, gingaș. - 4. Dulce, mîngîietor, drăgăstos. - 5. (Trans. de Vest) Dornic, avid. - Var. (Trans.) doios. Lat. *dol??sus (P. Papahagi, Notițe, 20; Pușcariu 553; Candrea-Dens., 527; Graur, BL, V, 96). Ar putea fi și o der. internă, plecîndu-se de la *doi ‹ lat. *dolium, cf. it. (cor)doglio, doglia și it. doglioso (după Tiktin, pe baza lui a durea, ceea ce este mai puțin evident). Primul sens, înv., este bogat atestat în sec. XVII-XIX. - Der. duioșie, s.f. (iubire, dulceață plină de melancolie); duioșime, s.f. (înv., duioșie); duință, s.f. (înv., duioșie); înduioșa, vb. (a mișca, a emoționa); înduioșetor, adj. (care înduioșează).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DUIOS

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 344 pentru DUIOS.

Alecu Donici - Vulpea duioasă

Alecu Donici - Vulpea duioasă Vulpea duioasă* de Alecu Donici În timpul primăverii un tânăr vânător Ucise-o păsăruică; și prin a lui urmare Făcu un rău mai mare, Căci puii ei rămase sărmani în cuibușor! Abia ieșiți din ouă, goli, cruzi, fără putere, De-a foamei grea durere Ei casc din pliscușoare, cer milă piscuind; Cer hrană ș-aripi calde, pe mumă rechemând; * Dar muma nu-i!... Când, iată, O prea cinstită vulpe pe-acolo se arată Și de sub cuib începe a predica așa: — Ce inimă-mpietrită nu s-a înduioșa Văzând aste ființe atât de neferice! Voi, păsări ce zburați În preajmă-le pe-aice, Cum nu vă îndurați Ca să le ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În leagănu-ți de zefiri... au, doar, nu simți durere De ticăloasa stare acestor sărăimani? O! tu, mierlușcă dulce, tu trebui să fii bună. Zburând pe jos adună Și adă viermișori La bieții puișori. Iar tu, privighetoare, Ce cu a ...

 

Vasile Alecsandri - La Veneția mult duioasă

... Vasile Alecsandri - La Veneţia mult duioasă La Veneția mult duioasă de Vasile Alecsandri La Veneția mult duioasă Duios zboară gândul meu, Când, în noaptea-ntunecoasă, Pe simțirea-mi dureroasă Se abate dorul greu. Astfel pasărea rănită De un șarpe otrăvit Zboară, zboară obosită ...

 

Gheorghe Asachi - Elegie scrisă pe ținterimul unui sat

... da laudă necăzută. Sub aceste mici movile țărna lor s-a mormântat; Pe o piatră, fără lustru, un vers simplu însemnat De la duios trecătoriul un suspin, lacrimă cere; Muza n-a avut prin versuri să deștepte-a sa durere. A lor nume ...

 

Gheorghe Asachi - Amorul arător

Gheorghe Asachi - Amorul arător Amorul arător de Gheorghe Asachi Astă toamnă-Amorul-Zeu, Cercetând imperiul său, Trecu a Moldovei țară, Unde oamenii mult ară, Dar nu seceră d-agiuns. Acel sprinten călători, Ce ne arde-adeseori, De brumă-atunci pătruns, Căta casă priincioasă În vro inimă duioasă, Îns, aleu, el nicăire N-a găsit adăpostire. Căci, precum pe la Vaslui, Ca-ntăi, astăzi miere nu-i, Și credința-n astă țară S-a făcut o marfă rară. Ca albina și Amorul Umblă und-o trage dorul. Văzând grasă-acea țărână, Arcul, cucura depune. Tauri doi la giug supune, Strămurariul ia în mână, Pare-n port și la cuvânt. Lucrători chiar de pământ. Că-n această nouă mască, Cântând doina românească, A lui tauri asudau Și tot brazde răsturnau. Abie câmpul a arat, Ce n-a fost sterp din natură, Din cucură a luat De semință o măsură, Într-ales, fără neghină, Din a căreia tulpină Răsar inimi credincioase, Simțitoare și duioase. După ce a semănat, La Zeu rugi a înalțat: Să reverse-a lui favor Pre tomnaticul ...

 

Gheorghe Asachi - Cânele orbului

... Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori, Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu se întinde, Și când nobila simțire pre vrun om duios cuprinde, Simț în mâna ta tributul cuvenit unui sărman, Îți aruncă-o cătătură ș-a lui mână vre un ban. Tu nu-i ... ți întristarea, prin miite Chipuri inima-ți alină, lângă tine stând lipit. Este blând, dar cu-ndrăzneală, neadormit spre apărare, Și în urma ostenelei, mai duios în ascultare. Dulcea, trista lui privire, strigătu-i cel plângeros Trage-asupra-i cătătura trecătoriului duios; Și spre a-ți cruța durerea ca s-areți nenorocire, Se târaște pe-a lui urme și-l oprește din pășire ...

 

Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)

Gheorghe Asachi - Patima (Asachi) Patima de Gheorghe Asachi I La munceii din câmpie, la pădurea cea umbroasă, La cel râu care șerpează pintre înflorit ogor, L-adăpostul singuratic, lângă stânca-ntunecoasă, Întristat și plin de gânduri singur umblu cu Amor. Că în cuget și în sânu-mi port simțirea cea duioasă, Care n-a să stângă timpul, cel de toate stârpitor, Că rămâne suvenirul unei inimi credincioasă, Într-un eho ce-a să sune după ce eu voi să mor. Cele grații și frumsețe, ce-s a muzei mele teme, Le rezic la floricica ce se leagănă de vânt Și mă tânguiesc la frunza care-n freamătul ei geme. La ființele naturei, câte împregiuru-mi sânt, Spun a inimei dorință ce sperează și iar teme, Numai zânei cerc ascunde patima în care-mplânt. II Auzit-au Apeninul eho a durerei mele, Ce din sân Amor îmi stoarce în tăcut-a nopței clipă; Răsunat-au păn la istru patimile cele grele, Ce nu vindecă Igea, nici Fântâna Aganipă. Din a lor somn se treziră ațipite păserele, Mai duioase se făcură fiarile-n ascunsa ripă, Înalțară ...

 

Vasile Alecsandri - Steluța

Vasile Alecsandri - Steluţa Steluța de Vasile Alecsandri Dedicație E.N. Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, Stea dulce și iubită a sufletului meu! Și care-odinioară luceai atât de vie Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! În veci printre steluțe te cată al meu dor, Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, Pe plaiul nemuririi se nalță c-un lung zbor. Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă Din ora de urgie în care te-am pierdut! Și doru-mi nu s-alină, și jalea mea adâncă Ca trista vecinicie e fără de trecut! Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adânc în urma lor. V-ați stins! și de atunce în cruda-mi rătăcire N-am altă mângâiere mai vie pe pământ Decât să-nalț la tine duioasa mea gândire, Steluță zâmbitoare dincolo de mormânt! Căci mult, ah! mult în viață eu te-am iubit pe tine, O, dulce dezmierdare a sufletului meu! Și multă fericire ai revărsat în mine Pe când eram ...

 

Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii

Ion Luca Caragiale - Duminica Tomii Duminica Tomii de Ion Luca Caragiale 1909 M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cușca ei, și văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele. L-am povățuit să meargă la dentist. - Nu pot, mon cher . - De ce nu poți? ți-e frică?... Cu metodele de astăzi, nu simți nici cât o pișcătură de purece. - Nu de frică; nu pot, că am de lucru; trebuie să dau până-n două ceasuri cronica mea la gazetă. La trei, vine băiatul de la tipografie să mă execute... și cu durerea asta sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr... o clipă nu­mi dă pace... Și iar începe bietul om să se vaite și să se plimbe ca o hienă. La un moment, se oprește răcnind: - E de nesuferit!... mă-mpușc! - Omule - zic eu - du-te la dentist! - Ei! dar cronica ...

 

Ștefan Petică - Nopțile de legende

Ştefan Petică - Nopţile de legende Nopțile de legende de Ștefan Petică 1900   Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceas de singuratecă rătăcire, când visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adâncă! Gândul meu se duce mereu către misterele trecute și în zadar florile fragede de astăzi îmi surâd; ele par că tremură sub un vânt de doliu și parfumul lor e trist ca un cântec ce moare în depărtare. Mi-amintesc de serile fabuloase și de pădurile întunecate unde nu mă aștepta decât straniul glas al cornurilor de vânătoare și visez nopțile fermecate când ironia nu insulta inima mea castă și când dormeam sub bolta ramurilor lungi unde nu-și lăsareră tristețea decât duioasele raze de lună. Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Oh, aș vrea să fug către mările lucitoare, către grădinile îmbălsămate și către pădurile de legende. Să plec cu roze albe în mână și să las din ochi naivi să cadă surâsuri clare ca niște petale fragede din degete de fecioară, petale curate împrăștiate pe drumuri luminoase. Să nu turbure nimeni ...

 

Alexandru Macedonski - Nălucirea

... Alexandru Macedonski - Nălucirea Nălucirea de Alexandru Macedonski Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci arome plană-n eter, Ades mi-apare fața-i blondină, Plină de farmec și de mister. Să fie feea rimelor grele? Sau ... dorință!... E-o nălucire Ce într-o clipă vezi dispărând! Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci arome plană-n eter, Mi se arată fața-i blondină Plină de farmec și de mister! Ore sublime de reverie, De inspirare ...

 

Alexandru Vlahuță - La statua lui Ioan Eliade Rădulescu

... nemistuite Lung se uită la aceste adăposturi năruite Și rânjesc... Ah, unde-i rodul și frunzișul tău umbros, Crăngile cu freamăt dulce, paserea cu cânt duios, Unde sunt? Odinioară sub stejarii tăi măreți Găzduiai și dedeai umbră obosiților drumeți. Astăzi fiarele și moartea stăpânesc cuprinsul tău. Vânt cumplit de pustiire a ... Poezia dulce ca un cânt de dor Ce ca roua răcoroasă și-ntineritoare cade Din frunzișul renvierii din stejarul Heliade... Codrul în uimire-ascultă. Cântecul duios se-ntinde... Frunza frunzei îl repetă, toată firea se cuprinde De-a lui farmec, ce de-a pururi va sta tânăr ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DUIOS

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru DUIOS.

DUIOȘIE

... DUIOȘÍE , duioșii , s . f . 1. Simțire gingașă , delicată , pornită din inimă ; gingășie . 2. Melancolie , tristețe , jale . [ Pr . : - du - io - ] - Duios

 

SENTIMENTAL

SENTIMENTÁL , - Ă , sentimentali , - e , adj . 1. Care exprimă ( sau trezește ) sentimente duioase , nostalgice ; ( peior . ) plin de sentimentalism ; dulceag . 2. ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Care arată o sensibilitate accentuată , care se lasă ușor impresionat de sentimente

 

ÎNDUIOȘA

... fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de duioșie , de milă . [ Pr . : - du - io - . - Var . : ( rar ) înduioșí vb . IV ] - În + duios

 

GALEȘ

... GÁLEȘ , - Ă , galeși , - e , adj . ( Despre ochi sau privire ; p . ext . despre oameni ; adesea adverbial ) . 1. Drăgăstos , duios

 

MANEA

MANEÁ , manele , s . f . Cântec de dragoste de origine orientală , cu melodie duioasă și

 

MOLATIC

... lină . 3. Lent , lin , domol ; care se mișcă domol ; cu mișcări leneșe . 4. Lipsit de energie , molâu . 5. Unduios . 6. De intensitate scăzută . 7. Moleșitor ; duios

 

TÂNJITOR

... TÂNJITÓR , - OÁRE , tânjitori , - oare , adj . ( Rar ) 1. Care tânjește ( 1 ) ; slab , bolnav . 2. Plin de dor , duios

 

UMED

... cu un lichid și nu s - a uscat încă ; jilav ; umezit . 2. ( Despre ochi ) Plin de lacrimi , înlăcrimat ; p . ext . lucitor , strălucitor ; galeș , duios